A douasprezecea planeta si stramosii annunaki
In anii ’70 aparea o lucrare ce avea sa schimbe, in decursul timpului, perceptia asupra mitologiei. Scriitorul american de origine rusa Zecharia Sitchin publica A douasprezecea planeta, in care situeaza planeta Nibiru pe o orbita lunga si eliptica si scrie ca sistemul nostru solar este intersectat o data la 3600 de ani. Ca urmare a interactiunii intre campurile de forte ale acestui corp ceresc urias si Pamant, autorul enumera: schimbari climaterice, modificari ale polilor magnetici, eruptii vulcanice, inundatii si seisme.
Fara pretentii in materie se astronomie, cercetarile lui Sitchin devin valoroase prin prisma cunostintelor sale de sumeriana, ebraica si de teologie. Asemeni lui Erick Von Deninken, Robert Charroux si Stefan Zweig, Zecharia Sitchin crede in interventia extraterestra asupra evolutiei omului si a civilizatiei. El atribuie Creatia unor divinitati sumeriene numite in genere annunaki. Ei sunt locuitorii planetei Nibiru si au aterizat pe Terra in cursul preistoriei. Prima lor colonizare a reusit in Mesopotamia, iar experimentele lor genetice ar fi produs omul.
Sitchin scrie ca din incrucisarea genelor unui annunaki si homo erectus ar fi rezultat stramosul nostru homo sapiens. In textele vechi, insa nu se vorbeste despre annunaki ca despre demiurgi ci sunt prezentati mai degraba ca niste conducatori. Din aceasta prespectiva putem privi evolutia umana si intelege mai bine uriasele progrese tehnologice. Spre deosebire de entitatile energetice, adica cele apartinand Fortei Vii, acesti annunaki sunt apartinatorii unei civilizatii ultra tehnologizate, cu alte cuvinte niste hominizi integrati unui model evolutiv asemanator cu al nostru, insa la un nivel superior de cunostinte in toate domeniile si pe toate planurile.
-va urma-