39
Publicat in august 26, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Vrajmasii omului in mitologiile si legendele populare




 

In aproape toate traditiile orale, in zonele rurale sau de sorginte shamanica exista mitul dusmanilor nevazuti: duhuri, spirite, demoni, draci, vampiri samd, care s-ar afla la originea bolilor, nefericirilor sau deviatiilor umane. In asezarile din spatiul carpato-danubiano-pontic, este prezent si astazi un sistem magic si teurgic cu origini arhaice, cu dimensiuni practice si invocatoare.In acest sens, va sfatuiesc sa parcurgeti cateva lucrari foarte coerente: Leacuri si remedii magice din Carpati, magia si fiintele fantastice din arhaicul romanesc de Cornel Dan Niculae, Calatorii in lumea de dincolo de Petre Culianu, Puteri si practici vrajitoresti de Dominique Camus si Magia si vrajitoria in europa din evul mediu si pana astazi de Robert Muchembled.In cele ce urmeaza, voi incerca sa grupez cateva dintre principalele forte nevazute care actioneaza impotriva Creatiei si mai ales a omului, asa cum sunt ele categorisite in majoritatea tarilor indo-europene.
Demonii sau dracii
Evidenta influenta iudeo-crestina asezata peste sistemul popular de gandire, plaseaza pe primul loc in razboiul nevazut un dusman teribil provenit din tenebrele iadului, unde duhurile necurate, pervertite se supun ierarhiilor demonice si pornesc atacuri desantate impotriva „Luminii din om”! Un vechi proverb chiar spune: „Cati ingeri sunt in lume, atatia si diavoli„, astfel ca in mitologiile populare s-a instaurat credinta ca la nasterea unui om, Dumnezeu trimite un inger protector, iar Satana, un drac instruit sa-l abata pe individ de la Calea spre reintegrare in lumea superioara pe care a pierdut-o din cauza pacatului primordial. In limbajul popular, necuratul nu este numit niciodata pentru a nu fi invocat, de aceea el poarta tot felul de porecle: pardalnicul, spurcatul, impielitatul, sarsaila, uciga-l toaca, uciga-l crucea, du-ca-se pe pustii, aghiuta, michiduta, scaraoschi…Cand un asemenea duh intunecat este responsabil pentru vreo boala, atunci numele maladiei va fi identic cu cel al demonului. Responsabili pentru vindecarea pacientului sunt vracii, vrajitorii, shamanii, babele si mosii, care sunt inarmati cu puterile Maicii Pamantesti: genii ale apei (ondine), ale pamantului (gnomi), ale aerului (elfi) si ale focului (salamandre), dar si cu puteri inalte venite de la Tatal Ceresc cum ar fi heruvimi, ingeri, arhangheli. In credintele arhaice, bolile mici sunt cauzate de dracusori, iar molimele, epidemiile sunt opera unor „zgripturoi inaripati”. Desi duhurile nu pot prinde contur, descantecele le descriu in moduri inspaimantatoare. Exemplu sta acest descantec cules din Braila, care alunga demonul spaimei: „S-a dus pe cale, pe carare, s-a-ntalnit cu un unchias mare, grozav, intunecos, cu cojocu-ntors pe dos, cu ochii sticliti, cu dintii ranjiti, cu gura cascata, cu limba lasata, cu capul cat banita, cu fata cat aria…”
In traditiile orale, unele boli au nume care descriu credintele metafizice: ceas rau, blande, boala sfanta, arsita, facatura, intalnitura, lipitura, pocnitura de iele, vant rau, zburator, sagetatura etc.
Strigoii, Moroii si Vampirii
In mitologiile populare fantomele joaca un rol important in panoplia inamicilor omului. Strigoii sunt manifestarile astrale ale unor decedati patrunsi de intuneric, nelinistiti si demonizati care se vor manifesta ostil impotriva legilor luminii. Strigoii pot proveni se de la oamenii vii, dar care au facut pactul cu diavolul, si in timpul somnului, duhul le iese pe gura facand prapad in lumea concreta. Unele dictionare explica termenul de moroi cam asa: „Sufletul unui om mort care se transforma noaptea intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste”. Duhuri masculine sau feminine, strigoii se transforma dupa plac in pricolici, varcolaci, zboara pe pasari maiastre intre cele doua lumi, plutesc la rascruce de drumuri si fac rau: ucid copiii si le sug sangele, iau sporul gospodariei, mana vacii, distrug casnicii, saracesc oamenii. Din fericire ei nu se pot manifesta in deplina libertate decat in nopatea Sf. Andrei, denumita si noaptea strigoilor, de Santoader si in noaptea de Sangeorge. Strigoii morti mai au o noapte speciala, de Sf. Vasile cand parasesc in grupuri mormintele si pornesc la atac. Pentru a se proteja, locuitorii plasau simboluri puternice pe pragul usii si in casa, mancau usturoi, aduceau plante si mirodenii, faceau rugaciuni, iar vraciul satului se afla in comuniune cu ingerii cerului si ai pamantului conjurand fortele malefice sa se retraga de unde au venit. Daca cineva nu-si desavarsea protectia magica se trezea fata in fata cu moroiul care ii manca inima, ii sugea sangele si il transforma apoi si pe el in strigoi mort. In anumite zone ale globului, cu precadere in Africa si America de sud exista mitul vampirilor. La noi, mai ales in Transilvania strigoii morti sunt identificati cu vampirii. Acestia sunt incapabili sa se desprinda de patimile pamantesti si neavand deschisa poarta catre lumea de dincolo, bantuie insetati de sange (ca lichid vital). Pentru a se asigura ca mortul, dupa ingropaciune nu va deveni vampir, in unele zone se plaseaza in cosciug cruciulite de argint, i se pun raposatului in nas boabe de tamaie, catei de usturoi la gat, iar in Oltenia la trei si la sapte ani, cadavrele erau exhumate si daca nu putrezisera li se introducea o tepusa in inima. De mult, exista chiar un obicei si mai inspaimantator, cand mortul era despicat, i se scotea inima (animatorul existential) care era arsa pe carbuni. Vampirul nu se poate indeparta prea mult de mormantul sau caci nu suporta lumina, iar prinderea zorilor ii este fatala. Daca cineva suspecteaza prezenta vreunui vampir in zona se apeleaza la tineri virgini, care incaleca pe un cal de-o singura culoare si trec ziua peste morminte. Acolo unde animalul refuza sa treaca se dezgropa defunctul caruia i se infige in inima sau in buric o tepusa din lemn de trandafir salbatic, frasin, sau un fier inrosit .Remediul cel mai bun impotriva strigoilor, moroilor sau vampirilor este usturoiul cu care se unge gaura cheii, tocurile ferestrelor si ale usilor. O categorie aparte de moroi provin din pruncii morti nebotezati, ucisi si ingropati de vii. Iata o descriere culeasa de Maria Ionita in Cartea Valvelor-Legendele din Apuseni: „Iese sufletul copilului din mormant, in chip de sul de foc, ca de doi pasi de lung, si incepe a cutreiera lumea spre nenorocirea oamenilor, zburand prin aer si umbland pe pamant si de atinge pe cineva, pe loc il sageata si-l omoara. Isi chinuiesc mai ales, mamele in somn. Se aseaza pe pieptul lor si le inabusa rasuflarea provocandu-le cosmaruri in care ii viseaza pe ei.”Chinul dura pana la primul cantat al cocosilor.Ritualurile si ceremonialele legate de razboiul nevazut sunt practicate si astazi, ce-i drept izolat, in zonele rurale unde mai traiesc batranii care au mostenit prin traditie orala aceasta mitologie fascinanta si ca sa-i aducem un omagiu lui Ioan Petru Culianu, voi incheia acesta postare cu un citat din Calatorii in lumea de dincolo: „Este putin probabil ca ne vom intoarce vreo-data la certitudinile trecutului, care puteau fi linistitoare, dar erau de regula si rudimentare. Mintile noastre vor continua sa multiplice alte lumi fara limite, explorandu-si astfel propriile posibilitati nelimitate”.