A fi sau a nu mai fi. Iata noua, dar atat de vechea intrebare?
Nu trebuie sa fii neaparat un initiat, ca sa intelegi ca umanitatea este condusa de un imperiu al mintii. Gandurile noastre insumate in majoritati formeaza sisteme democratice, gandurile unora care devin lege pentru majoritati formeaza sisteme totalitare. Libertatea este domeniul spiritului si al evolutiei, tocmai de aceea este „diamantul cel mai rar, comoara absoluta„, pentru care unii sunt gata oricand sa-si dea viata. Nu voi face sofisme legate de termen si de semnificatiile sale teologico-sociale, ci vreau doar sa ne reamintim ce a rodit mintea noastra in abia trecutul secol XX:
– revolte sociale nascute din nemultumirile legate de statul arbitrar dintre clasele sociale.
-primul razboi mondial si ultima ciocnire a imperiilor.
-aparitia unor sisteme politice dictatoriale imbibate de cultul mortii: comunism, fascism, nazism.
-trimiterea in varful piramidei a unor personalitati abjecte ca: Lenin, Stalin, Mao, Hitler, Bush jr.
-al doilea razboi mondial si ciocnirea ideologiilor
-razboiul rece si impartirea lumii intre doua paradigme sociale: economie libera si drepturi individuale si economie centralizata in dictatura.
-proliferarea nucleara.
-razboi quasi-permanent in Orientul Mijlociu
-poluare grava in toate regiunile terrei
-infestarea structurilor naturale: paduri, ape, jungle etc
-proliferarea structurilor oligarhice
-imperii ale multinationalelor
-prabusirea comunismului
-unificarea europeana intr-un concept comun care sa respecte traditiile si valorile native, dar reglementate de legi si politici economice, sociale comune
-dialog interconfesional
-razboi impotriva terorismului.
Am traversat un secol obositor, chinuitor si foarte crud. In aceasta suta de ani, binecuvantata, dar si blestemata au murit sub puterea mentalului colectiv care naste directii de evolutie, peste jumate de miliard de oameni. Au fost ei cu adevarat liberi sa opteze asa, sau sclavii unor ideologii cu adevarat stiute, doar in laboratoarele oculte ale Puterii? Prin Libertatea pe care ne-a dat-o, Dumnezeu ne-a facut demiurgi, capabil sa ne construim viata individuala si sociala asa cum ni le gandim. Cata dreptate avea Andre Malraux spunand: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”. Am intrat in noul mileniu speriati de amintirea sangelui varsat in secolul precedent si cu dorinta aproape comuna a intelegerii si pacii. Putem deja constata:
-armonizarea ideologiilor socio-economice sub spectrul crizei planetare
-dialogul interconfesional
-preocuparile O.N.U pentru soarta tarilor subdezvoltate.
-intelegerea faptului ca ne apropiem de finalul unui ciclu evolutiv si depinde numai de noi cum, cand si mai ales cati patrundem intr-o noua paradigma spirituala, morala, economica si sociala. Stiu ca pare greu de grezut, dar gandurile fiecarui individ, influenteaza progresul sau regresul umanitatii. De aceea, campurile de lupta s-au schimbat azi, ca si armele. Totul se desfasoara mental, iar arma cea mai de temut, ca intotdeauna de altminteri este CUVANTUL! Daca ne reamintim ca: „La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul…” totul va fi bine. Daca nu?…
– revolte sociale nascute din nemultumirile legate de statul arbitrar dintre clasele sociale.
-primul razboi mondial si ultima ciocnire a imperiilor.
-aparitia unor sisteme politice dictatoriale imbibate de cultul mortii: comunism, fascism, nazism.
-trimiterea in varful piramidei a unor personalitati abjecte ca: Lenin, Stalin, Mao, Hitler, Bush jr.
-al doilea razboi mondial si ciocnirea ideologiilor
-razboiul rece si impartirea lumii intre doua paradigme sociale: economie libera si drepturi individuale si economie centralizata in dictatura.
-proliferarea nucleara.
-razboi quasi-permanent in Orientul Mijlociu
-poluare grava in toate regiunile terrei
-infestarea structurilor naturale: paduri, ape, jungle etc
-proliferarea structurilor oligarhice
-imperii ale multinationalelor
-prabusirea comunismului
-unificarea europeana intr-un concept comun care sa respecte traditiile si valorile native, dar reglementate de legi si politici economice, sociale comune
-dialog interconfesional
-razboi impotriva terorismului.
Am traversat un secol obositor, chinuitor si foarte crud. In aceasta suta de ani, binecuvantata, dar si blestemata au murit sub puterea mentalului colectiv care naste directii de evolutie, peste jumate de miliard de oameni. Au fost ei cu adevarat liberi sa opteze asa, sau sclavii unor ideologii cu adevarat stiute, doar in laboratoarele oculte ale Puterii? Prin Libertatea pe care ne-a dat-o, Dumnezeu ne-a facut demiurgi, capabil sa ne construim viata individuala si sociala asa cum ni le gandim. Cata dreptate avea Andre Malraux spunand: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”. Am intrat in noul mileniu speriati de amintirea sangelui varsat in secolul precedent si cu dorinta aproape comuna a intelegerii si pacii. Putem deja constata:
-armonizarea ideologiilor socio-economice sub spectrul crizei planetare
-dialogul interconfesional
-preocuparile O.N.U pentru soarta tarilor subdezvoltate.
-intelegerea faptului ca ne apropiem de finalul unui ciclu evolutiv si depinde numai de noi cum, cand si mai ales cati patrundem intr-o noua paradigma spirituala, morala, economica si sociala. Stiu ca pare greu de grezut, dar gandurile fiecarui individ, influenteaza progresul sau regresul umanitatii. De aceea, campurile de lupta s-au schimbat azi, ca si armele. Totul se desfasoara mental, iar arma cea mai de temut, ca intotdeauna de altminteri este CUVANTUL! Daca ne reamintim ca: „La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul…” totul va fi bine. Daca nu?…
