Publicat in septembrie 30, 2012 de Oreste Teodorescu in Politikon
 
 

Concluzie regizorala la partitura lui Dan Diaconescu


Din toata tarasenia privatizarii Oltchim, eu am retinut, ca interesanta, o singura stire care a aparut la Romania TV  si care a anuntat ca o firma inregistrata in Olanda a instiintat ministerul Economiei ca Dan Diaconescu ar dispune de suma de 46 milioane de euro necesari cumpararii combinatului  si, mai ales, ca documentul trimis ministerului este adresat si unei firme din Moscova, DIP SOVGroup.Ei bine, de aici alunecam pe o panta si mai spectaculoasa:  Patronul DIP SOV Group este un controversat om de afaceri rus de origine ucraineana, Aleksandr Dokiychuk.

Mie mi se pare scenariul unei combintii cu parfum de KGB care urmareste doua directii precise:

  1. Compromiterea  privatizarii, ca mai apoi sa poata fi negociat la”sange”un ulterior contract la care statul sa renunte la datoriile de sute de milioane de euro.
  2. Sprijinirea lui Diaconescu si cresterea in sondaje a PPDD pentru o eventuala protectie legislativa, daca acesta intra in parlament.

Asa cum releva si profilul sau psihologic, Diaconescu este un actor redutabil si un om extrem de inteligent. Dupa ce a formatat gustul tabloidelor catre cel mai ieftin senzational, cel mai inteligent jurnalist al generatiei sale s-a folosit de viciile presei pentru a se impune publicului, o saptamana, pe toate posturile de radio si televiziune. Nu as neglija nici parteneriatul finanaciar intre Diaconescu si Sorin Ovidiu Vanu care detine 20 de procente din OTV.

In concluzie, aceasta sarada in care sunt implicati apropae 3000 de angajati care nu si-au mai luat salariile de luni de zile si care nu vad nici o perspectiva, va ramane, totusi o comedie. Pentru ca Moscova nu crede in lacrimi…