Vulnerabilitatile Europei prinse in menghina de jocul intereselor Statelor Unite si ale Rusiei

Spre deosebire de continentul american, geografia Europei predispune mai degraba la separare decat la unitate conceptuala. Daca americanii vietuiesc pe o singura masa de pamant, nediferentiata, unde fluviile se unesc intr-un singur sistem, europenii locuiesc in insule si peninsule despartite, sunt inconjurati de munti ca de niste granite inexpugnabile, iar fluviile si raurile mari, curg pe cont prorpiu, mai degraba despartind teritoriile decat sa le uneasca. Practic, Europa este cel mai mic, aglomerat si fragmentat continent, numarand 48 de natiuni independente cu o densitate de 112 locuitori pe kilometrul patrat.

In istoria ei, Europa s-a definit ca locul unde razboaiele se repeta, practic dupa acelasi tipar. De exemplu, harta continentului din anul 1000 nu se deosebeste aproape de loc de cea din anul 2000. Europenii sunt divizati, ontologic, in diferite zone de frontiera, unde se intalnesc si se amesteca natiuni, culturi, traditii si religii. Cele mai semnificative, din punct de vedere geopolitic sunt zonele de demarcatie intre Occident si Rusia, intre Anglia si restul continentului. Mai exista o zona de frontiera intre spatiul germanic si cel francez,care se intinde de la Marea Nordului la Alpi. Balcanii despart Europa Centrala de Turcia, iar spaniolii au muntii Pirinei care o protejeaza de restul Europei.

Aceste zone de demarcatie din interiorul contintului european, au devenit in Primul si mai ales in al Doilea Razboi Mondial, puncte de presiune care au generat peste 100 de milioane de victime, morti si raniti, in perioada cuprinsa intre 1914-1945. Aceasta catastrofa umanitara si acest faliment al civilizatiei europene a facut ca intrega lume sa fie impartita in doua mari zone de influenta gestionate de catre SUA si Uniunea Sovietica. Razboaiele fierbinti de pe continent au fost transformate intr-un razboi rece purtat intre doua doctrine opozabile: capitalism vs comunism.

Inaintea Primului Razboi Mondial, Europa conducea lumea, avand colonii care insumau peste 40 de milioane de kilometri patrati. Anglia, Franta, Belgia si Olanda imparteau bucati importante din Africa, Orientul Mijlociu,  si Asia. Pana in 1912, toate deciziile importante care influentau politica planetara, erau luate in inima Europei.  Insa, peste doi ani acest colos bogat, creativ si puternic care a dominat lumea timp de catvea secole, avea sa se prabuseasca in bezna violentei si a lipsei de ratiune. Europa care nascuse iluminismul, revolutia industriala si care promovase democratia ca cel mai bun model de guvernanta, a demonstrat in 1914 ca poate compromite tot acest zbor progresist, printr-o slabaticie fara precedent, care avea sa creasca halucinant pana la holocaust, in perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial.

Paradoxal, sau nu, tocmai predicatele care facusera din Europa continentul dominant, aveau s-o transforme intr-o ruina fumeganda. In 1945, continentul era ocupat, suveranitatea statelor era suspendata, razboiul transformase toate marile si impunatoarele orase intr-un morman de fiare contorsionate si caramizi. Dezmeticiti, europenii erau socati de ce ajunsera, niste monstri insetati de sange care pierdusera tot, si mai ales increderea in umanitate si divintate. Tocmai valorile care ridicasera Europa la rangul celui mai dezvoltat, prosper, civilizat si tolerant continent, se intorsesera ca un bumerang distrugand totul in calea lor. Exact principiul natiunii si dreptul la autodeterminare nationala, nascut in lojele masoneriei iluministe, s-au transformat in furie si violenta fara precedent impotriva strainilor, si mai ales a evreilor. Tehnologiile care trasnformasera lumea intr-un „loc incapator si bun pentru toata lumea”, s-au trasnformat peste noapte in industrii ale mortii.

Dupa 1947, Europa a inceput sa se reconstruiasca, cu ajutor din partea Washingtonului, in occident si cu sprijin de la Moscova pentru estici. In 1989, odata cu prabusirea Zidului Berlinului, intreaga lumea avea sa intre intr-o noua dimensiune geopolitica. Institutia nascuta pentru a garanta ca toate grozaviile celor doua razboaie nu se vor mai repeta pe continet, a fost Uniunea Europeana. Filosofia centrala a acestei constructii, elaborata in laboratoarele secrete ale Francmasoneriei a fost infiintarea unei intreprinderi prospere, incat nici o natiune sa nu aiba motive de suspiciune sau teama legata de alte natiuni. Grupul de la Bilderberg a postulat in 1949 ca daca guvernele occidentale pot garanta cetateanului: prosperitate, libertate si siguranta, atunci pacea va fi intotdeauna mai interesanta decat razboiul.

Astazi, Europa, cel putin statistic este cea mai prolifica economie din lume, PIB-ul colectiv este mai mare decat cel al americanilor, se invecineaza cu Asia, cu Orientul Mijlociu si Africa si este partener strategic in NATO cu Statele Unite si Turcia. Asadar, cel putin teoretic, nu ne aflam intr-un pericol iminent. Dar, stim ca istoria are implacabilul obicei de a se repeta, si daca tinem cont de diferentele economice dintre vest si est, dar mai ales dintre tarile nordice si cele din sudul continentului, realizam ca nu exista o omogenizare a prosperitatii. Problematica refugiatilor face ca tot mai multe tari europene sa apeleze din nou la dreptul de autodeterminare nationala, refuzand cotele impuse de imigranti, gestionate de Bruxeles.

Daca adunam cele 16 milioane de morti din Primul Razboi Mondial cu cele 55 de milioane produse de cel de Al Doilea Razboi Mondial, rezulta ca in perioada de 31 de ani scursa de la momentul 1914 la cel din 1945, au disparut doar de pe continentul european 71 de milioane de cetateni. Nu putem sa neglijam cele 20 de milioane de rusi condamnati la infometare si exterminare de politicile dezastroase ale lui Stalin. Iata cum in trei decenii, umanitatea a pierdut aproximativ 100 de milioane de indivizi. (Am calculat aici si vicitimile Razboiului Civil din Spania, razboaiele Turciei cu Grecia si Armenia.)

Aceasta catastrofa umanitara a insemnat apusul Europei, care nu si-a mai revenit niciodata din socul produs de macel si de holocaust.De atunci incoace, destinul continentului s-a aflat in mainile celor doua puteri opozabile dar sinergetice: SUA si Rusia. Astazi, cand cele doua super puteri militare s-au hotarat sa rupa echilibrul, dupa conflictul din Ucraina, stabilitatea Europei nu mai este o certitudine. De fapt, Ucraina inseamna „la margine”sau „zona de frontiera”.

Daca Uniunea Europeana a fost infiintata pe fundamentul pacii si prosperitatii, inseamna ca orice ameninta acest concept poate redeschide Cutia Pandorei. Oare, cand europenii se vor afla in fata instabilitatii economice si a amenintarilor teroriste, din ce in ce mai intense, vor putea sa-si pastreze cumpatul sau vor deveni, iarasi instrumentele unei catastrofe umanitare?