Orientul Mijlociu si harta intereselor marilor puteri: SUA, Rusia, UE si China

Orientul Mijlociu a inceput sa devina punctul nevralgic al lumii dupa prabusirea Imperiului Otoman, care gestiona regiunea dupa legi islamice. Dupa 1918, lume araba a inceput sa fie disputata de Marile Puteri Coloniale: Anglia, Franta, Germania si Italia…

Un alt motiv de destabilizare a regiunii orientale a fost aparitia statului Israel, dupa al Doilea Razboi Mondial, care a condus la exodul poporului palestinian si a catalizat majoritatea conflictelor, dar cu siguranta cel mai serios motiv pentru care puterile mondiale isi disputa suprematia zonala este petrolul.

Orientul Mijlociu include Arabia Saudită, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iranul, Turcia, Irak, Israel, Iordania, Kuweitul, Oman, Qatar, Siria,Yemen si teritoriile palestiniene Cisiordania si Fasia Gaza, dar pe langa acestea se adauga Ciprul desi se considera parte a Europei, precum si Afganistanul ce este situat in Estul Orientului Mijlociu. Aici se regăsesc 65% din rezervele de petrol ale lumii, in special in statele din jurul Golfului Persic, petrolul fiind principalul produs de export al regiunii, alte state fiind lipsite de aceasta resursa dar având o populatie mult mai numeroasa.

In timpul Razboiul Rece, si lumea araba a fost polarizata. Atat americanii cat si rusii si-au implementat modelele de guvernanta urmarind sa-si securizeze interesele economice, fapt ce a condus la izbugnirea nenumaratelor conflicte care s-au concretizat in doua razboaie de lunga durata: URSS vs Afganistan (1979-1988) si Iran vs Irak (1980-1988).

Dupa prabusirea URSS, SUA ramane singura putere militara dominanta in regiune si doreste sa-si impuna modelul democratic si economic introducand in regiunile care s-au aflat sub influenta sovietica, Primavara Araba.Orientul Mijlociu, cu extensia sa spre Caucaz, cu  fostele state sovietice din Asia Centrala, ocupa o poziţie de importanta deosebita pentru americani, datorita bogatiilor petroliere,  pozitiei geografice si sensibilitatii sistemului arab. Intreaga dezvoltare si sustenabilitate a lumii occidentale se bazeaza pe prelucrarea petrolului, iar SUA doreste sa-si securizeze aceasta materie prima, precum si sa izoleze capacitatiile altor puteri precum China si Rusia sa exploateze „aurul negru al arabilor”. In consecinta, izbugnesc Razboaiele din Golf, americanii isi deplaseaza trupele in Irak si Afgansitan si incearca destabilizarea regimului lui Bashar Al Assad, din Siria, ultimul bastion al intereselor rusesti din regiune.

Un alt factor inflamant care mentine Orientul Apropiat in tensiune  si chiar stare de razboi este dezacordul dintre Israel (aliat al SUA) şi Iran (partener al Federatiei Ruse)

Insa nu doar America si Rusia influenteaza dinamica din Orientul Mijlociu, ci si Uniunea Europeana prin schimburile comerciale. Prin intermediul relaţiilor sale externe, UE promovează valorile primordiale la care au convenit toţi membrii săi, şi anume: democraţia, drepturile omului şi statul de drept. Drept urmare, UE deruleaza acorduri de cooperare pe diverse planuri,  prin impartirea regiunii in doua sfere mari de actiune cu care a încheiat doua acorduri de cooperare, unul cu vecinii din sudul Marii Mediterane si altul cu tarile din Golf. Rolul pe care UE il joaca in conflictele din regiune este în special de ordin economic, avand  ca exemplu Irakul, caruia i-au fost alocate sume importante de bani pentru reconstrucţie iar in Palestina UE a reprezentat principalul donator de asistenţă financiară.

Un alt actor important pe scena dramatica din Orientul Mijlociu este China care este dependenta de resurse energetice pentru a putea pastra ritmul fulminant de crestere economica. In competita sa cu SUA, China a devenit importator net de petrol,devenind in  2004 al doilea consumator din lume.  Asadar, creşterea gradului de dependenta fata de petrolul din Orientul Mijlociu a devenit o preocupare centrală pentru politica externă a Chinei. Peste 50% din importurile chineze de petrol provin din Orientul Mijlociu şi vor creşte la 70% în 2020.