Suflet de lumina in trup de pamant

Pamantul este materia prima din care a fost zamislit trupul omului. Ce bine se pastreaza acest adevar in familia limbilor latine. Homo este nascut din Humus.

Limbile anglosaxone au, insa, o alta trimitere, man si germanicul Mann, deriva din radacina indiana Manu, care inseamna stramosul omului.

Dar sa revenim la mostenirea latina, francezii cu homme, spaniolii cu hombre, portughezii cu homen, italienii cu uomo si romanii cu om isi desfasoara, in mod traditional, intreaga existenta muncind pamantul, traind cu roadele sale si pregatindu-se pentru inhumare. In limba noastra, materiei i se mai spune si huma.

Originea biblica a omului de lut, se regaseste in insusi numele lui Adam, care deriva din ebraicul adama, care inseamna pamant.

Daca facem o bolta peste mari si oceane si ne cufundam putin in ritualurile voodoo din Africa sau in peisajul shamanic din Americi sau din nordul Mongoliei, vom observa profundul cult al omului pentru lutul primordial.

Chiar si faptul ca numim pamantul mama: Geea la greci, trimite la invizibilul cordon ombilical dintre fiinta mica si fiinta mare. In Rig Veda gasim versul: “pleaca sub pamantul acesta, mama ta“. Iov in 1: 21 spune: “Gol am iesit din pantecele mamei mele, si gol ma voi intoarce“.

Apoi, de milenii, omul a observat ca argila se comporta precum un lapte matern, caci hraneste si purifica organismul. Am facut cateva cure cu argila albastra de Raciu, si am constatat pe propria-mi piele, ca functioneaza eficient si inteligent.

Pentru cine a practicat tehnici de meditatie, impamantarea este obsolut necesara descarcarii energiilor negative si hranirii cu “cea mai pura energie yin adevarat“!

Toate acestea sunt semnele ca suntem legati vital de natura, caci asa cum spun toate caile de dezvoltare spirituala: “Trupul nostru este pamant, sangele, apa, mintea, aer, sufletul foc, si fiinta-LUMINA!“