Complementaritatea dintre Teologie si Astrologie

Asa cum chimia este intrarea in derizoriu a alchimiei, fizica o decadenta a metafizicii, iar matematica o castrare a numerologiei, trebuie sa intelegem, ca in materie de cunoastere, odata cu trecerea timpului, noi involuam, in loc sa ne desavarsim.

Cu multe mii de ani in urma, caldeenii, persanii si babilonienii nu puteau concepe o stiinta ca astronomia disjunsa de spiritul ei, astrologia. Ei au stabilit raporturile dintre stiinta care trateaza compunerea si calitatea fizica a corpurilor ceresti cu arta de a interpreta si prezice evenimetele dupa aspectele si pozitiile planetelor in raport cu cele 12 case, sau zodii. Impartirea boltii ceresti in doua jumatati opuse si complementare, opunand Rasaritului-Apusul a generat, inca de atunci ideea teologica a cuplului primordial, ale perechilor opozite care se atrag, a sufletului pereche…

In ciuda tereibilei opozitii intre Biserica si Astrologie, Teologia si Astrologia sunt gemene, caci ambele vorbesc despre Dumnezeu si manifestarile sale. In Cartile lui Enoh, se face corectia necesara a calculelor astrologice (Cartea Luminatorilor Ceresti), ceea ce demonstreaza ca stramosii nostri spirituali nu considerau stiinta vinovata de ceva ci doar proasta ei folosire…Ca o dovada in plus a complemenatritatii intre teologie si astrologie, remarcam ca ciclul anterior patriarhului Abraham (Avraam) s-a aflat sub semnul „Taurului”, definind o perioada erotica, densa si pacatoasa, urmat de ciclul zodiacal al „Berbecului” simbolizand jertfa adusa de evrei lui Adonai, iar Mantuitorul Hristos inaugureaza cel de-al treile ciclu de 2000 de ani in semnul „Pestilor”, ca simbol al sacrificiului si al persecutiei pentru credinta. Primul simbol crestin a fost pestele, si mai apoi crucea.

Noi a, intrat sub influenta „Varsatorului” , o era a intelegerii iubirii si daruirii de sine, a comuniunii si fraternitatii.