Mostenirea lui Zamolxe

Andre Boulanger in Orphee-Raports de l’orphism et du christianisme, scrie ca la vechii greci se cristalizase o inrudire intre sistemul initiatic, mistic si religios al pitagorismului si orfismul cu mostenirea lui traca.

Herodot reia relatarile unor greci de la Marea Neagra scriind ca marele filosof, matematician si initiat in “muzica universului vazut si sunetul celui nevazut a coborat in lumea subterana, unde l-a cunoscut pe Zamolxis”.

Unii exegeti, cu precadere latini si greci erau convinsi, ca de fapt, Zamolxe i-a fost ucenic, dupa unii, sau slujitor lui Pitagora, dar Mircea Eliade in De Zamolxis a Gengis-Khan, demonstreaza cu argumente solide, ca Zamolxe “a trait defapt, pe pamant cu mult inainte de Pitagora”.

Liantul care ii uneste pe cei doi, este, evident, orfismul. Interesant ca atat la pitagoreici cat si la adeptii cultului zamolxian este acordat un spatiu destul de vast interdictiei consumului de carne.

Apoi, originea numelui lui Orfeu, vine de la orphoi care inseamna insingurat. Evident ca drumul parcurs de Orfeu in Infern, de Zamolxe in “Regatul Lumii de Dincolo” ( P. Culianu: Calatorii in lumea de dincolo) si de Pitagora in lumea subterana, descriu aceeasi initiere in tainele Vietii de Dincolo de Porti. Aceasta initiere a ramas specifica scolilor antice, Misteriilor, societatilor secrete ale Evului Mediu si Francmasoneriei de astazi care contine, pe langa mitul lui Hiram si pe cel al lui Orfeu. (foarte interesanta este cartea lui Adrian Matei, Mitul lui Orfeu si Francmasoneria).

Orficii si pitagoreicii asemeni monahilor geto-daci traiau in abstineta, stapaneau arta vindecarii si a descantarii. Pentru cei, care se indoiesc de aceste filiatii, le amintesc despre preocuparea istoricilor Plutarh si Strabon care considera ca orfismul este de sorginte traca, iar Vergiliu initiat in Misteriile neo-pitagoreice, confirma originea traca a lui Orfeu in Eneida.