A venit timpul unitatii nationale, in spirit, comportament si actiune
Pentru toti cei interesati de domeniul atat de vast dar relevant al istoriei, nu este nici un mister in a observa ca aproape dintotdeauna unul din obiectivele inalte ale politicii a fost construirea unei lumi mai bune, mai armonioase, mai aproape de planul divin. De la „Republica” lui Platon, de la „Regatul Cerului”, pe care cruciatii europeni au incercat sa-l plamadeasca la Ierusalim si pana la Uniunea Europeana de astazi, asezata si bine conturata de crezul comun in democratie, libertate, recunoasterea valorilor umaniste si solidaritate sociala, conducerea politica orientata catre valorile traditionale ale crestinismului a incercat transformarea lumii intr-un loc cat ma aproape de desavarsire. Cu siguranta, acest obiectiv suprem a intalnit de-a lungul veacurilor piedici, obstacole si chiar dusmani de temut: secolului lui Pericle i s-au opus veacuri de tiranie, Romei calauzite de justitie, onoare si ratiune i s-a infatisat distrugatorul Nero, tolerantei si ecumenismului crestin in senseul sau profund i s-a opus Inchizitia, iar democratia, liberalismul si umanismulu european din secolul al XX-lea a cunoscut dusmania pustiitoare a sitemelor totalitare incarnate de un Hitler, de un Stalin.
Asadar lupta politica pentru eliberarea si emanciparea spiritului uman, dar si pe cel al popoarelor reprezinta inrolarea voluntara intr-un razboi extins. Cu siguranta nici Romania nu s-a sustras acestui model evolutiv. Progresul economic, social, cultural, uman din perioada interbelica s-a lovit intai de dicataura lui Carol al II-lea, apoi de exaltarea legionara, urmata de regimul forte anti-democartic al maresalului Antonescu, culminand cu ruinarea tarii impusa de un regim bolsevic de la Moscova. Din aceasta perspectiva, ne este mai lesne de inteles, de ce astazi, tara noastra inca nu s-a trezit pe deplin, si nu a devenit constienta de rolul sau progresit in Europa unita. Avem toate premisele intrarii si activarii intr-o Alianta a principiilor si credintelor comune intr-o lume mai buna.
Astazi, mai mult ca oricand sunte martorii unei redesteptari a constiintei nationale, mai ales in randul tinerilor, nemuscati de flagelul meschinariei si al coruptiei. Ei incep sa inteleaga locul pe care Romania trebuie sa-l ocupe in noua familie in care a intrat pe merit. Din totdeauna, tara noastra a fost eminamente un spatiu european. Suntem latini, crestini si am generat modele cultural-sociale in lumea intreaga: filosofie-Lucian Blaga, literatura: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, arte-plastice: Brancusi, cercetare- Aurel Vlaicu, Traian Vuia, matematica: Grigore Moisil, si chiar politica, daca ne gandim la Nicolae Titulescu. Deci, nimeni nu poate contesta apartenenta noastra de drept la spatiul comunitar. Insa ne vedem pusi in fata unor perceptii nedrepte sau insuficient documentate.
Azi in intreaga europa se generalizeaza in mass-media o imagine deformata a Romaniei. Primim etichete defaimatoare: infractorii europei, tigani, oameni fara onoare si demnitate. Evident ca pasivitatea autoritatilor nationale, lipsa lor de procupare pentru dezvolatrea pe termen lung a tarii au permis instrumentlor de propaganda sa mixeze informatii care nu ne reprezinta. Din acest motiv, este imperios necesara o cunoastere mai profunda a valorilor care ne anima, a mostenirilor europene pe care le avem de stramosii nostrii luminosi: Maniu, Bratianu, Carol I.
Speram din tot sufletul ca centrii de putere din Europa sa inteleaga rolul nostru, valoare adaugata cu care ne-am integrat, dar si pozitia noastra atat de fragila la granita de unde incepe o alta lume, unde nu mai exista NATO, nici UE. Suntem, geografic in prima linie a unui razboi, cel putin ideologic, si nu odata am fost lasati, de occident sa ne descurcam singuri.
Nu putem ascunde frustrarea resimtita cand am descoperit cu cat cinism am fost lasati de catre fortele democratice in mana unui sitem totalitar care nu avea nimic in comun cu patrimoniul nostru national. Speram, din tot sufletul ca aceste lucruri sa nu n-i se mai intample niciodata. De aceasta avem nevoi de o alianta temeinica cu toti cei care impartasesc inaltele principii ale Europei unite. Desi faptic suntem integrati, nu putem sa ne ascundem ingrijorarea, vazand tratamentul umilitor la care cetatenii nostrii sunt supusi in Italia si Spania. Adaugam aici si tristetea de nu putea veni in ajutorul fratilor nostrii aflati in Republica Moldova si Ucraina, care sunt presati sa-si nege originea, sa renunte la identitatea lor,la fel de europeana ca a noastra. Si aici speram intr-un sprijin considerabil din partea aliatilor nostrii. Sigur, se poate pune intrebarea: Dar noi ce oferim in schimb?
Romania, dupa ceisi va gasi intelepciunea de a aduce pace in mediul politic, sprijinita de Biserica Ortodoxa, care se bucura de increderea generala a poporului nostru, va incepe o constructie durabila si va intari cu mijloace democratice granita unde se termina spatiul comunitar, va inocula ideile de progres, pace si armonie in Balcani, va redestepta nevoia de demnitate si echilibru in comunitatile romanesti din toata lumea si va oferi gazduire bazelor militare care sa asigure securitatea intregii lumi libere.
Putem vedea, asadar, cu totii necesitatea urgenta ca Alianta inaltelor valori si principii sa includa o Romanie puternica, echilibrata si dornica de progres. Putem spera ca odata, sa facem si noi parte din Regatul Cerului, unde egoismul, vanitatea, excesele, dictatura sunt intemnitate pentru cel putin o mie de ani.
