Eroii: natura si faptele lor
In gandirea Europei vechi, eroii ocupau un loc fundamental. Zeii i-au zamislit imprumutandu-le din calitatile lor, iar acestia, dupa moarte s-au transformat in duhuri, alaturi de geniile pamantului, cu rolul de a media intre planul efemer si cel etern. Pentru etrusci, latini sau greci, zeii locuiau in astre, eroii ocupau eterul, iar geniile guvernau pamantul. In functie de faptele lor, eroii puteau fi facuti chiar zei. Gasim trei nume: Radamante, Eak si Minos care au primit calitatea de a judeca sufletele mortilor, comportandu-se astfel ca niste zei nemuritori. Intr-un fel, Antichitatea este condusa la inceputuri de acesti eroi sau semizei, care au fost grupati in functie de calitatile lor specifice. Astfel ii putem grupa dupa cum urmeaza: eroi mantuitori: Hercule, Perseu, Tezeu; eroi vindecatori (taumaturgi): Asclepios, Orfeu; eroi civilizatori: Triptolemus, Romulus, Licurg, Numa Pompilius; eroi cuceritori: Alexandru cel Mare, Caesar; eroi aparatori: Ahile, Patrocle; eroi strategi: Ulise, Eneas, Agamemnon; eroi legiuitori si pilduitori: Castor si Pollux; eroi filosofi: Marcus Aurelius, Iulian Apostatul. Sa trecem, acum in revista cateva dintre faptele acestor eroi si influentele lor asupra evolutiei umanitatii. Mantuitorii s-au luptat cu zeul mortii, cu Thanatos, cu monstrii si duhurile rele, taumaturgii au inventat medicina, civilizatorii au raspandit agricultura, au sistematizat religiile, au intemeiat orase si au creat legi. Cuceritorii au creat imperii, iar pilduitorii au reglementat caile prin care oamenii pot atinge lumina Olimpului sau intunericul Tartarului. In templele inchinate lui Hercules se gaseau biblioteci, in cele apartindu-i lui Asclepios erau scoli de medicina si centre balneare. Eroii erau semizei, intrucat tatii le erau zei, iar mamele- pamantece muritoare.
-va urma-