Fetele Fricii
Am scris inainte despre teama, intru-cat, omenirea a dezvoltat o adevarata cultura a fricii. Nu am sa trag teribila concluzie teologica despre teama ca hula…caci daca Viata noastra este in mainile Domnului, atunci lasandu-ne cuprinsi de frici, inseamna ca nu-i acordam Tatalui Ceresc suficient credit, ci am sa incerc sa cataloghez cateva dintre etapele acestui experiment ciudat constatand ca acest sentiment capabil sa ne paralizeze vointa s-a insinuat in toate domeniile vitale:
In religie: Frica de Dumnezeu.
In mediul inconjurator: Frica de cataclism.
In mediul politic: Frica de a pierde puterea
In mediul social: Frica de saracie
In mediul relatiilor personale: Frica de dezamagire.
Teama se exprima cu maxim de potential:
In plan filosofic: Frica de moarte.
In plan sentimental: Frica de suferinta.
In plan trupesc: Frica de boala.
Acum, daca ne lasam bunul simt al observatorului detasat si lucid, sa analizeze corect informatia ca intotdeauna cineva a profitat, castiga si va specula toate aceste brese in structura noastra de Lumina, vom putea intelege ca in acest domeniu ca de altminteri, in intregul joc al dualitatii, avem de-a face cu victime si beneficiari.
Am citit in unele comentarii postate la articolul precedent, ca frica tine de instinctul de conservare, ca fara ea am muri, ca este foarte naturala si utila, unii chiar incercand sa argumenteze ca ea face parte din Planul Divin. Partial corect . Teama are cu adevarat valoare, insa nu ca ingredient singular, ci ca materia prima a celei mai teribile alchimii: transformarea ei in Iubire! Frica devine un intaritor de caracter, abia dupa ce dispare.
Frica pazeste bostanaria.
daca nu-ti mai pasa de bostanarie, fie ea religie, mediu, politic, social, s.c.l. spuse de domnul Teodorescu, frica se goleste de continut, bostanaria este parasita iar tu pleci linistit cu caracterul intarit.
Simplu, nu?
Spulberati-va eul cu fricile lui cu tot si veti fi eliberati!
Mai clar: ca sa nu-ti mai fie frica ca vei pierde ceva, orice din ce este enumerat mai sus, distruge toate legaturile!
Personal nu am reusit sa ma dezleg decat de frica de moarte.
„Teama are cu adevarat valoare, insa nu ca ingredient singular, ci ca materia prima a celei mai teribile alchimii: transformarea ei in Iubire! Frica devine un intaritor de caracter, abia dupa ce dispare.”…nu mai am nimic de spus…tot respectul pentru dumneavoastra domnul Oreste, ati spus tot ce era de spus prin aceste ultime 2 articole, iar citatul de mai sus dupa parerea mea reprezinta incununarea celor 2.
„Frica devine un intaritor de caracter, abia dupa ce dispare.”
nimic mai corect,numai ca pana dispare ne chinuie destul de mult timp amarnic,cand ne vom da seama ca a disparut in intregime?putem fi usor pacaliti,sa credem ca ne-am eliberat ca mai apoi sa traim un alt atac de frica..
@Oreste, revin cu comentariul meu de acum doua zile, gandind ca nu ai mai trecut pe acolo, sa-l citesti.
anonimul pamantean spunea…
@Oreste, buna sa-ti fie inima precum cuvintele pe care le folosesti in rutina cotidiana.
Am adormit fericit, crezand ca barierele dintre noi vor fi sfaramante, macar in lumea virtuala.
Impartirile (in tabere, grupuri, gasti etc.), diferentierile si aplicarea scarii ierarhice gandeam ca au fost disipate.
Nimic din toate acestea nu ne facE bine: nici celor care inventeaza si aplica barierele, nici celor care trebuie sa le respecte, ramanand pe partea opusa.
Ma simt aproape inuman, eu, anonimul pamantean, cel ce-ti cutreiera spatiul virtual.
Nu ma simt mai bun cu nimic pentru ca, de cate ori intru aici si particip la joc langa atatia oameni frumos, STIU ca exista cineva care priveste din afara precum „fetita cu chibriturile”.
Daca nu vrei sa stergi doleanta, macar schimb-o, da-i alta forma – cel putin sa vizeze comentariile celor ce intra si nu pe cei ce intra. Stiu ca esti un om inteligent, poti gasi o solutie.
Uite, stiu ca suna INFANTIL, nu am ce sa-ti dau in schimb, insa pot spune: renunt eu la a mai intra in casuta ta, de vei lasa tot omul sa se bucure de ea si de oamenii minunati ce intra-n ea.
[Spatiul acesta pentru mine inseamna mult, am cunoscut oameni DEOSEBITI, oameni minunati, am cunoscut divinul din om, intr-o lume virtuala.]
Ma asez umil in genunchi si reinterez rugamintea: TE ROG, rupe barierele dintre noi. Lasa-ne sa ne bucuram unii de ceilalti, aici in casuta ta. Fie ca suntem albi, negri, creoli, galbeni etc; fie ca suntem ortodoccsi, catolici, yoghini, daoisti etc; fie ca suntem batrani, tineri, copii; fie ca suntem prosti, destepti,; fie ca suntem rai, buni; molatici sau aprigi.
We are the world!
Sa ne strangem macar aici, in spatiul virtual si sa ne imbratisam cu iubire, cu dojana, cu revolta cu tot ce avem in noi la momentul cand ne intalnim.
TE ROG!
28 iunie 2009 09:58
Cu aceasta ocazie, exersez consecventa, temeritatea (lipsa fricii) si solidaritatea.
Stii expresia aia: „People will always fear why they don't understand” E asa de adevarat…si da trebuie sa treci prin frica pentru a te elibera . Frica este constientizarea limitei. Poti sa renunti sau sa treci mai departe. Aproape intodeauna o sa treci printr-o faza initiala de manifestare paranoico-schizofrenica pentru a-ti putea stimula capacitatea integratoare. Iubirea te ajuta prin indepartarea sinelui de catre ego, pentru a „accesa” mai usor „the universal wisodm”. E doar o constatare. Nu poti sa o faci artificial…trebuie sa fii pregatit pentru asta din toate punctele de vedere. Un tip: Incepeti prin a va intreba meru ” de ce”, exact cum fac copiii. Stimulati-va curiozitatea. Pozitionati-va mental altfel. Nu va mai ganditi ce ar trebui sa faca altii pentru voi, ganditi-va ce ati putea face voi pentru altii. Nu mai asteptati totul de la ceilalti si nici macar de la voi. Va pup. P.S. I feel tired…
In etapele evolutiei noastre spirituale, de la nastere la a doua nastere, frica este catalizatorul energiilor vietii pe nivelul trup,mental,comuniune existentiala(social),sufletesc, prin care ne-am definit nivelele pentru a intelege adevarata stare a firii noastre aceea de a fi lumina. Tot ce ramane este de a intelege cu fiecare dreapta urmatoarea dreapta, de a ne apropia de lumina.
Deci totul este normal cu starea de frica cu conditia de a invata de la ea unde trebuie sa ajungem spre Lumina, fara a ne domina, deoarece nu frica ne este scopul ci ce slabiciuni avem de ce ne este frica.
Frica de Dumnezeu este frica de slabiciunile care ne pot separa de Creator iar daca reusim sa avem iubire atunci alchimia este reusita in noi.
Deci fratilor: „Grija noastra cea lumeasca sa o lepadam..” cu fiecare Liturghie aceasta este scoala noastra.
Ok. Am inteles. Finally. Renunt la frica pentru articolul asta minunat pe care l-ai scris. Multam'.
de frica de viata ati auzit?
@ anonim, felicitari pentru rugamintea adresata. Sansa care o dam altora ne- o dam noua.
Am impresia ca la cineva ii e frica ca nu o sa-i mai fie frica! ::))
Cand dispare frica?
„Nu tati, nu!…” ( articol in ziarul Ziua)
„Niciodata sa nu spui niciodata”
eu as mai adauga ceva la ce a spus Dl.Oreste:
In religie: Frica de Dumnezeu.//daca nu crezi cu adevarat in el
In mediul inconjurator: Frica de cataclism.// Daca iti faci casa sub dealul care vine la vale sau pe malul raurilor care vin puhoaie
In mediul politic: Frica de a pierde puterea//daca nu ai un capital politic bine definit
In mediul social: Frica de saracie// daca apartii clasei de mijloc
In mediul relatiilor personale: Frica de dezamagire.// daca nu stii sa-ti alegi prieteni
Teama se exprima cu maxim de potential:
In plan filosofic: Frica de moarte// daca nu constientizezi ca incepi sa mori de cand te nasti
In plan sentimental: Frica de suferinta.//daca iti deschizi inima de la primul cascat sa nu zic culcat
In plan trupesc: Frica de boala.// daca nu traiesti echilibrat si constient te expui riscurilor.
sa te pazesti de toate astea,te face prevazator si nu un fricos,dar in ochi lumi tot un fricos vei fi.
Cand aruncati manusa si la curaj,ca de frica tot s-a vorbit!
Cum exista mai multe tipuri de iubire(iubirea pasiune-erosul-, iubirea aproapelui, iubirea de Dumnezeu), exista de asemenea si mai multe tipuri de frica. Si ciudat, anumite tipuri ale fricii se leaga de iubire.
La Sf. Liturghie exista anumite fragmente in care credinciosii rostesc: „cu frica si cu cutremur rugamu-ne Tie auzi-ne si ne miluieste…”. Ce cauta cuvantul „frica” aici daca Iisus ne-a invatat ca singurul sentiment demn de a-l slavi, binecuvanta, de a face voia lui Dumnezeu este existenta iubirii in inimile noastre? Ciudat, nu? Aceasta intrebare m-a tulburat si pe mine pana nu de mult, eram nesigur, nu mai vedeam lumina, era intuneric peste tot in jurul meu si eram pasibil la a-mi forma idei si rationamente gresite legate de divinitate. Aceasta pana cand, cu ajutorul unui om luminat, si atribui aceasta profesorului meu de religie, mi-a elucidat problema intr-un mod discret si plin de intelepciune. E de prisos sa incerc sa reiau firul intamplarilor deoarece anumite fragmente ar fi plictisitoare si nici nu stiu sa jonglez prea bine cu cuvantul astfel incat sa redau obiectiv dar si la adevarata insamnatate si valoare intamplarile. Voi spune doar esenta esentei, asa cum am reusit eu s-o inteleg, fiind sigur ca deja v-am plictisit.
Un vechi aforism, probabil al unui Sfant Parinte, spune „Necunoscute si necercetate sunt caile Domnului”. Nici un om, cu exceptia geniului, nu poate penetra cu gandul sau cu mintea adevarurile absolute care apartin Lui si nici nu le poate intelege, ca atare. Pentru credinciosul de rand, pentru mirean, exista o spaima sfanta, o frica care izvoraste din increderea in Domnul si din iubire. E frica de a nu-L dezamagi de a face voia Sa si spaima aceasta izvoraste din smerenie. Iata deci, exista si o frica sfanta care izvoraste dintr-un sentiment profund de credinta si care e indispensabila, indraznesc sa spun, in dorinta de a ajunge la desavarsire.
BINE CATALOGAT ACEST SUBIECT, MAESTRE ORESTE!
citeam ce a patit eckhart tolle: intr-o noapte dupa a lunga perioada de depresie si panica,intr-o noapte,teama si anxietatea au fost atat de puternice ca au presat adevarata constiinta sa iasa la iveala,alungand eul fals-nefericirea.rezultatul:s-a iluminat.
dar pt asta,trebuie sa ai curajul sa patrunzi in cele mai adanci tenebre ale fricii! Avem aceast curaj?
PS: cred ca pt a ajunge la lumina trebuie sa treci un test:ai curajul sa treci prin intunericul cel mai mare si deci,prin teama?.
sau altfel spus:ca sa primesti totul,trebuie sa dai totul,sau cel putin SA FII GATA SA DAI TOTUL.
Dl.Oreste va rog sa faceti un comentariu despre cartea ,,PROGRAMUL TERA”,nu cred ca nu ati citit-o.Dv. sunteti singura persoana despre care stiu (de la tv.) ca are multe cunostinte in domeniu,Va multumesc!!!!!PS.-Ma intereseaza,bineinteles, si parerea altor persoane.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Da,imi este frica.Mi-e frica sa ies in strada si sa strig „Dumnezeu ne iubeste !”,mi-e frica sa ma duc la fiecare om pe care il vad si sa-i explic ca Dumnezeu il iubeste,mi-e frica sa uit tot ce stiu ca sa pot primi adevarata intelepciune,mi-e frca sa-mi pierd viata ,sa-mi pierd ratiunea („ratiunea nimiceste viata”tao),sa-mi pierd singurul punct de sprijin..stiind,ce ironie,ca cel care isi pierde viata si-o castiga,mi-e frica sa ma desprind de tot ceea ce cred ca sunt ca sa pot deveni eu,mi-e frica sa zic ca am amanat destul,ca m-am mintit destul ,ca am tinut ochii inchisi destul.Mi-e frica sa privesc si sa vad,sa ascult si sa aud,sa vorbesc si sa tac…dar si mai mult sa vorbesc si sa fiu ascultata …
@hmm
Dumnezeu nu ne iubeste. In primul rand nu e real, cel putin varianta crestina.
In al doilea rand, nu ai nici o certitudine. Religia e creata de om, la fel ca si ezoterismul.
Dumnezeu l-a creat pe om spus invers devine omul l-a creat pe Dumnezeu..deocamdata multi isi pun puterea in ceva ce nu cunosc ( de frica) in loc sa isi preia propria putere..
Ce ar face astazi Iisus?
S-ar mai lasa rastignit inca o data, de gloata nebuna si ignoranta?
Cui ar folosi?
Faca-se voia noastra!
'Intotdeauna incearca sa fii in comuniune cu cerul si pamantul; atunci lumea va aparea in adevarata sa lumina. Orgoliul dispare si te poti contopi cu orice atac.'
'Cand un adversar inainteaza, mergi spre el si saluta-l; daca vrea sa se retraga, lasa-l sa plece.'
'Daca adversarul tau ataca cu foc, impotriveste-te cu apa, devenind complet fluid si liber curgator. Prin natura sa, apa nu se loveste de nimic si nu se opune la nimic. Din contra, absoarbe orice lovitura fara vatamare.'
'Un adevarat luptator este intotdeauna inarmat cu trei lucruri: stralucitoarea sabie a impacarii, oglinda curajului, a intelepciunii si a prieteniei, pretiosul giuvaer al iluminarii.'
'Atunci când te preocupi de “binele” şi răul tovarăşilor tăi, deschizi răutaţii o poarta spre inima ta. Testarea, competiţia şi criticarea altora te vor face slab şi te vor înfrange.'
'Strălucirea penetrantă a sabiilor
Mânuite de adepţii Căii
Loveşte duşmanul cel rau
Ce stă adânc ascuns
În trupul şi sufletul lor.'
'Clară precum cristalul
Ascuţită şi luminoasă,
Sabia sacră
Nu permite nici o breşă
În care să se cuibărească răul.'
Morihei Ueshiba
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
shad3
Pe vremea cand s-a scris liturghia, cuvantul „respect” inca nu intrase in limba romana. El inca statea cumintea in limba franceza. Cuvintele „frica” si „teama” ii tineau locul si aveau aceasta conotatie.
Limba s-a relatinizat cu foarte multe frantzuzisme dupa secolul luminilor.
A se citi „respectul fata de Dumnezeu” de unde si porunca „sa nu iei numele Domnului in desrt”, adica sa-l respecti, isi gaseste intelesul.
Dorina,
Ajunge o maciuca la un car de oale!
Nana
Asa este, dar iata doua sensuri frumoase ale vietii.
Ioana
Curajul cu intunericul are o limita. S-ar putea sa nu te mai intorci. Ai curaj sa te dai pe mana Intunericitului?…:-) ca sa gusti tenebrele? Iaca eu nu am.
dan,ai dreptate! poti sa nu te mai intorci din tenebre.
eu cautam fel de a gasi lumina deplina care inseamna lipsa suferintei….
nu e deloc usor;inca o caut.
Morihei Ueshiba
O-Senseiule aparusi?
Parca nu despre razboaie discutam pe-aici…
Sa ne spargem dusmanii la dinti si sa le dam drumu' la sange cu ascutimea sabiilor si cu cruzimea noastra japoneza.
Toate scolile de arte martiale se folosesc de cuvintele onoare, cinste, bunatate, patriotism, dar pana la urma se lasa cu multi morti pe toate Caile.
N-o au pe-asta cu iubirea, ca nu se potriveste cu onoarea. Vorba ceea:
Scoate turcu' palosu'… da' romanu ce-i mai prost!?
Sa ne alchimizam tema si s-o transformam in iubire cu sabia… E o idee…
Am o trilema care mi se contureaza dupa fo doua luni de postari si comentarii:
1/sa gandesc ca-n Evul Mediu si sa actionez ca-n Evul Mediu?
2/ sa gandesc ca-n Evul Mediu si sa actionez ca-n mileniul trei?
3/ sa ma duc sa tai stuf in Delta?
ioana
Ai rabdare… mai devreme sau mai tarziu toti o sa vedem lumina… caci
VENIM IN VIATA PE RAND DAR PLECAM PE SARITE.
Sigur ca e convenabil, ar gandi oricine, sa ne bucuram de ea cand inca suntem in viata. Eul nostru o cauta bietul, desi nu stie ce il paste, caci odata lumina atinsa, el dispare.
Asta inseamna factura la lumina.
Mare dreptate ai în ultimul paragraf. Frica totala duce la paranoia si paranoia nu poate fi premisa auto-conservării ci doar a auto-distrugerii.
Camelia, da! frica de viata este o realitatate: o vad frecvent la oamenii care vin sa discute cu mine.
Frica are multa necunoastere in spatele ei. Dar in acelasi timp, desi ne este frica, multi oameni nu se indeasa in cunoastere. Se conduc inca dupa dictonul Crede si nu cerceta! Si atunci frica este aici si acum, vorba vorbei.
Cred ca tocmai de aceea o anumita parte a oamenilor de biserica au speculat frica din necunoastere, au furat si au ascuns cunoasterea. Adica lumina tinuta sub obroc.
.
Dan, multumesc pentru explicatia cu respectul. Nu stiam acest aspect.
Relatia directa intre noi si cele nevazute cu ochii trupului afecteaza relatiile dintre oameni. Apar minciuna, viclenia – perversitatile de tot felul. Cel care incepe sa cunoasca lumea se izbeste de perversitatea cu care oamenii nu mai cred in cele pe care le pot descoperi singuri. Iar cei care orchestreaza au o singura dorinta: sa cunoasca cat mai mult dintre cele interzise, pentru ca, luand avans fata de orice derulare a sortii omenirii, ei sa-i fie mereu cu un pas inainte…
Asa s-a cladit inchizitia…
Da, mi-e frica sa nu-mi mai fie frica. Ca am dormit si nopti in care am uitat sa inchid usa cu cheia.. si nu a dat nimeni peste mine… dar de atunci nu pot spune ca nu mai inchid usa cu cheia. Sau ca ma dus sa scot gratiile de la ferestrele apartamentului de la parter!! Ca totusi satu in Colentina!!
M-a aruncat un betiv din tramvai, in plin mers. o suta de oameni au vazut cum maini nevazute, parca cu incetinitorul m-au pus cu grija pe caldaram. Nu am simtit decat o fluturare. Nici o unghie bine fardata nu mi s-a clintit din loc.
De atunci nu mai merg pe scara tramvaiului.
Desi stiu ca voi fi salvata. Am zis ca e prevedre. Doar daca ar trebui sa apar pe cineva as avea curaj (da, da, curaj, deci curajul apare in prezenta fricii!!)
Eu am o teama: sa nu cumva sa nu duc la bun sfarsit sarcina pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Un preot aspru mi-a spus intr-o zi: sa faci ce-ti spune El, ca grea, dar misiune clara ai in viata!
Am scapat de o mie si una de frici, dar de teama asta nu am scapat. Si parca nici n-as vrea, caci ma tine pe drum.
Altfel as sta de vorba cu toata lumea, m-as plimba, nu mi-ar scapa o piesa de teatru, un munte.. Asaaa… mi-a scapat si o familie proprie… Asa cum parintele Argatu tare a fost sceptic de la bun inceput ca voi gasi.. Dar o cautam si nu m-a descurajat brutal… De atunci insa, nu mi-a mai fost frica de mama.
In cele de aici, cred ca frica poate fi potentata cu scuturarea de fricile enorm de multe – dar marunte: frici din copilarie, din dolescenta, din viata dura de sarac dinainte de '89. S-au estompat, nu le mai simt. Dar nu stiu daca voi trai din nou cum o sa fie! As zice acum, din nou: om trai s-om vedea!
Cu Dumnezeu inainte!
Si mai cred un lucru: ca femeia are mai multe frici, caci glandele sale endocrine o pregateste mereu pentru a fi mama: primul aparator al copilului.
Barbatul ar cam trebui sa-i protejeze pe toti, in loc sa judece si sa bata… Cu fapta, cu vorba sau cu gandul.. Femeii nu-i mai ramane decat sa se apere. Cand poate, cum poate…
Dar sa ma iertati, sa ma ierte Dumnezeu (caci eu ma iert des!) mare parte din fricile lumii cred ca provin de la biserica… Ca des vorbim de iezuiti… Doamne iarta-ma!! Dar poate ca este un oarecare echilibru intre ceea ce ea da si ceea ce ia, asa ca eu as ierta-o, fara sa renunt la analiza celor facute si ne-facute.
Oreste a expus o clasificare corecta si logica a fricii,si citind tot ce s-a postat aici,opiniile voastre se muleaza pe context.Nimeni nu a pomenit de eterna frica a omului de singuratate,care ar putea fi radacina tuturor fricilor pe care un om le constientizeaza intr-o viata.Omul se naste singur,traieste singur,incercand tot felul de trucuri sociale pentru a estompa aceasta frica ce-l apasa permanent,si,evident…moare singur.Exista oameni care-si striga singuratatea in biserici,unui cer mut si surd.Oameni care isi umplu casele cu icoane din acelasi motiv si cu acelasi efect.Sunt oameni care persista in relatii incompatibile,sau se inconjoara cu anturaje superficiale,tocmai din cauza acestei frici de singuratate.Oameni care strang prosteste averi,uitand ca nu iau nimic dupa ei.Oameni care isi taie fetele si trupurile,in numele frumusetii,cautand inutil tineretea fara batranete,si urandu-se zi de zi cand se privesc in oglinda.Nu stiu cat de terifianta este pentru un om moartea in sine,cat teama atroce de singuratate pe care o anticipeaza in momentul cand va pasi pragul celeilalte lumi.
jolly
Singuratea apare atunci cand Dumnezeu a fugit din tine. Sau nu stii ca El este acolo.
Pustnicii se simt bine.
Existentialismul nu l-a avut pe Dumnezeu in ecuatie. Rationalismul si Materialismul l-au alungat definitiv. Stiinta a incercat sa umple golul. Dar golul se face tot mai mare.
Daca mai caut se mai arata si alte teorii filozofice care te lasa singur in fata Haului.
Ateismul hraneste egoul si-apoi il sminteste.
Parerea mea.
@Dan Ioanitescu-Da-mi voie sa nu prea fiu de acord in totalitate…Omul cauta de cand e el raspunsuri dincolo de Dumnezeu(exemplu:cazul lui Iisus),isi risca inclusiv sufletul folosindu-l pe Dumnezeu doar ca back-up.Aceasta neliniste si singuratate de care sufera muritorul de rand,e probabil crucea pe care este silit sa o duca.
P.S-Nu sunt ateu,doar cred in altceva mult mai real.
Jolly
Isus a venit manusa pe nevoia omului sa-L vada pe Dumnezeu. Isus a fost Dumnezeu in carne si oase si de atunci crestinii calca pe teren tare.
Simbolurile, cuvintele, reprezentarile diferite ale lui Dumnezeu s-au putut materializa pentru ei in concret. E drept ca si Isus odata incaput pe mana pictorilor a devenit o conventie. El apare in icoane in fel si chip. Nimeni nu mai stie de era gras sau slab, blond sau brun, tuciuriu sau alb pentru ca apostolii au urmarit ideile si nu aparentele, ca sa-L descrie.
Din pacate omitem ca si noi suntem… sau mai bine zis… in aceeasi masura Il avem pe Dumnezeu in noi. Diferenta este ca la Isus s-a vazut.
Nici eu nu mai sunt ateu, dar nici religios nu sunt. Am reusit sa umplu universul interior si exterior cu Dumnezeu si vad ca functioneaza. Daca vreodata ma voi referi la univers sa stii ca pot schimba termenii si in mintea mea tot Dumnezeu apare.
Sau invers.
Pe de alta parte, fii convins ca am inteles cum vezi, ti-am urmarit comentariile, nu te-am contrazis pentru ca in fond am considerat ca judecam aproape la fel. La nuante desigur, pot fi pareri diferite, dar la esenta totdeauna mi s-a confirmat ca vezi limpede.
Uite, ma hazardez! Dincolo de Dumnezeu cred eu ca se afla tot Dumnezeu, desi nimeni nu stie cum este. Pe Dumnezeu doar Il simti, vibrezi in El, te bucura… Restul sunt doar vorbe.
Ma simt mereu obligat sa readuc pe tapet pareri sintetice si cu miez:
„Noi, oamenii, am inventat valori care nu au nicio treaba cu universul in care traim, insa UNIVERSULUI nu-i pasa!”
(anonimul pamantean)
„Este un joc de cuvinte… pentru ca pana la urma… spre infinitul micro sau cel macro… „cuvintele se descuameaza in precar.”
(alexandru)
Si totusi am uitat de leacul pentru neliniste:
Lasa-te in mainile Lui. 🙂
Nu lua metafora ca iesita din creierul incins al unui bigot, e o invitatie de a fi curios sa vezi cum ar fi daca ati vibra la fel. 🙂
Un exercitiu pe care eu il fac cateodata si ma trezesc zambind inauntru si in afara.
A,si inca ceva…vad ca toata lumea crede plauzibila varianta in care teama poate fi combatuta de iubire.Nu prea vad legatura,avand in vedere ca frica este o componenta insinctuala a firii noastre,pe cand iubirea,chiar ca parte a firii noastre,este in acelasi timp si un sentiment cultivat si oscilant.Poti alege pe cine sa iubesti,mai greu este sa alegi de cine sau de ce sa-ti fie frica.Curajul e,deseori o notiune greu de accesat,pe cand iubirea sau ura sunt sentimente tot timpul la indemana.Le poti modela,le poti falsifica sau le poti trai cu intensitate.
@jollyroger-iubirea la crestini are mult mai multe insusiri :este indelung răbdătoare, este plină de bunătate, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, spera totul, suferă totul si in ea nu este frica ! Gandindu-se la asa iubire,iubire care-L caracterizeaza pe Dumnezeu ,in viziunea crestinilor,e mai usor sa faci legatura cum printr-o meditatie asupra acestei iubiri poti inlocui temeri,ingrijorari,angoase personale cauzate din orice motiv cu macar un strop din aceasta frumoasa iubire! E o idee !
Si pe mine m-a zgariat antinomia fortata iubire-frica. Nu am urmarit sa intru in polemici desarte cu alti comentatori. Oamenii se lamuresc ei singuri pe parcursul vietii lor cum devine treaba.
Corect mi s-ar fi parut sa fi fost contrapuse:
iubire-ura cu dusmanul amandurora -„indiferenta”
frica-curaj cu dusmanul amandurora-„intelepciune”
Toate extremele sunt periculoase.
Daca trebuie sa existe o masura in toate atunci prea multa iubire, iubire fara margini si numai iubire iti stimuleaza entropia.
Iata, observ ca Elvis a intervenit frumos in timp ce scriam. Are dreptate: iubirea este un mijloc si nu un scop. Este Leacul.
@Elvis-Ma bucur ca,chiar crezi asta…E alegerea ta si te felicit pentru ca esti unul din putinii care se agata de credinta lor,necontand cat de multe lacune are.Nu doresc sa-ti predau lectia de istorie in care crestinismul(creat si manipulat de om),a avut efectele care le-a avut.Eu am ales o credinta proprie,iubirea crestina de care-mi spui e o notiune straina si superficiala pentru mine.Oricum,esti fericit ca ai un crez,sunt multi care nu stiu cu ce se mananca viata pe care o traiesc.
Apropo…sunt crestin doar pentru ca asa am fost botezat.Omul e o masinarie complexa si perfect constienta de absolut tot ceea ce face in viata lui.Alege constient pe cine si ce sa iubeasca,in cine sau ce sa creada,pe cine sau ce sa urasca.Avand constiinta,omul se strecoara abil printre vorbe si gesturi,modelandu-si personalitatea si detasandu-se de ceea ce-i provoaca teama,negand,intr-un sistem defensiv inutil,chiar prezenta lui Dumnezeu.Crestin,musulman,budist,politeist…sunt artificii la indemana omului pentru o incercare jalnica de a-si gasi locul in lume.Iubirea,ura,teama sau credinta sunt doar cateva masti pentru a proteja un suflet nelinistit si singur.Q.E.D
Nu va mai luptati, pentru ca fiecare nu face altceva decat sa-si intareasca propria credinta. Nici unul nu va trece in tabara celuilalt.
Elvis esti corect cu tine insuti. Tu ai Calea.
Jolly esti corect cu tine insuti. Tu ai Calea.
Eu sunt corect cu mine insumi. Eu am Calea.
Oreste este corect cu el insusi. El are Calea.
Islamistii, iudeii, budistii, yoghinii, bautorii de urina, amatorii de sex in grup si ei la randul lor sunt corecti cu ei insisi. Si ei au Calea.
Nenumarate sunt Caile Domnului.
Domnule Teodoresu, dati va rog curs cererii anonimului pamantean , a lui alexandru si altor catorva care si-au manifestat-o si eliminati „doleanta” de pe blog. Este posibil ca ei sa intre aici cu vibratii si ganduri bune, spre deosebire de altii care nu au astfel de bucurii viscerale si care au accesul liber. Cativa dintre cei rau intentionati s-au autoeliminat, dupa ce au reusit sa irite pe toata lumea…
Fiti generos pana la capat!
De ce va deranjeaza acea doleanta ? E atat de nevinovata pentru mine ! Faceti-ma sa inteleg !
Pentru ca jollyroger a adus in discutie singuratatea sau mai bine spus teama de singuratate, adica o tema destul de controversata si complexa, eu vreau sa spun ca singuratatea ca experiment nu este intotdeauna ceva neplacut. De fapt este o diferenta intre 'a fi singur' si 'a te simti singur'. Cred ca oricine isi doreste 'sa fie singur' uneori si poti gasi adevarate surse de fericire in aceste experimente.
Si pentru ca Octavian Paler a scris atat de frumos pe marginea acestui subiect o sa dau efectiv citatul aici:
„Singuratatea nu e chiar rea. Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale. Desigur, ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua… dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicam.
Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem fata de ceilalti, dar in speta, fata de noi insine. Iar in sinceritate se afla si nevoie de singuratate.”
Sursa: http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/singuratatea/
Haideti un pic cu picioarele pe pamant,nu vreti?Doleanta lui Oreste e,dupa parerea mea bine intemeiata.Nimeni nu crede ca suntem egali si e normal sa fim asa.Verigile slabe dintr-un sistem sunt intotdeauna eliminate din lant,e legea firii.Voi,cei care credeti in iubire fara margini si incredere nestramutata in oameni,am intrebari pentru voi:De ce mai incuiati usa cand plecati de acasa,in loc sa o lasati larg deschisa…sau:de ce nu umblati cu banii la vedere,agatati in piept,in loc sa-i ascundeti in portofele sau conturi…sau:de ce nu deschideti usa la orice bataie,inainte sa va uitati pe vizor?
O fi discriminare ce face Oreste(eu,in aceasta privinta sunt de acord cu el,si as fi si mai radical),dar,hai sa nu ne mai ascundem dupa degete,nimeni care e in toate mintile,nu accepta neconditioanat societatea in care e.Am zis mai sus ca iubirea e un sentiment usor de falsificat,si mi se demonstreaza chiar si acum.V-ati pus vreodata intrebarea:cum ar fi sa lasam frau liber la ceea ce gandim,cu adevarat?Cred ca si voi ati fi terifiati de ceea ce ati putea spune.Eu macar sunt sincer cu mine insumi si spun ceea ce gandesc,tot timpul.De ce sa-mi pun stanci de gat,cand pot sa scap de ele atat de usor?E si asta o filozofie,nu?Oreste e si el un arian,ca si noi toti si incearca sa separe neghina.Sfatul meu:faceti la fel!
@jollyroger -Or parea unii crestini prosti,dar nici chiar asa, sa lase usile deschise ,doar pentru ca ei cred in bunatatea din fiecare ! Si nu oricine spune ca este crestin este crestin ! Eu sunt liber cugetator,dar imi plac multe invataturi crestine !Daca ai fost botezat crestin ortodox ,cum am fost si eu ,nu inseamna ca sunt si crestin! Crestinismul e un mod de viata !Unii incearca sa-l traiasca ,altii nu !
Pentru ultima oara repet: DOLEANTA RAMANE, fiecare casa are regulile ei: Anonimul, Camelia, Dan Ioanitescu pot intelege definitia unei rugaminti? Puteti tine cont, sau nu de ea, dar persuasiunea cu care insistati, devine stanjenitoare…Deci?
@Oreste, interogatia ta referitoare le definitie este de buna credinta?!
Daca tot ce au scris Camelia, Dan, pe acest blog ti-a lasat impresia ca nu pot intelege o definitie e… trist.
Definitia, eu o inteleg (si din punct de vedere lexical, si din punct de vedere semantic si chiar din punct de vedere uman), insa ROSTUL ei alaturi de atatea cuvinte inaltatoare (grandioase, pline de invataminte spirituale) eu nu-l inteleg.
Ori suntem toti fii ai lui Dumnezeu, ori nu suntem.
Ori iubim pe aproapele nostru, ori nu-l iubim.
Nu sunt de acord ca „strategiile politice” mascate-n „sarade”(insa este opinia unui anonim).
[Unui personaj cu rol negativ din filmul „Australia” ii placea sa le spuna celorlalti: „puterea nu inseamna mandrie”, insa el intotdeauna dovedea contrariul. (poate ati vazut filmul, poate nu, vi-l recomand, nu este unul stralucit, insa e plin de invataminte – eu personal m-am ales cu ceva din el)] – astfel imi par ca se petrec lucrurile aici.
Daca am fi fost persuasivi (chiar si recurgand la insistenta fara argumente), cu siguranta „stanjenitor” ar fi trebuit sa fie refuzul, nu insistenta.
De ce? pentru ca persuadarea in speta era spre binele tuturor, in detrimentul unui singur om.
Dar ce conteaza in lumea aceasta mercantila, nu?!
@jollyroger, AI DREPTATE!
Iar Oreste confirma cu prisosinta ceea ce sustii tu.
In concluzie, noi aici ne strangem sa „batem campii”.
Defulam bunatatea stransa in noi, pe care nu o putem manifesta in lumea reala.
Ne place sa ne auzim vorbind si… atat. Discutam discutii.
Epatam.
Iti apreciez sinceritatea si te respect pentru lipsa de ipocrizie.
In privinta neghinei, nu stiu, zau, cine este neghina si cine nu.
Gandeam ca rolul de „neghina” il detin cei ce adreseaza injurii, blameaza, se cearta, scriu cuvinte ce fac rau altora etc.
Cine este neghina si cine nu?!
@Oreste, IARTA-MA pentru „stanjeneala” pricinuita; iarta-ma si pentru faptul ca eu cred in BINEle pe care-l regasesc in cuvinte la tine.
Va mai recomand un film plin de invataminte; prietenie, devotament, iubire: The Kite runner.
O zi buna tuturor.
@NaNa: La nici o alta religie a lumii nu a existat vreo revelatie a divinului, vreo hierofanie mai concreta decat la noi, la crestini cand absolutul, imuabilul, inefabilul, intangibilul, El, Creatorul s-a intrupat, a intrat in temporal. Inca mai scormonesti in cautarea adevarului?
Dar…se poate explica si altfel existenta lui Dumnezeu. Infinitul exista. E-acolo. Daca infinitul n-ar avea eul sau, eul ar fi hotarul sau: cu alte cuvinte n-ar mai exista, n-ar mai fi infinit pentru ca ar avea o margine. El insa exista. Deci are eul sau. Acest eu al infinitului este Dumnezeu. Argumentul imuabil, la fel ca Domnul Insusi.
@jollyroger: Domnule tu stii ce inseamna arian? Uite definitia din DEX: „Doctrină creştină formulată de preotul Arie, care nega natura divină a lui Cristos”. Ai pus ca oreste e arian ca noi toti. Esti sigur ca asta doreai sa spui?
Reformuleaza.
Fantastic…
Cuvantul arian dupa cate stiu eu este mult mai vechi si nu are nici o legatura la origine cu Iisus Hristos!!
Adica nu contest ce spuneti dvs., Doamne fereste! dar ma mir de ceea ce este acolo scris, daca spuneti dvs. asa…
Na! Asta este!…
@Cristina: Eu am citat DEX-ul. Mai are si alte conotatii? Sunt deschis sa le cunosc.
” Mie nu imi este frica de Dumnezeu pentru ca il iubesc” – Sf. Antonie cel Mare