60
Publicat in august 5, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Rolul si simbolistica animalelor in religiile primordiale


 

Sa facem o scurta trecere in revista a subiectului pornind de la zeii egipteni Anubis-sacalul, Thuersis-hipopotanul, Sobek-crocodilul, sa amintim sfinxul cu corp de leu si cap de om, sirenele, celebrul minotaur al grecilor.Ciudatul mixaj bestialo-uman pare un atribut universal al primelor religii, cu precadere al celor politeiste. Pentru indienii araucani din Chile, discipolii zeului Pillan aveau corpuri de serpi si capate de om, in Mexicul precolumbian, ritualurile il vizau pe Quetzalcoatl, sarpele cu pene. Exista, chiar si un zeu porc, care se naste cu membre umane.El se numeste Kamapu’a si este celebrat pana si astazi in insulele Hawai. Mitologia hindusa ii are pe Hanuman, zeul cu cap de maimuta, Ganesh-zeul cu cap de elefant. In religiile animiste din Africa se crede ca simpla purtare a unei masti de animal confera ceva din calitatile magice ale diferitelor specii: curajul leului, intelepciunea panterei etc. Pana la celebra si controversata teorie evolutionista a lui Darwin, care ne leaga, fara o veriga de lantul trofic, trecand prin evolutia constiintei de la mineral la uman si construind drumul mai departe pana la angelic si divin, teologia umana primordiala a fost legata ombilical de relatia cu regnul animal. Omul primitiv a sacaralizat unele animale, in speranta ca va dobandi ceva din calitatile lor si nu in ultimul rand, pentru a le face binevoitoare. Trebuie sa ne imaginam, ca in zorii civilizatiei umane, animalele stapaneau mult mai organizat, planeta.Pentru amerindieni, totemul reprezinta un simbol de apartenenta, care poate uni sau desparti, iar animalul pe care il reprezinta ii defineste calitatile magice. Toate aceste bucati de paleo-istorie, se regasesc minunat, in Cartea Junglei, unde Kipling il „educa” pe omuletul Mowgli cu ajutorul ursului Baloo si al panterei Baghera. Ei bine, dar simbolistica animala, are totodata si conotatii negative. Iudeii, crestinii si islamicii apreciaza intelepciunea sarpelui, dar ii condamna comportamentul. Cainele are si el o functie dubla: „cel mai bun prieten al omului”, dar si paznicul infernului ca Cerber la greci sau Xolotl la azteci. Sobolanul este venerat dar si detestat samd. Iudaismul incepe o lupta extinsa impotriva politeismului, declarand razboi sfant impotriva idolilor, care majoritatea aveau infatisari animale, cum ar fi vitelul de aur, este diminuata putin de crestinism prin indemnul mesianic: „fiti asadar, intelepti precum serpii si blanzi ca porumbeii „, dar este din nou acutizata de Islam, care condamna orice incercare de-al zugravi imagistic pe Allah cel Preainalt.Concluzia acestei postari ar putea fi ca in evolutia sa, fiinta trece invariabil prin diferite grade si forme, iar animalul, asa cum cred si brahmanii este ruda omului, care inca nu a facut saltul constiintei de la concret la abstract!