Calea Prieteniei
Factorul de stres cel mai des intalnit in gandirea celtica este absenta tacerii. Zumzetul constant al mintii consuma enorm de multa energie. Exact ca la intrerupatorul care nu este nici oprit, nici pornit. Si daca tensiunea este continua, oricand se poate produce un scurt-circuit. Si pentru celti, ca de altminteri pentru toate popoarele tradititionale accentul evolutiei spirituale este pus pe dimensiunea interioara, pe suflet pe care celtii il definesc asa: „vocea din launtru nostru, care aduce intelepciunea sau pieirea„. Dar pentru a-l putea auzi ar trebui sa fim ceva mai tacuti. Poetul irlandez O Donohue scrie: „Sufletul tau are antene mult mai fine decat mintea sau eul tau„,asa cum observa si Pascal : „Majoritatea problemelor noastre sunt rezultatul incapacitatii de a sta intr-o camera nemiscati.” Virtutile interioare se dezvaluie constientului prin meditatie, iar celtii au forma Anam Cara (Prietenii sufletului). In linii foarte mari, predicatul acestei forme de meditatie ar putea fi: „Modelati din tarana, suntem suflete cu trup de om. Trebuie sa ne pastram ritmul cu vocea si doleantale noastre launtrice, trupesti. Viata curge in spirala iar evolutia este ciclica. Taina succesului este abordarea vietii in spiritul prieteniei!„