Multiversul si constiinta

Pionierul fizicii cuantice, Max Planck a afirmat in 1944 ca exista o matrice unica a creatiei, o dimensiune energetica pura ca loc de origine pentru sorii, planetele, stelele dar si pentru ADN. Recent, studiile din cuantica au confirmat existenta matriciei divine pe care au definit-o: recipientul universului, frontiera dintre realitate si imaginatie (ca realitate mentala), oglinda dintre starea de constienta si vis, reflexul gandului si a credintei in lumea concretului. Astazi, savantii seriosi sunt convinsi ca cele patru dimensiuni conventionale (lungime, latime, inaltime/abis si timp) nu sunt suficiente pentru a descrie cosmosul si de aceea devin partizanii teoriei Multiversului (n dimensiuni). In 1974, un celebru profesor de la Princeton, Jhon A Wheeler, specialist in gaurile negre, colaboratorul lui Einsetein, si al lui Niels Bohr s-a exprimat asa: „Urmatoarea etapa pe care va trebui s-o depaseasca fizica va fi sa arate intregii lumi, influenta constiintei asupra legilor umane si ale naturii”.

Asa cum nimeni nu poate sa-si interepreteze partitura, fiind in acelasi timp si scena, si universul are nevoie de o secena mai mare pentru a se desfasura. Wheeler mai spune: „Scena unde spatiul isi realizeaza schimbarile nu e nici macar spatiul-timpul lui Einstein…acolo nu sunt trei sau patru dimensiuni, ci un numar infinit!” Incepand de aici, tot mai multi savanti avanseaza teoria universului multidimensional. Printre ei, Jhon Schwartz, fizician la Berkeley a propus, chiar o teorie care implica 11 dimensiuni universale. Odata cu impunerea teoriilor cuantice, observand mult mai profund lumea noastra, formata din infime particule cuantice realizam cum pur si simplu un proton, de exemplu isi schimba comportamentul in prezenta unei constiinte emitatoare. Fizicienii de la Institul de Stiinte Weizmann, din Israel au demonstrat ca un fenomen se schimba direct proportional cu cat il examinam mai mult, ceea ce ne impune sa afirmam ca daca suntem vii si constienti „afectam in mod obligatoriu lumea din jurul nostru” cum scrie Sylvie Simon in 2012-Apocalipsa anuntata.

Rolul nostru creator se exprima prin faptul ca gandurile, vorbele si actiunile noastre ne creaza suportul lumii exterioare in care traim, caci, in aceasta noua lumina stiintifica intelegem ca suntm suflete cu trupuri si nu invers. Ceea ce mentalizam in invizibil devine concret in vizibil, caci, sa nu uitam, „timpul este unitatea de masura care permite gandului sa de vina realitate„, asa cum stiau mayasii!