Discipolii lui Socrate si sectele lor filosofice
O secta filosofica interesanta a fost infiintata de un discipol al lui Socrate, Antishenes din Atena (444-365 i.Hr.) si s-a numit Cynics (Sarcasticii). De aici, provine si termenul cinism. Doctrina pare a fi un individualism extrem care cauta o detasare fundamentala de nevoi si necesitati sociale, financiare etc. Ideaul sectei, era ca fiecare adept sa se poata cufunda definitiv in propria sa natura. Sarcasticii ridiculizau averile materiale, traind in locuri rudimentare si alimentandu-se cat se poate de simplu si precar, afirmand ca doar asa pot sa se apropie de zeii imateriali „care nu au nevoie de nimic, caci toate se afla in ei!” Antishenes a afirmat ca Filosofia l-a invatat cum sa discute cu sine insusi. Un alt discipol al lui Socrate, Phaedo din Elis a infiintat secta Eleana care punea accent pe virtute. Dictonul adeptilor era: „A trage foloase nu este acelasi lucru ca si binele, prin urmare oamenii virtuosi nu trag foloase”! O alta trasatura a sectei era amendarea negatiilor, a declaratiilor negative, a teoriilor complexe si abstracte. Pentru eleaniti, doar doctrinele afirmative si teoriile simple erau incarcate de adevar, restul era apanajul iluzoriu al zeilor „care au refuzat ordinea lui Dumnezeu„, adica a ingerilor cazuti, cum ar spune, multe secole mai tarziu, un crestin! Un mare admirator al lui Socrate, Euclid din Megara ( nu are nici o legatura cu celebrul matematician, Euclid) a infiintat secta Megariana. Un episod interesant se intampla cand atenienii au au adopta o lege prin care orice barbat din Megara, prins in Atena putea fi condamnat la moarte, pentru a se impiedica transmiterea de curente de gandire, ostile ordinii de drept. Fara a se teme de nimic, Euclid s-a imbracat in haine femeiesti, mergand sa studieze filosofia cu Socrate insusi, condamnat de autoritati la un prelungit surghiun, urmat de condamnarea la moarte. Dupa uciderea cinica si cruda a maestrului Socrate, discipolii lui atenieni, s-au refugiat la Megara, unde si-au putut continua activitatea. Si pentru megarieni, virtutea era sinonima intelepciunii. Euclid din Megara a sustinut ca binele nu are nici un opozant si prin urmare, raul nu exista. Fiind intrebat ce stie despre zei, el a raspuns ca nu cunoaste natura lor, in afara de faptul ca „acestia au urat persoanele curioase„
-va urma-