Jurnal de bord 3. Tabara de refugiati Dheishes. Locul stramt unde copiii au privirea luminoasa
A treia zi in Cisiordania. Ajungem la tabara de refugiati palestinieni Dheiseheh, infiintata in 1949, ca urmare a Razboiului Arabo-Israelian. Atunci, peste 3000 de palestinieni din 45 de sate situate la vest de Ierusalim si Hebron au fugit din fata tancurilor si a soldatilor avizi sa-si recucereasca pamanturile biblice. Daca initial, tabara s-a ridicat pe un teren de 0,31 de kilometri patrati, din cauza tensiunilor cvasi permanente dintre nativii palestinieni si colonistii evrei, care au explodat in 1967, astazi ea se intinde pe o suprafata de aproximativ 1,5 kilometri patrati.
Incepand cu anii 80, corturile au inceput sa fie inlocuite treptat cu case si blocuri din piatra. Datorita presiunilor internationale si a miilor de voluntari care au dublat efortul Natiunilor Unite, peste 85 % din tabara a fost conectata la apa municipala si la sistemul electric din Bethleem. Restul locuintelor ramanand fara canalizare si minimele utilitati.
Pe parcursul sangeroasei ocupatii israeliene, Dheisheh s-a aflat sub stare de asediu in medie, 3,5 zile pe luna, culminand cu 84 de zile de asalt al armatei israeline. Dupa prima Intifada, tabara de refugiati a fost inconjurata cu un gard de sarma ghimpata, inalt de 6 metri, iar 13 din 14 intrari au fost baricadate.
Anul trecut, pe 23 februarie, un comando israleian a intrat in forta, dorind sa aresteze un refugiat si a impuscat mortal un tanar de 19 ani, neinarmat. Nevinovata victima se adauga unui sir impresionant de palestinieni care si-au piedrut viata, printre care se numara 18 jurnalisti. Chiar tatal sefului Autoritatii Palestiniene de informatii generale, Majid Faraj, a fost impuscat mortal in aprilie 2002, in timpul unei ample operatiuni denumita Shield Defensive. Faraj s-a nascut in aceasta tabara, in1962, a fost arestat pentru prima oara la varsta de 15 ani, ramanand inchis intr-o inchisoare evreiasca, timp de 6 ani.
La recensemantul din 2008, in tabara locuiau 13017 persoane, dintre care 2838 de familii si 129 de sugari. Astazi Dheisheh este considerat a patrulea lagar de refugiati din Cisiordania si Gaza, ca marime, dupa Balata, Tulkarm si Askar. Si, intrucat, numarul copiilor creste de la an, la an, au luat nastere multe organizatii neguvernamentale si asociatii din intreaga lume care sprijina educatia si sanatatea, centrul Cultural Ibdaa, remarcandu-se prin programele sale care au creat o atmosfera pozitiva, mai ales pentru tineri.
Am patruns nestingheriti in tabara si am fost intampinati de copii, veseli si foarte deschisi, care ne-au invitat imediat sa ne jucam si sa povestim. Majoritatea vorbesc engleza, iar baietii, incepand cu varsta de 6 ani se considera „revolutionari”, aruncand cu pietre peste gardul inalt care separa zona palestiniana de teritoriile israeliene.
Spre deosebire de nativii din SUA, care traiesc de cateva secole in rezervatii destul de asemanatoare cu lagarele din Cisiordania, refugiatii de aici si-au pastrat lumina in privire. Un baiat, pe nume Kani, de vreo 9 anisori, mi-a spus ca pentru el, Palestina este o camera secreta in inima lui, unde nu va putea patrunde nicodata vreun comando israelian. L-am intrebat daca in restul camerelor locuieste ura sau dragostea, iar raspunsul lui m-a emotionat profund.
„Eu nu urasc pe nimeni…imi iubesc foarte mult familia si tara. Razboiul nostru este inegal, dar corect, noi aruncam cu pietre in soldati, ei ne impusca mortal…nu poti sa urasti asemenea oameni, poti doar sa-i compatimesti, caci sunt lasi…”
