Limba otravitoare pe care o vorbim se numeste lacomia

Lacomia noastra ne-a impins intr-o spirala a consumului, catastrofala pe termen lung. Mi-e teama ca generatia noastra este atat de disperata pentru a-si satisface intreg patrimoniul de necesitati, fara sa se mai gandeasca la nevoile si drepturile generatiior viitoare. Parca, ne bantuie pe toti, ideea fantoma: “dupa mine, Potopul!”

Am intrat intr-o noua dimensiune istorica si ar fi imperios necesar sa intelegem ca viata se compune din intrepatrunderea unor componente sociale, economice, spirituale si ambientale. Abia toate acestea, armonizate si echilibrate creaza ceea ce numim generic: sistemul! “Fiecare pasare, pre limba ei piere“, este proverbul care-mi suna cel mai des in minte, cand privesc decadenta aducatoare de haos, din jurul omului, chiar din sistem. Iar limba aceasta, distrugatoare, pe care o vorbim astazi este lacomia.

De ce un gusat burtos si hipertensiv, care are atatea bunuri, pe care nu le va putea valoriza nici in doua vieti isi doreste mai mult, in timp ce unui biet costeliv, subnutrit si care moare cu zile nu-i ajunge in farfurie nici macar o lingura de orez fiert? Actualul tsunami care a maturat intreaga economie mondiala, cutremurul care va prabusi toate institutiile de putere demonstreaza pentru toata lumea ca sistemul planetar s-a aflat pana acum intr-o logica gresita si nedreapta.

Ultimii ani ne-au aratat ca desi marile companii transfrontaliere epuizeaza pamantul de resurse, exploatand totul la maxim, majoritatea populatiei lumii este condamnata la saracie. Astazi 20 % dintre noi consuma 80% din resursele naturale ale planetei. Din cei aproape 8 miliarde, cati suntem, 2,4 miliarde nu au acces la infrastructuri sanitare de baza, iar mai mult de un miliard, traiesc cu mai putin de un dolar pe zi.

Am intrat intr- un an al marilor intrebari. Sa nu uitam ca singurul raspuns poarta numele de Hristos, adica IUBIRE!