Asaltul bolsevicului Alexandru Florian de la Institutul Elie Wiesel asupra istoriei si a culturii romane

Bolsevismul nu a disparut niciodata din Romania, doar s-a mutat la Institutul Elie Wiesel

Un nou abuz de tip stalinist umbreste pana la intunecare activitatea Institutului Elie Wiesel, care pare mult mai preocupat sa acopere crimele bolsevicilor si sionistilor din Romania, decat sa cerceteze si sa monitorizeze antisemitismul. Dovada cea mai recenta, care il defineste pe Alexandru Florian, directorul acestei institutii publice, mai degraba ca pe un comisar sovietic cu propaganda, decat pe un intelectual european modern este interventia pe langa Consiliul local al orasului Segarcea de a retrage cetatenia de onoare acordata post mortem, marelui scriitor si luptator anticomunist Vintila Horia.

Noii satrapi ai unei cenzuri bonave, condusi de Florian in numele Institului National pentru studierea Holocaustului au invocat stupida lege 217/2015 si o sentinta a Tribunalului Poporului din 1946, prin care Vintila Horia a fost condamnat pentru „crime de razboi” cerand retragerea titlului acordat de statul roman, prin autoritatile locale Segarcea, in ciuda opozitiei foarte articulate si argumentate a unor academicieni, scriitori si jurnalisti de prestigiu, care l-au asezat pe Vintila Horia in lumina sa adevarata.

Distins cu premiul Goncourt, avand o exceptionala opera de maturitate si mai ales o activitate jurnalistica profund anticomunista, scriitorul roman Vintila Horia este etichetat, intr-un mod abject, ca fiind fascist. Revoltat de infamia pusa la cale de Alexandru Florian si compania, Andrei Plesu a invocat necesitatea implicarii Academiei Romane, a Ministerului Culturii, Institutului Cultural Roman si mai ales a Ministerului Justitiei in cazul cenzurarii si decaderii din drepturile conferite post mortem acestui mare atlet al libertatii de constiinta. Iata ce a scris, filosoful pe blogul sau:  „Am pomenit Ministerul Justiţiei pentru că socotesc urgentă reconsiderarea riguroasă a deciziilor luate de Tribunalele Poporului de la mijlocul anilor `40, invocate adesea de «Institutul Elie Wiesel» drept argument al propunerilor lui de «epurare»

(Andrei Plesu)

Argumentele lui Andrei Plesu sunt intarite in primul rand chiar de componenta completului de judecata care l-a condamnat pe Vintila Horia in 1946: preşedinte: celebrul Al.Voitinovici, judecator delegat de la Kremlin, cel care a prezidat procesul impotriva maresalului Antonescu; membri: 2  «judecători ai poporului»,membri ai Partidului Muncitoresc Roman, finantat de la Moscova, 2 învăţători, 1 muncitor CFR, 1 comerciant, 1 fost consilier la Camera de Muncă, 1  «judecător delegat», 1 grefier, 1 acuzator public , comisar NKVD si doar un singur magistrat.

Desi orice om de buna credinta, care are macar cateva notiuni de istorie si a citit opera scriitorului Vintila Horia, ar fi constatat ca procesul din 1946 a fost o mascarada bolsevica, iata ca in şedinta din 10 februarie 2016 Consiliul Local din Segarcea – localitatea unde s-a nascut scriitorul  a decis  revocarea titlului de cetatean de onoare, acordat in decembrie 2015  ca o recunoastere a valorii operei sale, fiind acuzat de propaganda fascista, la insistentele Institutului Elie Wiesel, pastorit de Alexandru Florian.

Tulburata de infama decizie, Cristina Horia, fiica scriitorului care locuieste  la Madrid, s-a hotarat sa deschida in Romania o actiune judiciara in vederea anularii sentintei din 1946.  „In conditiile actuale, orice persoana – lipsita total de intelepciune istorica, umana, culturala si transcendentala, cu un spirit intunecat de minciuni şi ranchiuni sterile si anacronice – poate s-o aplice oricind“ a afirmat  Cristina Horia.

(Vintila Horia)

Portretul unui mare intelectual roman

Vintila Horia este pseudonimul literar al lui Vintila Caftangioglu (18 decembrie 1915 –  4 aprilie 1992), diplomat, filozof, eseist, jurnalist, pedagog si romancier. A cunoscut consacrarea internaționala in exil. Alaturi de Emil Cioran, Mircea Eliade si Constantin Noica s-a remarcat ca un aprig combatant impotriva ateismului si comunismului semnand cateva articole remarcabile in revista Sfarma Piatra, cu orientare de drepata.

In perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial a lucrat ca diplomat atat la Roma cat si la Viena, iar in 1945 se stabileste alaturi de sotia sa, Olguta, la Roma, unde il cunoaste pe Giovanni Papini, alaturi de care scrie si publica articole si analize preluate de cele mai importante publicatii italiene. In 1948 se stabileste in Argentina, la Buenos Aires unde va locui pana in 1953 cand  ajunge in Spania unde activitatea sa literara ii confera notorietate si apreciere internationala.

Dupa invadarea Romaniei de catre trupele sovietice si dupa instalarea la pupitrul de comanda al bolsevicilor veniti pe tancurile diviziei Tudor Vladimirescu, in frunte cu Ana Pauker, se infiinteaza Tribunalele Populare cu scopul precis de a elimina opozitia politica si  elita intelectuala a tarii . Astfel ca, in 1946  Tribunalul Poporului din Romania l-a condamnat pe Vintila Horia,  in contumacie la 25 ani munca silnica, pentru crime de razboi, in baza legii 312/1945, art 2. Activitatea sa anticomunista este transformata de catre comisarii sovietici in fascism si  este acuzat ca:  „s-a pus în slujba hitlerismului sau fascismului și a contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vieții economice a țării în detrimentul intereselor poporului român”.

Vintila Horia s-a mutat in lumea celor drepti in 1992. In decembrie 2015, centenarul nasterii sale a fost sarbatorit prin simpozioane si colocvii la Madrid, Craiova, deva si Alba Iulia. Pe 27 noiembrie 2015, Consiliul Local Segarcea, judetul Dolj, prin Hotararea cu numarul 60, i-a atribuit titlul de Cetatean de Onoare-post mortem.

Cea mai cunoscuta lucrare a sa este romanul  Dieu est né en exil  ( Dumnezeu s-a nascut in exil), pentru care a primit prestigiosul premiu Goncourt. Stabilit la Paris intre 1960-1964, Vintila Horia a respins  oferta ambasadei romane de a intra in rolul de reprezentant al scriitorimii Romaniei comuniste, scriind in presa franceza cateva article fulminante despre regimul crimial impus de sovietici in Estul Europei. Ca razbunare,  Guvernul roman, cu sprijinul comunistilor francezi, a declansat o ampla campanie de denigrare a scriitorului, atribuindu-i, printr-un dosar falsificat, un trecut de legionar.

Cine este tovarasul Alexandru Florian?

Desi Institutul „Elie Wiesel” este o institutie de stat, platita din bani publici  si in conformitate cu acest statut este obligata prin lege sa nu aiba in componenta sa nomenclaturisti, securisti sau propagandisti ai comunismului, este condus de Alexandru Florian, care, de la 21 de ani  era agent de presa facand elogiul ceausimului. Daca  Legea 217/2015 ar fi fost condamnat si comunismul, alaturi de fascism si hitlerism ca regimuri criminale, atunci Alexandru Florian ar fi trebuit sa se condamne atst pe sine, cat şi pe tatal sau, Radu Florian, profesor de marxism-leninism in perioada 1949-1989. Desi Parlamentul Romaniei a adoptat acum cativa ani un Raport de condamnare a comunismului, desi astazi stim ca numarul evreilor asasinati la ordinul lui Stalin este mult mai mare chiar si decat al celor exterminati in lagarele naziste si chiar daca regimul Ceausescu a vandut evrei statului Israel, cu pretul pe bucata, ca la targurile de animale, Institul Elie Wiesel din Romania nu este interesat decat de combaterea, cenzurarea si condamnarea intelectualilor romani care s-au opus cu pretul libertatii si al vietii, ciumei rosii! Pe lista neagra celor care TREBUIE INTERZISI se afla Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Petre Tutea, Radu Gyr,  dar si  duhovnicii Arsenie Boca, Iustin Parvu, sau Calciu Dumitreasa

Cine si cu ce autoritate intelectuala, morala sau academica poate cenzura cultura romana? Alexandru Florian, autorul volumului   „Cunoaşterea stiinţifica si apusul zeilor”, colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, Ed. Ştiintifica si enciclopedica, 1975 in care gasim  o virulenta  si stupida sustinere a ateismului ca forma suprema de cunoaştere, teorie care urmează pas cu pas ideologia Partidului Comunist Roman, asa cum a fost redata de tovarăşul Nicolae Ceausescu, este cel mai bun exemplu?

Iata o mostra din gandirea acestui comunistoid ipocrit:

Cum sa nu-i urasca visceral pe martirii inchisorilor comuniste, care l-au marturist pe Hristos sub cele mai aprige torturi, un individ care scrie in mizeria lui propagandist bolsevica „dumnezeu” cu litera mica? Alexandru Florian, la varsta de 21 de ani, stia cine este dusmanul fundamental al omului…Autorul acestor randuri incerca sa convinga opinia publica ca Iustin Parvu sau Arsenie Boca au fost legionari:

Si mai revoltator este faptul ca pentru denigrarea sistematica a marilor personalitati culturale, spirituale si chiar politice ale Romaniei, Alexandru Florian primeste de la guvern un salariu de 81.614 lei/an…si asta in 2016, nu in 1946…