Invataturile batranului shaman

Ideea cea mai puternica pe care Castaneda o primeste de la Don Juan este ca lumea pe care o consideram reala nu este decat o descriere a ei, vaga si incompleta, o conventie comuna care ne-a fost insuflata de la nastere. Realitatiile nu sunt niciodata obiective. Un locuitor al unui ghetou din Bangladesh se raporteaza altfel la lume decat un agent bursier de pe Wall Street. Shamanii stiu taina opririi timpului. Prin tehnici si exercitii se poate intrerupe temporar perceptia normala dictata de cele cinci simturi care ne asigura integrarea in universul exterior , adaugandu-se intuitia, imaginatia si gandirea multidimensionala pentru a putea intelege si explora universul interior. Occidentalii au o viziune limitata asupra lumii, pe care batranul shaman Don Juan o ironizeaza, invatandu-l pe autor ca „istoria personala e o prostie”. Asemeni lui Goethe, si amerindianul crede ca este mult mai bine sa nu fi conditionat de trecut sau disperat de viitor, ci trebuie sa incerci sa fi in fiecare zi un om nou, liber si imprevizibil. Uneori este util sa te invalui intr-o ceata subtire, care sa-ti asigure statutul de anonim, caci mentalul colectiv poate modela identitatea unui subiect proiectandu-i aspiratii si cerandu-i socoteala. Prima lectie a lui Don Juan este „sa fi inaccesibil” sau „sa te retragi din mijlocul unei sosele aglomerate„. Intr-un alt format, dar urmarind aceeasi idee, in crestinism se spune ca ar fi pacat ca un chior sa pastoreasca o turma de orbi. Daca lumea, din inertie se indreapta vertiginos catre prapastie, „ramai singurul nebun lucid!” Dusmanul societatilor prea civilizate este plictiseala, rutina, robotizarea. Shamanul il invata pe Castaneda sa fie autentic si misterios. In mister se afla adevarul. Apoi, o alta taina a intelepciunii este „vederea dincolo de sine„. Pentru dobandirea ei, ar trebui sa nu ne mai luam atat de in serios, ca si cum intreg universul ar gravita in jurul nostru, sa nu „mai fim tafnosi ca niste babe” infierbantandu-ne de fiecare data cand suntem provocati. Occidentalul a fost invatat ca detine controlul, dar omul, in viziunea shamanica este fratele mai mic al arborilor, pe acelasi picior de egalitate cu unele animale, si guvernat de spiritul plantelor sacre. Intre autosuficienta si nesiguranta se duce viata multora. Uneori ne simtim ca „frunza in bataia vantului„. Ochiul care vede numai defectele celorlalti, tristetea si cinismul vietii este un ochi bolnav. Christos ne povatuieste: „daca ochiul tau vede urat, scoate-l si arunca-l!” In lectiile lui Don Juan isi gasesc loc principii ca: ” nu are sens sa te plangi”! Fa-ti o strategie a vietii, ca fiecar clipa sa capete un sens. Indiferent de cat de departe sau de in haos te poarta viata, gaseste-i semnificatiile si atunci viata devine magica si seducatoare. Cand ne dumirim ca moartea este iminenta, invatam cu adevarat sa traim! Avem putin timp pentru a deveni utili si remarcabili in economia universala, altfel: „Multi chemati, putin alesi!” In concluzie, shamanul ne spune un adevar de care ar fi bine sa tinem seama. Nu este suficient pentru desavarsirea noastra sa asteptam ca lumea sa faca ceva pentru noi, sa fim conditionati de tehnologie si distractii, ci ar trebui sa incepem sa facem diferenta dintre forta si putere. Nu suntem independenti si solitari ci facem parte din Marele Intreg. Viata noastra influenteaza si modifica vietile tuturor celor pe care-i intalnim. Gandurile noastre nasc realitatile viitoare. Totul se afla in mainile unei forte superioare care „leaga cerurile cu pamanturile si strabate apele, insufletind focul”!