De ce nu este inca posibila integrarea Turciei in Uniunea Europeana
Poate, una dintre cele mai mai mari greseli geopolitice este considerarea Turciei ca o extensie vestica a Asiei si nu o tara europeana. Putina istorie, ne poate ajuta sa intelegem mai bine ca daca geologic, Turcia este mai degraba orientala, trecutul Imperiu Otoman a fost foarte implicat, timp de cateva secole in modelarea constructiei europene, fiind aliatul unor puternice state si, evident rivalul de temut al altora.
Diferenta majora si unul dintre motivele pentru care europenii ii considera straini pe turci este apartanenta religioasa. Continentul secularizat, dupa Revolutia franceza ramane in profunzimea sa genetica, crestin (catolic, protestant, reformat si ortodox), pe cand Turcia este o tara islamica, chiar daca statul modern este profund laic. Suspiciunea cea mai complexa a europenilor fata de turci are radacina, tot in istorie. Dupa ce otomanii au zdrobit Constantinopolul crestin ortodox, in 1453 au devenit amenintarea mulsumana cea mai pregnanta pentru intregul continent.
Insa, nu toate regatele sau principatele europene i-au vazut pe otomani ca dusmani. Mai ales tarile ortodoxe, au preferat aliante secrete si colaborari fatise cu Imperiul, decat sa se lase striviti de ofensivele catolicilor. Putem spune, ca in acel context, ortodocsii s-au adaptat, iar catolicii s-au repliat in fata puterii crescande Istambulului. Influenta otomana s-a intins, de-a lungul secolelor pana dincolo de Budapesta, aproape de Viena si de de Cracovia. In Europa catolica, prin secolul al XV-lea, circula urmatoarea rugaciune: „Apara-ne Doamne, de diavol, de turc si de cometa.” Insa nu toate puterile vestice s-au ingrozit de turci. Unii au descoperit mari oportunitati de dezvoltare. Astfel, venetienii au incheiat pacte si tratate comerciale cu musulmanii, iar istoria ne demonstreaza ca aceasta sinergie a functionat perfect. Prezenta otomanilor in Europa de Est, desi a durat cateva secole, ramane ca o influenta, mai degraba pozitiva decat catastrofala. Desi erau musulmani, nu au dizolvat Biserica Ortodoxa, nici in Grecia, Tarile Romane, Moldova, Bulgaria, au dezvoltat rute comerciale, dintre care trebuie amintita administrarea Drumului Matasii, care lega Extremul Orient de Europa.
Si Europa a influentat fundamental dezvoltarea Turciei moderne. Imperiul Otoman s-a prabusit catastrofal imediat dupa Primul Razboi Mondial. Un om providential va declansa o revolutie de mentalitate care va schimba esential destinul poporului turc. Kemal Ataturk a luat doua decizii radicale: inlocuirea modelului imperial multinational cu un stat-natiune inspirat de modelul iluminist european si transmutarea fenomenului religios din viata statala, in cea privata. De atunci, incoace Turcia a pasit pe o cale europeana.
Astazi putem vorbi despre doua Turcii: Istambului si restul tarii. Capitala Constantinopolului, orasul cosmopolitit si europenizat in esenta sa si restul Turciei, unde populatia este conservatoare si musulmana. Dupa preluarea puterii, Ataturk a inceput modernizarea noului stat laic, interpunand Armata intre deciziile politice si reflexul reliogios al populatiei. Astfel, Armata a devenit garantul secularismului si totodata a primit dreptul constitutional sa intervina atunci cand politicienii vulnerabilizeaza principiile de baza ale statului.
Revenind la Istambul, la acest teritoriu de granita intre Europa crestina si lumea islamica, unde populatia majoritara vede in modelul european, o cale sigura si libera de progres, unde credinta religioasa ramane pe un teritoriu intim, privat, unde democratia , inca mai asigura fiecaruia dupa competenta si valoare individuala. Locuitorii acestui minunat oras isi indreapta privirile si nazuintele catre o cat mai rapida integrare a Turciei in U.E. Restul populatiei, conservatoare si musulmana ramane mult mai preocupata de o renastere a principiilor imperiale decat de o apartenenta europeana laica,imbatranita, consumista si corupta sexual.
Integrarea Turciei in structurile europene, ramane un vis frumos doar pentru europenistii din Istambul, nici Germania, Olanda, Franta, Spania sau Italia nu vad cu ochi buni intrarea in competitie cu economia emergenta si spectaculoasa a Turciei, nici conservatorii islamisti, care devin din ce in ce mai numerosi in ariile asiatice ale tarii nu cred ca Europa reprezinta factorul de progres, ci dimpotriva reprezinta un model expirat si decadent.
