Natura efemera a raului si puterea Luminii
Ideea luptei teribile si profunde intre Bine si rau, intre Lumina si Intuneric, teza fundamentala pe care se bazeaza dogmele religiilor monoteiste: Iudaism, Crestinism si Islam, este mult mai veche. Astfel, in gnoza sublimului Egipt, il descoperim pe Seth, zeul pustiirii si al dezmembrarii oricarei forme, al secetei si al furtunii.
Dusmanul zeilor si al oamenilor el il pizmuieste pe propriul frate Osiris pe care-l rupe in mii de bucati. In coltul opus al planetei, in India, cel viclean are numele de Mrtyu, Mara care deriva din verbul a muri, asadar el este imaginea mortii. Il ispiteste pe Siddharta cu pasiunile trupesti, cu legatura fata de materie si prin perpetuarea Samsarei (Roata Vietii).
Grecii il plaseaza pe Tifon ca pe rebelul, revoltatul impotriva ordinii cosmice, Fiu al urii, nascut din rautatea Herei, Tifon ataca insusi Tronul maretului Zeus.Concluzia este pana la urma aceeasi. Acuzatorul, Defaimatorul, Revoltatul, Ingerul Cazut, Satana, Iblis sau ce alte mii de denumiri o fi avut si mai are, Dusmanul este produsul urii, caruia i s-a opus dintotdeauna Iubirea, exprimata atat de splendid in cele doua legi ale Mantuitorului: “Iubeste pe Domnul Dumnezeul Tau cu toata nadejdea si fiinta, si aproapele, ca pe tine insuti”!
Conform credintei lui Origene, dar si a esoteristilor autentici, nu exista damnare eterna. Iubirea Tatalui este atat de mare, incat poate sparge, si lacatele Infernului. Cu o singura conditie, ca insusi Raul sa accepte Iubirea ca forma absoluta a Iertarii!
