Cateva teorii ale nasterii universului
Fizicianul Laplace a descoperit in sec al XIX-lea ca intreg universul se constituise prin sine insusi si ca niste uriase explozii energetice separasera planetele intre ele si creasera spatiile din galaxii.Cam in aceasi perioada, Antoine Lavoisier gaseste predicatul hermetic: nimic nu se pierde, nimic nu se creaza, totul se transforma, foarte aplicabil evolutiei universului. Robert Charroux grupeaza cele mai interesanate scenarii ale aparitiei universului pornind de la tezele unor oameni de stiinta remarcabili:
Dilatare: Universul Abatelui Lemaitre
Canonicul sustine varianta creationista. Pentru el, universul a pornit de la un punct, se afla in permanenta dilatare, iar la capatul acestei dilatari, totul va disparea.
Creatie continua: Universul lui Fred Hoyle
Spatiul nu are limite, iar universul etern se dezvolta fiind intotdeauna asemantor lui insusi si de o densitate constanta.
Big Bang: Universul lui Martin Ryle
Acum 13 miliarde de ani, toata materia concentrata intr-un singur punct din spatiu a explodat violoent, revarsandu-se. De aici s-a putut trage concluzia ca energia este egal materie. (E=M). La inceput, au plecat quasarii, aceste unde luminoase care au strabatut nebuloasa spatiala, apoi au fost proiectate galaxiile. Masa totala este finita, dar se afla intr-un spatiu infinit. Cand se va incheia perioada de 13 miliarde de ani, spatiul va fi plin si nu va mai exista timp. Teoria Big Bangului crede ca dupa aceea va urma o implozie care va retrage toata materia cosmica intr-un punct. Interesant este faptul ca aceasta teorie corespunde traditiei brahmanice care spune ca Dumnezeu cand a expirat a asezat universul si cand va inspira va absorbi din nou, in El Insusi toata Creatia. O respiratie a lui Dumnezeu (expiratie-inspiratie) ar dura, in viziunea hindusa aproximativ 11 miliarde de ani.
-va urma-