Siddharta
Motto:” Cei mai multi oameni, Kamala, sunt ca frunzele care cad, prinse intr-un vartej, leganandu-se pana ating pamantul. Altii, insa, cativa doar, sunt ca stelele, care se deplaseaza pe o traiectorie fixa, fara ca vantul sa le atinga: ei poarta in strafundul lor propria lor lege si propria lor traiectorie”.
Poate, cel mai frumos despre Siddharta, a scris Herman Hesse. Este povestea fiului unui brahman intelept, un mic geniu familiarizat cu temele spirituale, cu practicile si doctrinele hinduse, cu discutiile teologice, dar care, in adolescenta, traieste o criza existentiala. In ciuda aplecarii sale catre sine, Siddharta este derutat, confuz si foarte trist pentru ca se indoieste ca teoriile religioase raman axiome. El pledeaza pentru experienta personala, pentru „fuzionarea cu Tatal tuturor lucrurilor”. Asa ca, neincrezator in ritualuri si ceremoniale executate mecanic, despiritualizate si intr-un mod, eronat generalizate, se hotaraste sa isi paraseasca parintii si sa traiasca cu shamanii, ascetii, pelerinii, cu totii cautatorii singuratici ai dimensiunii interioare. Incepe curand, o viata austera. Alaturi de prietenul sau, Govinda porneste in lume, imbracat doar cu o panza in jurul soldurilor. Posteste, mediteaza, contempla natura si oamenii. In timp, isi potoleste pornirile persoane si se hraneste cu balsamul fiintei care doarme in ego. Insa calatoria lui spirituala va incepe abia dupa intalnirea cu Buddha…
-va urma-