Razboi pentru sufletul României
Decizia celor care au acaparat puterea dupa 1989 de a submina regimul politienesc si economia hipercentralizata ar fi putut fi înteleapta daca ar fi calculat lacomia si gradul de corupere, atât de specifice latinilor balcanici. Altminteri, vedem cât de usor s-a insinuat ticalosia, imbolnavind, înca din primele luni de libertate, noul sistem. Fostii ofiteri ai Securitatii devin mercenarii puterii, mafia îsi delimiteaza strict si infailibil teritoriile si strategia de functionare: politicienii sunt corupti, magistratii si judecatorii denatureaza sensul natural al profesiei lor si se pun în slujba vinovatilor, pentru un pumn de arginti, sefii politiei joaca iades cu interlopii, iar personaje gen Hrebenciuc devin marii negociatori ai schimbarilor de regim, propunând continuarea afacerilor si asigurându-se ca, dupa rotirea cadrelor la putere, nu intra nimeni la puscarie. De ce credeti ca, în 20 de ani, nici un mare grangur nu si-a platit faradelegile? Într-un asemenea climat, observam limpede ca nici un sistem nu functioneaza în interesul si slujba contribuabilului. Sanatatea, Educatia, Justitia, Cultura si mai toate directiile care ar fi trebuit sa creasca nivelul de siguranta si civilizatie sunt parazitate de incompetenti, rude si clienti, iar singura lor viziune este propria stare de bine, pentru care si-ar vinde constiintele oricui. Si, slava Domnului, sunt multe interese straine care nu doresc României un statut de tara puternica. De ce? Pai, cu potentialul de creativitate si inteligenta si pe fondul spiritual fundamental crestin, tara noastra, încaputa pe mâini pricepute (vezi domnia plina de gratie a regelui Carol I), poate deveni un reper. Daca sapi la temelia tuturor lucrurilor majore descoperite de umanitate, vei gasi, cu siguranta, si un roman, de la aeronautica pâna la medicina, trecând prin inventica, matematica, filosofie si literatura, ca sa nu mai vorbim de cibernetica si de armata de romani care lucreaza pentru Bill Gates. Însa fiind prea preocupati sa ne uram între noi, sa ne terfelim fara menajamente tara sau sa ne vindem resursele strategice, ne vom trezi la un moment dat apatrizi. Înca nu e târziu sa ne trezim, caci nu degeaba imnul nostru national ne îmbie înca din titlu: Desteapta-te, romane!
