Sefii Mossadului nu cunosc Biblia

Istoria se repeta, pentru a da fiecarei generatii sansa sa înteleaga erorile, sa nu mai repete greselile si sa se perfectioneze. Ceea ce se întâmpla astazi în Fâsia Gaza pare sa confirme ca armata israeliana nu tine cont de efectul de bumerang al faptelor sale. Daca legea atractiei postuleaza: raul atrage rau, confirmând pilda biblica: „Cine omoara cu sabia, de sabie are parte”, iata ca pe sefii Mossadului, pe generalii cu patru stele si pe militantii miscarii sioniste nu-i deranjeaza ca toata teroarea declansata împotriva civililor se va întoarce, cândva, asupra propriilor copii. Este foarte adevarat ca Hammasul este o organizatie terorista, care ofenseaza prin toate actiunile ei spiritul atât de pacifist si tolerant al islamului, dar el îsi bazeaza doctrina speculând frustrarea si saracia palestinienilor, care se vad umiliti în propria tara. Cu adevarat odios în acest razboi este faptul ca tintele principale sunt copiii, adica viitorul. Ce sanse mai au facatorii de pace când în ochii negociatorilor se afla gheata pierderii persoanelor dragi si setea nestinsa de dreptate. Daca ne gândim, ca si noi înca ne simtim iritati, amintindu-ne ca armatele hortyste au intrat în casele romanilor din Ardeal ucigând oameni a caror singura vina era ca se nascusera pe un pamânt revendicat, putem întelege mai bine ca valul de ura declansat în Orientul Apropiat risca sa devina un taifun care sa mature totul în calea lui. Am vazut miscarile de protest ale comunitatii arabe din intreaga Europa, chiar am participat la întâlnirea din Parcul Izvor, unde am vazut pozele cutremuratoare ale copiilor plini de sânge, zacând printre ruine, si nu am putut gasi un raspuns satisfacator când un palestinian m-a întrebat de ce, când o racheta Hammas atinge vreun obiectiv israelian, toata mass-media prezinta multiunghiular evenimentul, iar când sute de civili arabi dispar odata cu munca lor de-o viata sub obuzele tancurilor armatei, ecourile în presa democratica sunt mult voalate? Eu cred cu convingere ca soarele rasare în fiecare dimineata si pentru crestin, si pentru musulman, si pentru mozaic, si pentru ateu, si pentru virtuos, dar si pentru ticalos, asa ca am mostenit cu totii acest pamânt pentru a trai si a ne cunoaste. În Fiinta cu totii suntem Unul, doar ca persoane ne diferentiem cultural, religios, economic, politic. Poate ca a venit vremea sa ne rugam egoul sa mai taca putin, lasând loc sinelui sa strige: shalom, sallam allecum, pace tie!