A treia si a patra locuinta sufleteasca
Omul ajuns in a treia locuinta, devine religios, pios, cucernic, insa este pandit din umbra de trufie considerandu-se superior semenilor sai, tocmai prin aceasta apropiere de Dumnezeu. Aici, diavolul isi fabrica vanitatea, haina scumpa purtata de atatia papi si cardinali.Tereza de Avila propune pastrarea smereniei si a simplitatii: „cu cat primim mai multe de la Dumnezeu, cu atat mai mare este datoria noastra fata de El.” Aceasta dimensiune a Castelului interior ne pune in fata unei alegeri esentiale: supunerea fata de legile si principiile divine sau ramanerea in propria judecata omeneasca. A patra locuinta este, de fapt primul nivel mistic al Castelului. Cei care traiesc aceasta experienta sufleteasca sunt mult mai increzatori in atotputernicia si ubicuitatea Domnului, lasandu-se cu incredere imbratisati de Iubirea Sa. „Locul gandirii spre Dumnezeu este inlocuit, aici de harul cunoasterii. Sa nu gandesti mult, sa iubesti mult!” isi incheie Tereza fraza, atat de crestineste. Frumusetea acestei locuinte nu poate fi descrisa in cuvinte, aici sufletul primeste lumina, binecuvantarile si managaierile spiritului. Gratia divina transforma stradaniile si cautarile omului de pamant, iar scrasnetul dintilor este alchimizat in zambet.
-va urma-