România, un show pacatos

Becali, Vanghelie, Elena Basescu… sunt alesi democratic! Oprescu, Basescu-tatal, Piedone au trecut testul urnelor… Camioanele cu votanti, strategiile de fraudare, banii strânsi de la clientela politica pentru campanie, la fel ca manipularea mediatica si coruperea sistemelor fundamentale într-un stat… Ei bine, toate acestea se întâmpla într-o tara libera… Poate una dintre cele mai libere! Alegerile au fost libere, dar nu si corecte. Tara este libera, dar nu si fericita. Prin titlu, am vrut sa îmi exprim paradoxala stare în care ma aflu ca simplu spectator al unui show al dracului de departe de cele sfinte! Asemanarea cu formatul de la Antena 1 este izbitor: Capatos span si mucalit, doar zbanghiu nu este, aduce cu Basescu. Stoian, greoi si cu un umor îndoielnic, lipsit de vlaga si de importanta, seamana cu toti presedintii nostri de Senat sau de Camera, iar asistenta blonda, daca s-ar apuca de turism, ar revigora pensionarii de la Baile Olanesti asa cum încearca astazi Elena Udrea. În aceasta democratie mimata lipseste un ingredient obligatoriu bunului gust: calitatea produsului! Ritzi, Pacuraru, Saftoiu… Dan Diaconescu, Nikita, Tarky… Hrebe, a Elodia… cât de bine au ajuns sa semene toate aceste personaje în cautarea unui regizor! Cine monteaza, odata, bine acest spectacol insipid, încât sa mai stârneasca în publicul dezabuzat si obosit vreo reactie? Între Iliuta, numerologul sâsâit, si Boc, omul care vorbeste ca o mitraliera, care minte mai expresiv? Cât de perfect s-au suprapus aceste lumi superficiale… Oare cine a avut interesul ca România politica sa semene ca doua picaturi de apa cu cearta dintre Oana Zavoranu, artista de telenovele si distinsa ei mama, patroana de cimitir? Adica pentru bani?… Daca adaugam la toate aceste puncte de suspensie si faptul ca nici macar mâine nu vom sti care sunt clauzele acordului cu FMI-ul, pe care îl platim tot noi, cei tinuti în ceata, mai ca-mi vine sa ma înscriu în public la celebra si de maxim audienta emisiune: Acces direct!… Ma hotarasc sa pun punct aici, întrucât, de câte ori ma gândesc la toate acestea, ma simt nativ precum Cabral si vulnerabil ca Solcanu…

P.S: Daca am pomenit de Solcanu, sa nu creada cumva Nastase ca l-am uitat!