Aparitia alfabetului si dezvoltarea constiintei
Exista o parere quasi-unanima ca religiile lumii au aparut intre anii 800 i.Hr si 200 d.Hr. Particularitatile generale ale domeniului religios accentueaza universul invizibil, „lumea de dincolo” si arata adeptilor cate o cale de evolutie spirituala. Prin „sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu„, Hristos intareste ideea co-existentei celor doua dimensiuni: orizontala sau viata sociala, organizarea si comuniunea in respectarea legilor si satisfacerea datoriilor si verticala sau inaltarea, eliberarea, iesirea din „duhul lumii” si intrarea in lumea „duhului lui Dumnezeu„. Raspandirea ideilor, pe aceasta orizontala a fost accelerata de aparitia alfabetelor si conceperea cartilor sacre. Astfel marile traditii iudaice, crestine si islamice isi bazeaza arealul de credinte pe Carti Sacre. Scrierea cu litere care reprezentau fiecare cate un sunet a fost creata de fenicieni, populatie semitica de pe teritoriul actual al Libanului. Specializati in comert pe mare, fenicienii faceau legatura intre Egipt si Mesopotamia. In sistemul alfabetic, fiecare semn reprezinta o litera si nu o silaba. Majoritatea limbilor utilizeaza intre 25 si 30 de semne. Fenicienii au inventat un alfabet cu 22 de litere adaptate din simbolurile si scrierile hieroglifice. Acest alfabet nu reda, initial, decat consoanele, intrucat limbile semitice au un numar restrans de vocale. Spre deosebire de scrierea ebraica sau aramaica, scrierea fenicienilor se citea de la stanga spre dreapta.
-va urma-