Din Evanghelia Pacii…
Pentru ca s-a discutat pe forum despre teama si manipulare, desprebine si rau, va rog sa va aplecati asupra unui text din Evanghelia Eseniana a Pacii, descoperita in 1947, la Nag Hammadi:
„ Cand voi sunteti intrebati de care tara apartineti, sa nu spuneti ca de cutare sau de cutare, deoarece daca este adevarat ca saracul corp fizic, apartine unui coltisor oarecare de pamant, voi, O Copii ai Luminii, apartineti Fraternitatii, care cuprinde toate cerurile si dincolo de ele si de la Tatal vostru Ceresc au coborat nu numai semintele tatilor si bunicilor vostri dar a tuturor fiintelor care care au fost create pe Pamant. Intr-adevar, voi sunteti Fii de Dumnezeu si toti oamenii sunt fratii vostri. Si avand pe Dumnezeu, Creatorul vostru si Tatal vostru si Pazitorul vostru, aceasta nu ne elibereaza de toate supararile si de teama?”
Cred ca textul este suficient de clar, ca sa nu-i tulbure si mai tare, pe cei deja confuzati.
In iubire nu exista moarte!
Frumos, insa eu, carcotasul, Toma necredinciosul, vin cu intrebarea: iubirea nu ar trebui sa fie manifestata si fata de cei care cred ca sexul in grup si alchimizarea urinei sunt elemente de ezoterism?
O seara minunata!
@anonim,indiferent cat grad de iubire avem fiecare in noi puteam Alege oamenii cu care vorbim, comunicam pe bloguri etc.
acuma fie mi cu iertare ca te intreb,nefiind la mine pe tarla, eu stiu ca oamenii in general schimba pareri..tu ce incerci sa faci? sa stii ca mie nu mi trebuie numele ca sa simt energia..si de regula ce crezi ca vezi in altul e propria reflexie..
@Camelia – energia nu stiu cum o simti, si de o simti, insa iti pot garanta ca nu este una tenebroasa, malefica.
Eu doar incerc sa inteleg.
Cum putem propovadui iubirea cand incepem prin a cerne ce si cum iubim?
Ma intalnesc deseori cu acest fenomen.
Preotii propovaduiesc iubirea, iar daca au de-a face cu un pacatos (din punctul lor de vedere) il dau afara din biserica sau … cazul cel mai bland, il ignora.
Intalnesc deseori parinti care au 2-3 copii, tuturor le garanteaza ca-i iubeste, insa doar pentru unul manifesta real acea iubire.
Intalnesc maestrii spirituali care propovaduiesc iubirea si intelegerea, compasiunea etc… si descopar ca triaza ucenicii functie de simpatie, bani, stare sociala etc.
Eu vorbeam despre acest fenomen. Nu stiu ce ai inteles, ce ai simtit tu. Nu e nimic personal, e doar o intrebare ramasa fara raspuns.
Tu, de exemplu, te-ai grabit sa ma lovesti… o fi fiind refelxie, dar partea interesanta este ca nu ma vad pe mine, ci ii vad pe cei care sufera din pricina iubirii propovaduite oratoric, insa triata in realitate.
Daca vrei ne cunoaste personal, fata in fata, astfel iti pot dovedi ca te-ai inselat si in privinta simtirii energiei si in privinta reflexiei proprii.
„Pacea mea o dau voua”. Oare cum ajungem la pacea Lui?
@anonim energia ta nu am spus ca e malefica am spus doar ca o simt si tu ai presupus..
nu intru in intimitatea nimanui sa stii ma multumesc cu cea din spatele cuvintelor. Inteleg ca ai multe revolta in tine si o exprimi si te legi de fiecare cuvant spus.
oricum asta e ultimul meu mesaj aici.
te ai simtit lovit de mine? sincer .
m am grabit ca reactie..poate ce m a deranjat bineinteles ca e tot reflexia si eu fac la fel sau mai bine zis faceam la fel ..mi a mai crescut nivelul de acceptare intre timp.
eu cred ca inca noi invatam ce este iubirea…egoul inca este predominant,de aceea nu putem accepta modul de manifestare si gandire a” altora”.Invatarea se face treptat,cu rabdare…definitia iubirii este simpla dar profunda si noi,traind asa mult timp in intuneric am pierdut esenta si am uitat cum sa iubim.Eu cred ca in curand toti vom sti cum sa iubim neconditionat ,invatam unul de la celalat,incepem sa vedem lumina din fiecare,asta este sigur…dar…rabdare si acceptate…
va iubesc pe toti!
foarte adevarat spus Natalia. si reflexia care ne deranjeaza in ceilalti, este exact aceasta lipsa de iubire care de fapt este lipsa de iubire de sine. pentru ca numai cand ne iubim pe noi insine neconditionat putem iubii oamenii neconditionat..suntem Una nu?
Ave, tuturor!
@Camelia – am fost invatat de mic sa nu ma cenzurez. Spun ceea ce gandesc, avand in vedere un singur lucru (dificil, e adevarat) sa nu jignesc, sa nu folosesc cuvinte denigratoare, sa nu insult si sa nu ma folosesc de cuvinte pentru a arata altceva decat ceea ce sunt, cu bune si cu rele.
De presupus, presupunem toti.
Nu revolta vorbeste, ci intriga.
Sunt intrigat.
Vorbim frumos despre iubire, insa cand trebuie sa o dovedim, gasim justificari. Ori iubim, ori nu iubim. Ori iubim selectiv, ori iubim neconditionat.
Curios mai este si faptul, ca intrebarea nu-ti era adresata si totusi tu ai simtit nevoia sa raspunzi. Si mai curios este faptul ca nu ai raspuns la intrebare ci doar mi-ai aratat degetul aratator!
Tu spui, de altfel, foarte frumos:
„pentru ca numai cand ne iubim pe noi insine neconditionat putem iubi oamenii neconditionat..suntem Una nu?”
Eu am „pretentia” de a ne ridica la nivelul vorbelor, de a le da valoare,a le materializa.
De spus povesti spirituale, de cladit vorbe cu aroma de basm e simplu (sau aproape simplu), insa de dovedit este mai greu.
Eu doar incerc sa inteleg.
Gandesc astfel (poate e gresit, dar asa am inteles eu ca sta treaba cu iubirea neconditionata): daca ai deschis usa casei tale, din iubire, pentru ca ai ceva de spus, pentru ca vrei sa daruiesti, nu pui „bodyguard” sa trieze oamenii functie de simpatii/antipatii; adeziune fata de o religie,secta, grupare sau sa-i intrebe daca au invitatie sau nu. Nu este un club cu circuit inchis.
Mai presus de orice, suntem OAMENI!
Cararile pe care le urmam nu ar trebui sa ne impiedice sa fim uniti, sa ne respectam si sa ne iubim asa cum suntem, cu bune si rele.
Marginalizarea functie de orientari, statut, stare financiara etc. ne-a adus la forma aceasta agresiva de individualism.
Aceasta este perceptia mea despre IUBIRE.
Mi-ar fi placut sa-mi raspunda Oreste la intrebare, pentru a intelege mai bine, de la el, cum priveste el acest lucru.
@Natalia – AI DREPTATE! Poate mai bine decat tine, sa ma exprim, nu as fi putut.
Poate si modul de a-mi aseza cuvintele intr-o forma placuta inca imi este strain.
Iti multumesc.
draga anonim eu am scris deliberat..desi nu pretind ca sunt mai buna cu nimic.. desi incercam sa ne alegem cuvintele sunt pline de judecati..dar ne gandim cand scriem cum se simte celalalt?
cand am probleme sau revolte iau o oglinda precum samanii si strig la ea..dureaza de la secunde la cateva minute pana imi dau seama ce am impotriva mea..
cu drag,
Camelia
@Camelia – ma bucur ca ai scris: „dar ne gandim cand scriem cum se simte celalalt?”
Ai pus punctul pe I.
Oare cum se simt cei marginalizati de noi, din diferite motive?
Ceea ce ai scris tu nu m-a deranjat, asa ai simtit la momentul respectiv, m-a necajit doar faptul ca nici tu nu ai raspuns la intrebare, ci doar ai cautat o justificare, pe care nu am cerut-o.
Problema ramane nelamurita.
Eu nu sunt revoltat, tot ce tine de actiunea, neactiunea unui om, este uman. Suntem si buni si rai, suntem si frumosi si urati, iubesc omul asa cum l-a facut Dumnezeu, cu defecte si calitati, imperfectul ce cauta permanent perfectiunea.
O-mbratisare mare, pentru tine, cat sufletul meu, asa cum e el, acum.
🙂
Intrebarea inca isi asteapta raspunsul.
Cum putem propovadui iubirea cand incepem prin a cerne ce si cum iubim?
indemnand la iubire pe ceilalti ne indemnam pe noi insine..
Iubirea neconditionata inseamna a accepta , a iubii fara asteptari nu? vrei acum sa l judec pe Oreste ca nu i place probabil de cei care i respinge pe blog? nu il judec pentru ca am trecut si eu prin asta..iar acum chiar daca accept o mai mare cateogorie de oameni, ti am spus, nu sunt obligata de nici o iubire sa port dialog sa stau in energia lor..
deci indemnand la Iubire..ne indemnam la Iubire pe noi insine..
@Camelia, multumesc pentru raspuns.
Eu asta am inteles pana la varsta aceasta, exact ceea ce ai scris tu:”Iubirea neconditionata inseamna a accepta, a iubi fara asteptari”, cand deschid usa inimii mele, o deschid larg, pentru toti deopotriva, tocmai pentru a ma feri sa fac rau, daca nu sunt in stare sa fac un bine, stau deoparte si astept momentul cand sunt pregatit sa fac fata acestei mari provocari.
Nu vreau sa-l judeci pe Oreste, nici eu nu-l judec pe Oreste,pentru ca nu Oreste este cel pus in discutie, ci IDEILE care sunt scrise aici, care, uneori, se bat cap in cap, iar mie imi provoaca confuzie.
Iubirea NU OBLIGA, ea doar daruie fara conditionari.
Responsabilitatea faptului ca a deschis poarta obliga pe cineva de a trata pe toti cei care trec pragul, in mod egal.
Eu asta am invatat din cele scrise despre Hristos. El ne-a invatat sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Ce rost mai au cuvintele inaltatoare, daca noi, cei ce le rostim, le invocam nu putem demonstra ca sunt valabile, ca au aplicabilitate in viata noastra, de zi cu zi.
Gresec? Am inteles stramb? Eu sunt pe drumul incalcit?
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
„Viata nu e altceva decat un vis, iar daca stiti sa creati o viata din iubire, visul poate deveni o capodopera” Miguel Ruiz
Prof.univ.dr. Anca Munteanu spune: Iubirea este faurarul si axa lumii, atat a lumii exterioare, cat si a celei interioare. Ea este puntea dintre lumi, dar si aroma si suportul vietii, la orice varsta, incepand cu penumbra intrauterina, si sfarsind printre frisoanele senectutii.
Sciziunea alienanta dintre trup si suflet, dintre sex si iubire este astazi din ce in ce mai raspandita printre oamenii orizontali. Mai precis, sexul este terfelit si vulgarizat, devenind un cosmar mecanic, o terapie hormonala, un sport…, iar in absenta iubirii, el nu poate umple niciodata golul dintre doi oameni (E. Fromm, 1995, p.18).
Cand spui Te iubesc, implicit cersesti reciprocitate din partea celuilalt, ori iubirea adevarata este o iubire neconditionata, ce presupune o renuntare la ego, de aceea ea trebuie sa devina un elan dezinteresat, gratuit, pur.
Fratilor, haideti sa ne deschidem larg ecluzele sufletului si sa iubim pur si simplu, fara iluzii si conditionari, tot ce ne inconjoara: stele si nori, pietre si vietuitoare, prieteni si dusmani, INTREGUL UNIVERS.
Aceasta este calea privilegiata de a acumula o debordanta energie, apoi, dupa ce am cercetat si imbratisat toate aceste semne, imbelsugat risipite ale Dumnezeirii, sa ne intoarcem cu bratele grele de minunile lumii, inapoi catre propria noastra fiinta, caci acolo, in amfora tainica a Sinelui si in vraja regasita a iubirii fata de noi insine, ne putem indumnezeii, deoarece printre caracterele orbitoare de lumina, se prefigureaza sansa de a-l intalni cu adevarat pe Dumnezeu. Si astfel, vom putea intelege ca Sinele divin este simultan cu Sinele fiecaruia dintre noi, precum si a tuturor vietuitoarelor lumii.
De aceea, in tot ce iubesc, ma iubesc si pe mine, iar singurele lucruri pe care nu le iubesc sunt doar acelea pe care nu le-am recunoscut in propria mea fiinta.
In absenta iubirii, nu este nici o poarta spre Dumnezeu.
PACE
IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IU
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBI
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-LUMINA-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IU
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBI
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
@Dan, ma uimesti din nou.
Felicitari si pentru rabdarea cu care ai construit copacul-jumatate, si pentru idee.
Doamne, cat de frumos ar fi pe pamant, daca am materializa (manifesta) macar jumatate din cat de des pronuntam, scriem acest cuvant!
Facui o nasaramba!:-)
Nu era copac era un profil caricat care „se” radea!
Din pacate mi-a fugit un rand si a iesit… ma rog, ceea ce a iesit.
Se poate vedea pe unul din blogurile mele:
http://wwwsubliminart.blogspot.com/