Stiinta si Religie

Felul in care ne raportam, traditional la stiinta si religie se poate asemana cu modul in care privim o cladire cu multe etaje. Stiinta va defini etajele inferioare, religiei revenindu-i cele superioare. Intorcandu-ne, insa la conceptul grecesc Kosmos, vedem holistic si interpretam integralist realitatea. Exista, deopotriva, o explicatie stiintifica a tuturor fenomenelor si una mistica. Wilber, in cartea sa da exemplul unui tip care mediteaza, conectat la encefalograf. Aparatul indica modificarile undelor cerebrale, in tip ce, omul cufundat in interiorul fiintei sale, percepe experienta ca pe o extindere a constiintei. Iata ce frumos scrie Wilber: „spiritualitatea profunda este in parte, o stiinta extinsa a posibilitatilor adiacente ale potentialului uman.”Prin urmare stiinta si religia sunt expersii ale adevarului si nu sunt deloc contradictorii ci complementare. A nega aceasta ar fi ca si cum un taran ar striga in gura mare ca universul se opreste unde se termina gardul curtii sale, sau cum ar spune un bebelus ca lumea se reduce doar la ce vede si intelege el. Revenind la Kosmos si intelegand ca tot ceea ce se vede este o consecinta a ceea ce nu se vede, am sti ca initial totul este mental, iar energiile create se vor conditiona pana cand vor ajunge aglomerare atomica, ca aerul, aglomerare celulara, ca trupul sau aglomerare moleculara ca zidul…