Semnificatia si puterea numelui

A numi inseamna a da sens. Adam numeste toate vietuitoarele de pe pamant, dar si pe jumatatea sa, Eva. Numele reprezinta, asadar natura individului si in esenta este primul invelis energetic al sufletului. Dumnezeu este creatorul numelor si fiecare dintre ele incodeaza soarta celor care le poarta.

De exemplu, codul de legi iudaic este foarte exigent cu privirea la ortografia numelor, ori ce greseala atragand dupa sine anularea oricarui document sau contract.In traditia iudeo-crestina, numele este atat de important incat atunci cand omul se schimba fundamental i se modifica si acesta. Abram, dupa intalnirea cu Yahwe devine Abraham, iar Iacob, dupa tranta cu ingerul Domnului devine Israel.

Calugarii crestini, dupa ce renunta la duhul lumii, primesc un nume nou! In cultura si spiritualitea lumii se intalneste chiar practicarea schimbarii numelui in caz de boala grava. In Talmud gasim urmatorul citat: „Patru lucruri anuleaza condamnarea individului: milostenia, implorarea, schimbarea purtarii si schimbarea numelui„. Exista credinta ca schimbarea numelui il intoarce din drum pe Ingerul Mortii, care astfel isi pierde tinta.In comunitatile de evrei ortodoxi, bolnavilor li se da un nume suplimentar, de regula Haim sau Haia care inseamna Viata. A numi, mai inseamna a chema, a concretiza, de aceea nu se rostesc niciodata numele demonilor sau a altor duhuri vatamatoare. Puterea numelui este atat de mare, incat nici macar numele lui Dumnezeu nu poate fi invocat. „Cand Lilitih s-a hotarat sa se rupa de Adam, a chemat Numele lui Dumnezeu!” (Arba Ninhesu Le Pardes) Inca din antichitate, numele nou nascutului era tinut secret pentru a nu-l gasi duhurile vatamatoare. O data cu crestinismul, prin taina Botezului, se pecetluieste un nou legamant, prin lepadarea de Satana (inclinatia rea a omului) si unirea cu Hristos (Dumnezeirea), astfel am putea conchide ca prin aceasta ne debarasam de numele vechi, primind unul nou! Poate de aceea ansamblul invataturilor lui Mesia se numeste Noul Testament