Sodoma si Gomora intre mit, legenda si adevar istoric
Capitolele despre Sodoma si Gomora au starnit multa curiozitate mistica, dar si paleoistorica. Cativa exegeti, mai dezinvolti ai Bibliei plaseaza aceasta drama a Pelestinei antice intr-un plan de „purificare” a Terrei de catre niste entitati superioare omului. „Atunci Atotputernicul revarsa din cer, peste Sodoma si Gomora, sulf si foc. El a distrus aceste orase, intreaga campie, pe toti locuitorii oraselor si toata vegetatia…” Istoricul Strabon, scrie la cateva decenii dupa Hristos: „…se spune chiar ca zidurile Sodomei, orasul principal, mai exista si ca masoara cat saizeci de arene. Lacul a iesit din matca lui ca urmare a unui cutremur puternic si a aruncat bitum topit amestecat cu apa sulfuroasa, in timp ce focul tasnea in sus si flacarile inghiteau stancile…” Remarci la cele intamplate, fac si Ptolemeu care numeste Marea Moarta: Sodomorum lacus, precum si Philon. Catastrofa are un ecou care ajunge si la romani. In Istoriile sale, Tacit isi insira gandurile: „Nu departe de Marea Moarta se intind campii care au fost candva fertile si unde se inaltau mari orase. Dar acestea, dupa cum se spune, au fost lovite de trasnet…” Coranul demonstreaza, inca o data ca nu este vorba despre o legenda, ci despre un eveniment petrecut aievea: „A rascolit orasele distruse care au fost inghite in adancuri”. Un alt pasaj din Biblie intareste ideea ca aceste orase chiar au existat descriind razboiul la care s-au pregatit cei cinci regi din Sodoma, Gomora, Hadama, Seboim si Zoer. Patru dintre regate dispar in urma unei teribile catastrofe produse de Ingerii lui Dumnezeu suparati pe ticalosia oamenilor, ramanand doar Zoerul unde s-a refugiat Loth.
-va urma-