Ce este un maestru spiritual
Am sa fac o paranteza, caci mai am niste postari referitoare la fabulosul nostru patrimoniu geto-dac, dar am avut o discutie interesanata cu niste tineri, care ma intrebau ce este un maestru spiritual. Gandul m-a dus imediat la Omraam Mikhael Aivanhov care a scris o brosurura exact cu acest titlu. Eu o am editata de Prosveta. Cred ca raspunsul lui este net, mult mai profund decat al meu, deci am sa-l citez: „Pentru un discipol, a-si intalni Maestrul inseamna a gasi o mama care accepta sa-l poarte noua luni, pentru a-l naste Lumii Spirituale. Odata ce s-a nascut, adica s-a trezit, ochii sai descopera frumusete Creatiei, urechile sale asculta Cuvantul divin, gura sa gusta hrana Cereasca, picioarele sale il duc in diferite locuri ale spatiului pentru a face Binele si mainile sale invata sa creeze in Lumea subtila a sufletului.” Daca, insa discipolul se simte tintuit pe loc, blocat in evolutie de prea marele egou al profesorului, inseamn a ca a incaput pe mainile unui impostor. Asadar atentie, si nu uitati: rolul unui maestru este de a crea alti maestri, nu a se inconjura de o sumedenie de aplaudaci!
PROFUNDE cUVINTE INTR-ADEVAR!
Si, cat de reale si ce se pot aplica si acestor timpuri…
Nu doresc sa ma inscriu in acea categorie ultima mentionata, insa, daca v-as cere sa nominalizati un Maestru Spiritual destul de cunoscut,ce nume ati rosti?
De -abia astept d-le Oreste un raspuns de la dv. O noapte linistita!
Maestrul spiritual este ghidul menit sa te ajute pe drumul tau spre evolutie . Maestru spiritual este un principiu, la fel ca si femininul si masculinul(desi unii inisita sa indentifice sexul persoanei cu un principiu sau altul si pierd esenta). Maestru spiritual poate sa fie oricine la un moment cheie a vietii cuiva. O persoana care ajunge la un anumit stadiu de evolutie, devine fundamental (nu imi imaginez cum ar putea sa fie altfel) un leader spiritual. Dar sa nu puneti semn de egalitate intre acest atribut si cel de propovaduitor.Maestrul spiritual e acolo pentru cei care au nevoie de el, niciodata nu impune nimic, niciodata nu forteaza evolutia cuiva. Si de Gandhi si de Mandela, de Buddha, Iisus etc, umanitatea a avut nevoie la anumite momente in evolutia sa. Cine devine una cu acest principiu castiga nepretuitul- iubirea neconditionata.:)
Eu inca sunt departe, dar pe drumul meu tumultos, se pare ca am castigat ceva minunat. Am castigat capacitatea de a lua durerea. Acum cateva zile ma plimbam cu tati si l-au apucat crizele de rinichi. Si vroia sa mearga la salvare sa ia injectii pentru durere. Deobicei ii ia cam o luna pana elimina piatra de cand simte ca s-a miscat si are dureri imense. Si i-am pus mana la rinichi, instinctiv, a fost un gest reflex. A zis ca in momentul acela a simtit o fierbinteala si i-a trecut durerea si piatra s-a deplasat in vezica. A doua zi a eliminat-o. Si a spus ca daca il doare ceva cum pun mana ii trece de tot durerea. Poate ar trebui sa incerc sa fac asta cu mai multi oameni, sa vad daca functioneaza si in afara familiei. Ce fericita as fi. Asta da fericire. Nu stiu cum as putea fi altfel fericita cand bunurile materiale nu inseamna nimic pentru mine. Recunosc ca imi place luxul dar nu ca sa-l posed ci doar ca reconfortare vizuala. Admir si mizeria slum-urilor de ex, dar intr-un fel mai poetic, mai profund.
Pagina de jurnal x, noaptea, ora 00:00
:PPPP I'm teasing.:)
Multumesc frumos pt toate explicatiile si cuvintele de invatatura , ramonabai!
Raman dator!
multumesc pentru explicatie.
Eu mi-am gasit maestrul.
„O Doamne,ia-mi iubirea si las-o sa curga pe de-a-ntregul in devotiune catre tine.
O Doamne, ia-am mainele si lasa-le sa munceasca fara incetare pentru tine.
O Doamne, ia-mi sufletul si lasa-l sa se uneasca intr-unul singur cu tine.
O Doamne, ia-mi mintea si gandurile si lasa-le sa fie in acord cu tine.
O Doamne, ia-mi totul si lasa-ma sa fiu instrumentul tau.”
( Rugaciune daruita si primita, de Unul si Acelas, Sai Baba)
Un mare maestru e o calauza perfecta. Oricine poate fi calauza daca cunoaste drumul. Uite soarele,e o calauza perfecta. Uite Steaua polara e o caluza perfecta. Uite muschiii copacilor sunt o calauza perfecta. Urmeaza susurul izvorului si iti va fi o calauza perfecta catre Marea cea Mare. Cu cat vei avea mai multa cunoastere, sufletul tau nu se va mai chinui in intuneric. Marii maestrii te invata sa alegi drumul perfect catre iesirea din desis. Menirea lor (dupa cum bine a incheiat Oreste) e sa initieze mereu noi generatii de calauze. E ata de usor sa fii caluza in cele trei dimensiuni si e aproape imposibil, fara initiere ,sa fii calauza in infinitatea dimensionala a drumului spiritual.
@ramonabai este si normal ca aceste capaciti sa fie atat de pregnante intre tine si tatal tau. In primul rand exista intre voi legatura paterna care din punct de vedere energetic este foarte puternica(la fel ca si cea materna). Exista o vorba romaneasca care spune „sangele apa nu se face”. Ii dau foarte mare dreptate insa eu o interpretez din punct de vedere energetic. Nu vreau sa par ceea ce sunt dar pot sa iti zic sa nu incerci pe altii. Iti voi zice si de ce. In primul rand nu stii sa controlezi acest fenomen. Nu trebuie facut haotic, pentru ca acest lucru poate duce la o slabire a ta si in timp la o deteriorare a aurei tale. In urma acestei deteriorari or sa iti apara problemele de sanatate. Deci sfatul meu este sa nu incerci ci intr-un stadiu incipient sa faci acest lucru pe tine si sa inveti sa te „incarci”. Astea ar fi primele masuri. In timp si cu ajutorul anumitor oameni care pot sa te invete cate ceva despre acest lucru vei putea sa ajuti si pe altii. Ori ce curs in care te invata cum sa canalizezi aceasta bioenergie este ok numai acestea te vor ajuta pana intr-un animit stadiu. Oricum eu sunt de parere ca mai bine faci ceva care crezi tu ca ti se potriveste (eu unul nu am gasit nimic in romania care sa ma multumeasca asa ca am dezvoltat propriile metode :)))). Tu ai cel mai mare dar de la Dumnezeu si anume liberul arbitru. Asa ca foloseste-te de acest lucru si gaseste ceva care simti tu ca ti se potriveste.
In legatura cu articolul domnului Oreste tin sa precizez ca este foarte frumos. Un maestru niciodata nu isi alege discipolii (si ca parere personala nu se considera maestr, doar deschizator de drumuri, pe cararile intortocheate ale vietii). Din punctul meu de vedere acesta nu este un leader ci numai un indicator in marea intersectie in care suntem. Oricum decizia este tot a noastra daca vrem sa urmam drumul indicat de acesta sau sa o luam pe o carare gresita. In ceea ce fac eu nu exista grade, ranguri, nimeni nu este mai bun sau mai rau, mai sus sau mai jos (pe treapta evolutie), toti suntem egali si sa nu uitam ca toti am plecat din acelasi punct mai devreme sau mai tarziu. Nu exista maestru pentru ca in stiinta numita bioenergie nu are limite si nimeni nu a ajuns atat de sus incat sa zica „gata, numai pana aici se poate”. In primul rand suntem limitati de partea fizica si niciodata nu vom putea sa afirmam ca noi stapanim ceva la perfectie. Asa ca termenul de maestru este doar un cuvant (o limitare cat se poate de bruta). Asa ca cel mai bine este sa fim noi, sa nu fim mandri, sa fim docili, intelegatori, iubitori, rabdatori.
Va multumesc domnule Oreste pentru ca prin emisiunile dumneavoastra si prin subiectele pe care le deschideti faci o educatie a oamenilor care doresc sa simta si sa cunoasca dincolo de aparentele iluzorii pe care credem ca le cunoastem. Oamenii trebui sa inteleaga nu numai ce vad si ating este si realitate. Exista si realitatea subtila care vine in completarea omului si a tot ce inseamna oameni.
As dori sa spun mai multe insa spatiul aici este limitat si nici nu cred ca este momentul si locul de aceste lucriri. Inca odata Multumesc
Absolut de acord, in privinta Maestrului. Intr-o perioada recenta a vietii mele, ajunsa in pragul disperarii din pricina a tot felul de flash-uri, viziuni, vise etc., devenisem incapabila sa mai traduc coerent si rational ceea ce mi se intampla, asa ca simteam o nevoie acuta sa discut despre toate astea cu cineva care sa aiba habar, de pe un nivel superior de intelegere. Numai ca nu nimeream pe nimeni care sa intruneasca conditiile. Ciudat a fost faptul ca un amic mi-a spus intr-o zi, aparent fara nicio legatura cu ce discutam atunci, ca „maestrul te gaseste el pe tine, atunci cand esti pregatit si nu cand consideri tu ca ai nevoie”. La ceva timp, am inceput sa am vise constiente si reverii in care imi aparea un personaj in varsta, cu aspect de calugar, pe care, de la inceput si spontan, l-am consideram maestrul meu. Fireste ca incepusem sa ma intreb, la modul cat se poate de serios, daca nevrozele mele, alea de care suferim toti -mai mult sau mai putin – in aceasta epoca, se transformasera deja in psihoza. Greu de spus, dar una peste alta, dilemele mele majore incepeau sa se rezolve.
Dupa cateva luni bune, la un stand de carte, m-am indreptat teleghidata spre un volum subtirel, ascuns printre altele, aflate la reducere. Fotografia de pe coperta mi-a produs un soc. Era Arsenie Boca, dar, in acelasi timp, era imaginea – mai tanara, a celui care imi aparea in vise si pe care il consideram maestrul meu. Citind apoi cartea, am constat ca „stilul de exprimare”, atitudinea uneori aspra, alteori ironica,cu care maestrul din vis obisnuia sa trateze prostiile mele de invatacel, se potriveau Parintelui. Uluiala mea continua sa fie uriasa, dar dincolo de toate cele, sunt profund recunoscatoare pentru aceasta sansa. Spiritul viu si luminos al Parintelui Arsenie Boca insoteste, inca, acest neam.
Oare e gresit daca la un moment dat ne dam seama ca maestrul nostru a gresit un pic si plecam pe drumul nostru? Eu incerc un pic de teama cand ma gandesc ca nu fac tot ceea ce spune si nu ii urmez intotdeauna sfaturile, pentru ca imi dau seama ca unele nu mi se potrivesc. Ii sunt recunoscatoare pentru inceput, dar oare acum mi-am luat „zborul” cum s-ar spune.
Trebuie sa asculti si sa inveti.. Nu exista greseala ci doar incercare. In timp vei vedea daca ai actionat bine sau rau. „Maestrul” te ajuta din propria prisma. Este mai mult un sfat. Acuma tu actionezi asa cum crezi tu. Liberul arbitru este la indemana ta. Problema este sa nu regreti dupa ce ai facut acea actiune si sa zici ca mai bine urmam sfatul maistrului. El incearca sa te ajute asa cum crede el de cuvinta. Tu decizi ce este bine si ce nu. Sunt anumite cazuri cand trebuie sa faci ce zice el caci sunt anumite „cai” in care tu ca si invatacel nu ai cum sa stii ce este bine ce rau. Iti dau un exemplu. E ca si cum te-ai duce intr-o excursie in Trinidad Tobago. Acolo ghidul iti zice: Nu e bine sa mergeti pe acel drum caci va ve-ti rataci si in plus de asta este pericol sa va pierdeti viata. In acest caz ce faci? Asculti de ce iti zice ghidul sau urmezi propria decizie cu riscul de a iti pierde viata? Totul depinde de context, de situatie. Sunt anumite lucruri in care chiar trebuie sa faci ce iti zice „maestrul” altfel riscurile sunt prea mari.
Iar mastrul tau daca este intelept te va incuraja sa iti urmezi propria cale, propria autodezvoltare si sa te sprijine. Nu exista bun sau rau asta trebuie sa intelegeti. Exista numai metoda de invatare diferite. Profesorul trebuie sa se adapteze la stilul de invatare al elevului, nu invers (maestrul de aia este maestru si iluminat ca sa poata sa te ajute). Este ca si in cazul urmator. Cum ar putea un profesor universirat sa ii predea niste teme de doctorat unei persoane cu limita de intelect. Este absurd asa ceva. Deci cel mai bine este ca maestrul tau sa isi adapteze stilul la stilul tau de invatare.
Eu îmi iubesc profesorii!
Foarte bine @PUTEREA PREZENTULUI. Nici nu se poate altfel. Ar fi de preferat intai sa inveti sa te iubesti pe tine si apoi sa inveti sa iubesti si sa daruiesti aceasta iubire. Daca o viata stai in lumina nu vei stii ce inseamna intunericul, dar daca stai si in intuneric vei stii ce inseamna si lumina dar si intunericul. Iubirea nu este in totdeauna suficienta pentru a putea sa gasim calea. Mai sunt nevoie si de alte sentimente, dar inainte de toate trebuie sa stim ce inseamna sa simtim, pentru ca am cam uitat. Trebuie sa ne cunoastem ca sa putem sa avem aspiratii superioare. Oricum mi-ai ramas dato si nu mi-ai explicat ce inseamna pentru tine „momentul 0”.
interesant punct de vedere!
http://vreau-un-blog.blogspot.com
„Profesorul trebuie sa se adapteze la stilul de invatare al elevului, nu invers” De acord:). Dar exemplul tau nu e prea reusit, din foarte multe motive. Plus compararea maestrului spiritual cu ghidul turistic e cel putin fortata. Probabil ghidul ti-ar spune sa te duci pe cel mai safe drum sau pe cel mai „placut” in general de turisti si dup-aia la 2 pasi mai incolo, maestrul spiritual ar spune: L-ai ascultat pe ghid, nu? Ce-ar fi sa incerci opusul, sa vezi cum e.:) Mi se pare ca te joci uneori cu niste concepte pe care nu le intelegi in profuzime, pentru ca esti inteligent si speculativ dar nu destul de intelept inca si asta iti da o anumita superficialitate. Cati ani ani?
„Relatia” mea cu maestrul (in masura in care se considera acceptabila aceasta exprimare) este una care cu greu ar putea fi transpusa intr-un tipar comportamental. Pur si simplu nu respecta vreo regula anume, sau – cel putin, n-am reusit eu sa descopar vreuna. Majoritatea interactiunilor se bazeaza pe „conversatii” in care gandirea mea este orientata, provocata de intrebarile maestrului, astfel incat sa pricep singura ceea ce e de priceput. E un fel de piesa de teatru, ca un monolog in care eu intreb si tot eu imi raspund, iar el, aparent un simplu martor – sfarseste zambind, sau incruntandu-se. Daca se incrunta, e clar ca n-am invatat ce trebuia si…urmeaza o noua problema de viata, cu tot cortegiul ei de aspecte. Si un nou sir de intrebari si raspunsuri, pana imi cade fisa. De fiecare data, eu sunt cea care-mi raspund intrebarilor si – asta s-a vazut foarte clar – raspunsurile mele sunt concordante cu nivelul la care ma aflu. Adica, in etape diferite, aceeasi intrebare a primit raspunsuri usor diferite sau incomplete, urmand ca apoi sa se reconfigureze cu elemente pe care le-am adaugat cunoasterii, pe parcursul trecerii timpului. Toate raspunsurile, bune sau rele, au fost rodul experientei mele, nimic nu mi-a picat, precum para malaiata, din desaga maestrului. Si m-a lasat sa-mi fac puzderie de cucuie, daca altfel n-am fost in stare sa ma prind.
Dar recunosc, mi-e tare drag acest spirit. Mai ales cand spun cateo traznaie si figura lui se arata severa si grava, in vreme ce ochii ii sclipesc a ras.Eu il percep asemeni unui parinte adevarat. Si mai presupun ca ii e foarte greu sa se supere pe enormitatile debitate de mine, cu atata nonsalanta.
In rarele momente cand fac un progres semnificativ, ii simt bucuria, desi si-o mascheaza, ba uneori ma si mustra ca „ce ma bucur asa, ce mare branza am facut?!”
Da,e firesc sa-l iubesti!
Liege.Blueiris, e foarte frumos utimul tau comment.:) corvusdd, am uitat sa-ti multumesc pentru tip-ul cu geometria sacra. Chiar daca am inteles acele chestiuni dinainte sa citesc despre ele, mereu ma ajuta sa vad ca nu sunt doar rodul unei minti inflacarate. E incurajant sa ai confirmari exterioare, in demersul tau. Nu mi-as dori sa ma alienez de umanitate, asa ca mereu ma raportez la ea. Nu vreau sa fiu un geniu, vreau doar sa traiesc…si sa ma joc, sa ma joc mult!:P Daca apare un moment in care este nevoie de geniul meu, pot sa-l accesez usor, de accea niciodata nu o sa doresc sa „il posed”. Mi se pare stupida orientarea. E drept insa ca nu e foarte usor sa fii prost, iti consuma foarte multa energie, daca ai ajuns la un anumit nivel de evolutie. Dar se poate. Va jur ca se poate:)). Acum invat la drept penal si mi se pare ca inteleg, desi nu ar avea cum, pentru ca reglementarea nu e foarte coerenta. De fapt abordarea e absolut stupida …Romanica…iubirea mea neimpartasita…:):P Va tzuc mai! Merg sa mai invat ceva, ca maine am examen.}}}{{
sa i respectam pe toti maestrii adevarati dar sa nu uitam ca ei avut propriul lor drum. Singurul Maestru adevarat este propria voce interioara, propriul Suflet , pentru ca avem fiecare un drum Unic.
Domnule Oreste imi cer scuze ca nu sunt la subiect,dar daca ma gandesc bine ating tangential tema articolului fiindca si Radu Cinamar vorbeste despre Cezar Brad ca despre um maestru spiritual.
Sunt foarte tanar si nu stiu ce sa cred din ceea ce scrie Radu Cinamar in cartile sale si m-am gandit ca a-ti fi persoana cea mai potrivita pe care as putea-o intreba fiindca aveti o oarecare experienta de viata si in plus l-am vazut pe domnul Emil Strainu intr-o emisiune alaturi de dumneavoastra in care spunea ca il cunoaste pe Radu Cinamar si ma gandesc ca poate a scapat o mica informatie si catre dumneavoastra.
Va multumesc anticipat !
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Dle Oreste, toata stima pentru dvs.!
Va rog sa vorbiti si despre spiritism in emisiunile dvs sau pe blog
O seara placuta!
Cu stima ,
Laurentiu
Chiar ma gandeam acum 2 saptamani si am si scris pe blog despre „maestrii” pe care i-am intalnit eu in viata mea – nu stiu daca „maestru” e mult spus pentru ca erau de fapt niste prietene cu o evolutie spirituala mai inalta decat a mea, de la care am avut de invatat si care au aparut in viata mea atunci cand eu, in mod inconstient, strigam dupa ajutor.
I
n nopţile cu lună plină
Când liliacul e-nflorit
Se-aude-un strigăt plin de jale
Sunt eu – şi altceva nimic.
Sunt singură în lumea asta
În care noaptea e stapâna
Mi-e frica de un întuneric
Ce-mi invadează inima.
Totu-i obscur şi trist, şi negru,
Mi-e sufletul plin de durere
Când văd cum doliul din natură
E ca un preot morţii mele…
Căci am murit, deşi o parte
din mine mai trăieşte încă
Sufletu-i dus, iar trupul umblă
Să-l caute din stâncă-n stâncă.
Dar stânca-i spearpă. În întuneric
viaţa nu poate triumfa…
Doar Moiese cu toiagul său
Din stânca apă poate da.
Avem nevoie de-un profet
Să ne arate calea bună,
Să ne adune sufletele
Ce le-am pierdut cu ani, în urmă.
4 iulie 1997
Am regăsit acesta poezie, astazi, frunzărind prin hârtiile mele de adolescentă, iar dedesubtul poezie, un scris mărunt, frumos, elegant, citeţ, citând urmatoarele:
„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toatel le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
DRAGOSTEA NU CADE NICIODATĂ!
(I Corinteni 13, 4….8)
Era scrisul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, era „profetul” care, nu stiu dacă întâmplător sau nu, a apărut în drumul meu şi mi-a îndrumat paşii pentru o vreme. Ea a fost cea care mi-a arătat frumuseţea unei slujbe la mănăstire, m-a făcut să înţeleg că Dumnezeu face mari minuni, trebuie numai să ai încredere…
Scrisesem acea poezie, acum 12 ani, nici nu ştiu de ce, fara a avea vreun scop, chiar fara a-mi da seama ca de fapt la sfarsitul ei, ceream ajutor!!!! aşa îmi venise într-o noapte, când nu mai voiam să învăţ pentru facultate, iar după câteva zile, apare prietena mea care umblase pe atunci călăuzind, poate, paşii alteia care se rătăcise, şi rămâne lângă mine o bună bucată de vreme, legându-se de atunci între noi o prietenie trainică.
Viaţa ne-a despărţit iar pentru o vreme îndelungată, însă atunci când drumul meu se bloca sau apărea o răscruce, nu ştiu cum se făcea că era tot lângă mine…
Pentru asta îi mulţumesc acum, aici, deschis, nu numai pentru faptul că mi-e prietenă de atâta vreme, ci mai ales pentru faptul că atunci, în acea „noapte plina de jale, cu liliacul înflorit”, ea s-a transformat în „maestrul” de care aveam nevoie.
Am simtit nevoia sa-i multumesc si ei si unui alt „maestru”, sa le spun cat de multe am invatat de la ele si cum m-am schimbat ca om dupa ce le-am intalnit… sa stie ca ptr o vreme au fost maestru unui suflet ratacit.
Liege.BlueIris intradevar relatia ta cu maestrul tau este una foarte speciale. Metodele lui sunt adecvate si asa ar trebui sa fie. Se vede ca te inconjoara cu iubirea lui si prin intrebarile „ajutatoare” care ti le pune te orienteaza spre un drum foarte fain. Drumul acesta sa stii ca este „safe” asa cum afirma „ramonabai” chiar daca tie nu ti se pare. Nu este momentul sa spun anumite lucruri aici pe blog numai atat pot sa spun. Iubeste in continuare omul care se afla langa tine si te protejeaza cu dragostea lui. Crede-ma pe cuvand ca si el se bucura atunci cand avansezi numai ca aceste lucruri nu trebuiesc stiute pentru ca poate sa intervina trufasia care este un sentiment foarte negativ si care te poate abate de la drumul tau.
In legatura cu ce ai zis tu @ramonabai sa stii ca exemplul cu ghidul este cat se poate de corect. Exact asta am vrut sa spun. Fortarea asa cum ii spui tu a fost tocmai pentru a accentua anumite lucruri. Revenind la intrebarea ta cu varsta iti voi raspunde printr-o alta intrebare. Ce varsta are Alexandru Pargaru? Sper sa intelegi exemplul si sa treci peste superficialism. Nu cred ca iti este chiar benefic. Dar ca si idee am destul de mult ca sa inteleg foarte bine anumite concepte. Nu sunt eu in masura sa afirm daca am acea intelepciune de care zici tu. Lauda si mandria nu ma caracterizea, dar ii voi lasa si i-am lasat pe altii sa judece(judecat defapt se judeca pe iei nicidecum pe mine) aceste lucruri. Apreciez ca esti sincera dar in acelasi timp acida. Commentul pe care l-ai facut este prelucrat si proiectat prin prisma ta.Sunt strict pareri legate de tine. Si sa iti mai precizez un mic lucru. Exemplul cu ghidul si-a atins foarte bine scopul pentru care a fost facut :)))
Mult succes la examene. Se pare ca ai restate. Din cate imi amintesc eu nu este sesiune in aceasta perioada :))) Este o simpla deductie se poate sa ma insel si sa nu imi mai amintesc eu bine, dar oricum multa bafta
Ne-am odihnit destul!
Să ne continuăm drumul împreună!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Dragii mei(Oreste inclus),
Imi pare rau ca intervin pe langa subiect, dar fac apel la calitatea voastra de OAMENI.
Unul dintre prietenii nostri comentatori, mi-a marturisit ca are niste probleme de sanatate. Nu vreau sa-l expun, asa ca nu-i voi da numele.
Am acceptul lui de a va solicita sfaturile si iata de ce va rog sa-i indicati un tratament naturist sau un bioenergoterapeut eficient. El va citi de-aici de pe blogul Maestrului Oreste (nu e o gluma, nu il perii, eu chiar asa il consider) sau mai bine, ca sa nu aglomeram spatiul, scrieti-mi va rog pe:
http://www.buriculpamantului.blogspot.com, sau pe:
[email protected]
Iata simptomele, il citez:
„am probleme cu o depresie care ma viziteaza din nou si care ma luase in stapanire cu totul in 2006, in urma unei operatii. De aproape trei luni am insomnii, stari de panica, etc. Nu pot conduce masina mai mult de 30 de km… Am incercat din nou un tratament psihiatric, dar nu l-am putut suporta. Cumva, voi iesi si din asta.”
Va multumesc pentru intelegere! 🙂
Am stiut la examen! Cred ca e de la Piracetam…i'm such a cheater!(Shhh…):))))))) Chiar ma gandeam, ca mai nou toti sportivii iau cate ceva stimulente. La liceul unui prieten, toata echipa de rugby a iesit pozitiv la examinarea anti-doping.:) Oare si cei de la serviciile secrete sunt dopati? Ce tare ar fi! Pastilati cu fite de agenti.:)Pai suntem in Romanica si asta ne face sa fim pac-pac.:P A, unul dintre subiecte a fost: Asemenari si diferente intre infractiunea de perversiune sexuala si infractiunea de coruptie sexuala.:) Cat de LOL!:P
Scuze (sau nu! cum va place) dar eu nici in gluma nu mi-as maimutari denumirea tarii mele…
Si nici nu-mi pare rau ca mi-a sarit ţandăra…
@Dan Ioanitescu din puctul meu nu se poate da sfaturi in cazul de fata. Si iti zic si de ce. In primul rand prietenul tau ar putea avea grave probleme.POate fi orice. De la depresi, depresi postoperatorii, psihoze, fobi, etc,etc. Pot fi atat de multe din ce zici tu acolo de nu am loc aici sa le enumar. In cazul de fata nu se pot da indrumari fara o diagnoza psihiatrica si fara o anamneza de rigoare. Asta este parerea mea. Daca am avea un diagnostic cocncludent cred ce se poate rezolva. Totul se poate rezolva intr-un fel sau altul.
@ramonabai felicitari pentru reusita.
Spune-i sa mearga la doctor si sa ceara: dupa -amiaza si seara Xanax(seara in cantitate dubla), dimineata Propanolol. Sa cumpere de la farmacie vitamine Vitralius, sa incerce si Magne-B6 separat sau daca simte ca are probleme cu transmitarea impulsului nervos la muschi, sau o supraexcitatie a nervilor periferici, Vitamina B6 ( 2 pe zi de cate 250 mg). Cand se trezeste, sa manance orice atata timp cat nu e greu metabolizabil( chiar si daca dimineata e metabolismul mai accelarat, asta e ideea) si dup-aia sa mearga la o plimbare de 30 de min. P.S. Nu stiu ce tratament psihiatric a folosit dar deobicei daca nu funtioneaza nimic pentru anxietate, se da Xanax. E foarte improbabil sa nu aiba efetele dorite. Are o structura chimica deosebita, unica. E si un bun antidepresiv. Daca totusi depresia nu trece( Nu lua din start un antidepresiv!), sa-l roage pe doctor sa-i prescrie Velaxin. Cam atat pot face eu. Restul depinde de persoana respectiva si de doctorul psihiatru la care merge( daca va fi de acord cu schema de tratament sau nu). Oricum, doza va fi stabilita de el, pentru ca trebuie sa fie ajustata in functie de reactivitatea pacientului. In rest: Incearca sa iubesti(ajuta la neutralizarea fricii), sa incerci sa meditezi( asta dupa ce iesi din criza, pentru ca daca esti in cercul vicios, e improbabil sa reusesti sa faci asta) si…poate cel mai neconventional dar si cel mai eficient: sex de calitate!:P Te tzuc si te iubi! Sanatate multa!
corvusdd, mersi! Crisitana…LOL! N-are nici de ce sa-ti para.:) Cand nu o sa mai fie jungla, nu o voi mai face. Deocamdata patriotismul exagerbat, falsa pudoare, ipocrizia si negarea realitatii nu pot fi decat daunatoare.
@TOTI CEI CARE CITITI ACEST MESAJ:
!!!!!!!>>>>>>> „Unul dintre prietenii nostri comentatori, mi-a marturisit ca are niste probleme de sanatate.”
O posibila solutie:
SĂ NE RUGĂM CU TOŢII ÎMPREUNĂ PENTRU EL, AŞA CU ŞTIE FIECARE, DESEARĂ ÎNAINTE SĂ MERGEM LA CULCARE!
Va multumesc prieteni!
Presupun ca intre timp a citit cele scrise. Si cele ce vor urma. Oreste are dreptate: am devenit gasca. 🙂
Ei, Ramona, normal ca mi-a trecut, dar daca astept sa se faca ceva de la sine fara sa stiu ca nu am pus si eu un degetel acolo, parca nu mai sunt eu… Scuze, totusi, poate am fost dura, chiar imi pasa daca imi primesti scuzele.
Nu am un patriotism exacerbat, dimpotriva, prietenii ma acuza ca sunt mai curand legata de celti decat de daci… Incerc sa fiu echilibrata scriind despre toti, dar cred ca voi aprinde multe spirite cand voi incepe sa scriu despre marile adevaruri cuprinse in Trilogia Inelelor, in Silmarilion… Am inceput cu acestea pt. ca era lumea aprinsa, la moda sa vorbesti de celti… darnu le-am publicat ca sa nu creez probleme, si m-am apucat de istoria straveche a tarii noastre… In fine, sa nu ma departez de subiect, oricum imi cer scuze, Oreste, pentru ceea ce am facut…
N-ai pentru ce ingeras!}{ Eu merg la nani pentru ca am inceput sa simt oboseala…:P Pupici!
MULTUMESC!
*Propranolol. Acesta se poate lua si fara reteta dar eu iti recomand sa mergi la un doctor pentru a-si spune parerea in legatura cu toata schema de tratament inainte sa iei orice.:) Poti sa-ti cumperi chiar de azi vitaminele.
Draga Ramonabai,
Iti multumesc frumos dar nu despre mine este vorba. Eu am pacatele mele. Altele. Fumez excesiv si ma uit frumos la pahar. Cand e plin.
Dar nu a devenit inca un obicei.
Uite daca ai reusi sa-mi recomanzi ceva care sa-mi scoata blogul lui Oreste din minte.. 🙂
Multumesc ramonabai si corvusdd pentru cuvintele frumoase. Va asigur ca meritele apartin Lui Dumnezeu si maestrului meu.
Eu sunt doar un fel de Nic'a Petrei, in varianta feminina (si mult mai coapta dpdv fizic, nu mental!), care se tot razboieste cu „caprele Irinucai”.
In privinta problemei de sanatate a colegului domnului Oreste n-am a face decat sa intreb si sa vad ce mi se spune. Presupun ca era necesar sa stim de operatia facuta, mai exact de anestezie (ce fel a fost, cat a durat, cum s-a simtit imediat dupa). Intreb de acest aspect, stiut fiind ca prin anestezie se realizeaza trecerea la o alta stare de constiinta, fapt ce echivaleaza cu deschiderea unor porti. Aceste modificari pot permite uneori experiente de natura mai neplacuta pentru sinele nostru si pot da nastere unor urmari nedorite. In fine, repet, eu nu ma pricep, sunt doar ucenic, dar voi incerca sa aflu.
Nu stiu daca medicamentele sau meditatia i-ar face mai bine prietenului nostru, cred ca toate retetele din lume ar trebui personalizate, pentru ca suntem diferiti, asa cum drumul catre sine este pentru fiecare unic in felul sau. Unii, in caz de depresie, prefera un colt de natura linistit, altii cauta compania si afectiunea celor apropiati, cei mai multi iau medicamente (uneori si fara recomandarea unui medic) sau remedii naturiste
Poate credinta…ca nu esti singur, ca esti puternic, ca poti invinge, ca esti iubit neconditionat, ca toate au un rost in lume, chiar si suferinta…
Dan, nici nu am presupus asta.:):P Si eu am fumat. M-am lasat acum 6 ani. A fost foarte greu…mai ales ca am inceput sa fumez din clasa a 7-a. Ramona, teoretic suna bine ce spui, practic…o sa functioneze. Trebuie doar sa ceara doctorului sa-i ajusteze dozele in functie de cum raspunde la tratament.
Sper sa fiu iertata daca gresesc, dar din ce s-a spus, simptomatologia domnului respectiv e mai aproape de nevroza anxioasa, decat de depresie. E doar o parere. Insa, anxietatea, ca si depresia sunt boli ale sufletului si au ca origine lipsa increderii, respectiv a credintei. Administrarea medicatiei insirate mai sus, va determina atenuarea simptomelor, dar e indoielnic ca va vindeca suferinta. Sa nu uitam ca dacii stiau ca o vindecare completa presupune sa actionezi asupra tuturor celor 3 elemente: trupul, sufletul si spiritul. Ei aplicau o medicina holistica, tratand intregul, nu doar organul.
Eu l-as sfatui pe domnul in cauza, la fel cum spunea si Ramona, sa creada ca exista o forta superioara tuturor si ca raul, in orice ar consta el, este neputincios in fata acestei forte. Cum sa te sperii, ce sa te atinga cata vreme ai alaturi de tine pe Creatorul tuturor lucrurilor? Nu rugaciunea disperata, ci credinta senina si impacata.
Dar, cum spuneam, Ramona s-a exprimat foarte clar si limpede, mai bine decat as putea eu s-o fac. Eu zic sa-ncerce. Cum era ideea aceea, apartinand lui Blaise Pascale (sper sa fii scris bine numele matematicianului!): daca D-zeu nu exista, nu pierde nimic rugandu-se, dar daca exista, eheeee…
Buna sa va fie inima si usoara ca rasuflarea pruncului, care inca nu cunoaste acesta lume, in care a poposit pentru o… viata, ajutat de maestrul lumii si al vieti Bunul Dumnezeu .
Personal pana la acesta varsta nu am reusit sa gasesc acel suflet care sa fie ceea ce Oreste a definit ca Maestru.
Avem in jurul nostru permanent Maestri, pe care ii cunoastem ca Parinti, ca Bunici, ca Frati, ca Profesori, ca Prieteni, ca Dusmani, ca Iubiri ( soti-sotii) , ca , Copii ai noii generatii, nu neaparat batrani sfatosi impozanti care ne apuca de mana si ne scot miraculos din negura. Am idealizat putin prin enumerarea de mai sus deoarece viata ne demonstreaza ca pentru uni un maestru este cel mai bun Hotz sau cel mai bun ” Politician”, sau cel care stie sa se strecoare prin viata si sa profite de oportunitatile care colcaie in jurul fiecaruia. Maestrul este cel care stie sa dea viata, sa o ocrotesca sa o iubeasca si mai ales sa o perpetueze, ca umilul si anonimul Taran mare iubitor de plante si animale, sau ca Parintii iubitori , si nu mai putin cel care ne sta aprope zi de zi.In ultimul timp dupa parerea mea se face o delimitare dura intre partea filozofica si cea material a vietii, lucru pe care il consider eronat, pentru simplul motiv ca si cel mai mare Filozof sau Maestru traieste in acelasi sitem cu vulgul-poporul-marea masa …. si fac parte integranta din Lantul Trofic. Deci ce este un Mare Maestru ? va intreb cu umilinta unui necunoscator, si neinitiat. Asistam prin bunavointa D-lui Oreste la demonstratii de Clarviziune, de Patos religios, de Preaplin energetic si mai ales de Sfaturi care dau nastere la confuzie si furtuni sufletesti in omul simplu si necitit. Marea masa a oamenilor – Casca Gura si se minuneaza ca la urs- alti sunt de acord, alti sunt impotriva, dar in final toata lumea emite pareri pro sau contra care nu sunt altceva decat milioane de sageti energetice care zburda libere prin Universul Larg. Ce asteptam defapt de la un Maestru ficare dintre noi ? Cred ca fiecare asteapta cu totul si cu totul atceva de la Mastri , dar mai mult decat orice cred ca asteptam Liniste, Lumina, si Iubire si Iubire si Iubire. Personal am avut multi Maestri de o Viata, De drum, sau de o Clipa. Va doresc sa va gsiti fiecare ce va doriti. Multumiri si iertare proprietarului Blogului si dvs. tuturor pentru indrazneala de a va scrie acest mesaj alambicat in vremuri tulburi ( ca de altfel normale pentru Bravul si supravituitorul popor DAC din care cu mandrie si speranta fac parte) si am pentru dvs. urmatoarele cuvinte care m-au urmarit toata viata- ” Sa ne traiasca Dusmani si sa ne vada FERICITI ). Cu iubire si respect GIL 41
Ce parere aveti despre acest „maestru” ?
http://www.redmoonrising.com/maitreya.htm
http://www.letusreason.org/Nam%2037.htm
en.wikipedia.org/wiki/Maitreya
http://www.conspiracyarchive.com/NewAge/Creme_Maitreya.htm
amazingdiscoveries.org/the-new-age-movement-and-maitreya.html
http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/maitreya_or_antichrist.htm
http://www.unsolvedmysteries.com/usm323221.html
http://www.rumormillnews.com/cgi-bin/archive.cgi/noframes/read/8983
mucenicul.wordpress.com/2009/03/19/benjamin-creme-maitreya-si-maestrii-intelepciunii/
http://www.skepticfiles.org/xhate/newage.htm
http://www.letusreason.org/NAM19.htm
http://www.conspiracyarchive.com/NewAge/Alice_Bailey.htm
http://www.lermanet.com/rainbow-swaztika/naC.htm
http://www.youtube.com/watch?v=8YKrY_MWB5w
http://www.tangle.com/view_video.php?viewkey=a49a4c296c735c32c867
video.google.com/videoplay?docid=-3924304351562745462&ei
http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLINE/New%20Age%20dintr-o%20perspectiva%20biblica/Un%20Cristos%20fals.html
saccsiv.wordpress.com/
http://www.skepticfiles.org/ignor/naconspr.htm
exposingdeceptions.org/newage.html
Sunt de parere ca ar fi foarte potrivita o discutie despre invataturile lui Jiddu Krishnamurti, poate intr-o viitoare emisiune. Recomand tuturor dialogurile lui cu dr. David Bohm, care se gasesc in cartea „Sfarsitul timpului”, disponibila in librarii alaturi de alte carti ale lui J.Krishnamurti. Ei vorbesc acolo despre atingerea sursei de energie, care este originea vietii, prin renuntarea la ego. Lasand la o parte aceste idei, care par mai degraba utopice, omul are nevoie de o schimbare radicala si revolutionara, pentru a depasi conflictul, suferinta si frica.
Nu cred ca avem nevoie de un indrumator spiritual, e suficient sa observam ce se petrece in noi, dar pentru asta e nevoie de o atentia completa a unei minti care nu e in constanta forfota, in constanta contradictie si conflict cu ea insasi si cu ce este in jur. Trebuie doar sa observam in tacere.
link pt cei interesati:
http://www.jkrishnamurti.org/