52
Publicat in iulie 27, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Nastere si sexualitate in zorii omenirii


Exegetii, sunt aproape unanim de acord, ca in vechime, numarul populatiei era mult mai mic decat in timpurile moderne, ceea ce a condus, chiar in zorii aparitiei primelor religii articulate, la ideea ca viata fiecarui individ are valoare. Omul era asadar, inca rar, pretios si sacru. Dupa revolutia mondiala a agriculturii si cresterii animalelor din neolitic, viziunea mistica asupra omului va cunoaste schimbari profunde, dar si dramatice, insa, sa ma zabovim putin in pre adolescenta umanitatii. In traditia cultelor fertilitatii, din Oceania, Africa si pana in Orientul apropiat sau indepartat, existau preotesele amorului, delimitate clar de prostituate, si care aveau rolul de catalizator si ordonator al energiilor vitale, practicand, inca din cele mai vechi timpuri, magia sexuala, definita mai apoi de practicile hinduse si mult mai tarziu, in occident de magia sexuala alchimica. In Israel, cultul mozaic, urmat de cel crestin, postuland condamanarea „preacurviei” si incurajand prin „cresteti si inmultiti-va”, aceste ceremonii vor disparea lipsind apoi restul tarilor iudeo-crestine de aceste ritualuri sexuale, care se mai gasesc astazi, in triburile din Australia, Noua Zeelanda si Africa. Mai mult decat atat, odata cu inchizitia, practica amorului in afara cuplului va fi privita ca pe un afront adus spiritualitatii, iar sexualitatea va deveni un subiect tabu pana astazi. In India, se mai gasesc temple dedicate devadasi, slujitoarele lui Shiva, care mai practica si acum dansuri sacre si raporturi sexuale cu brahmani, intr-un bizar amestec de sacru si vicios.