De ce il ingaduie Dumnezeu pe diavol?
Poate cele mai grele intrebari la care trebuie sa raspunda un teolog sunt de ce le-a dat ingaduinta si putere Dumnezeu demonilor pentru a ne ispiti? si de nu i-a nimicit Tatal pe cei care s-au rasculat impotriva ordinii divine, n-ar fi evitat astfel coruperea Evei si a lui Adam si toata tragedia omeneasca de mai tarziu?
Nu ne putem ingadui un raspuns filosofic, logic, materialist dialectic, caci mintea omeneasca, in raport cu Dumnezeu este asemanatoare unui metru cu care incercam sa masuram infinitul…de aceea ne vom intemeia, un punct de vedere, pe trairea duhovnieasca a Sfintilor Parinti. Iata viziunea Sf. Ioan Damaschinul: „Dumnezeu l-a zidit pe diavol din bunatate negraita. Caci s-a gandit: fiindca acesta o sa devina rau si o sa piarda toate bunatatile pe care i le voi da, sa-l lipsesc si eu cu totul de bunatate si sa nu-l aduc la existenta? Nicidecum. Ci, desi el va deveni rau, eu nu-l voi lipsi de putinta de a se face partas mie. Il voi face, chiar fara sa vrea, sa participe la bunatatile mele prin existenta lui.” Iar parintele Cleopa intareste minunat: „Ce ne-am face fratilor, in ticalosia noastra, fara dracul? Cum il mai gasim pe Dumnezeu?”
Intelegem, ca in marea sa Bunatate, Dumnezeu si-a investit intreaga creatie cu puterea Libertatii si a Alegerilor! Din viata si lucrarea marelui dogmatic al Bisericii lui Iisus Hristos, Ioan Damaschinul se desprind trei axiome teologice care devin si raspunsuri la intrebarile de mai devreme.
- Caderea omului a fost rodul alegerilor sale si nu impunerea diavolului in viata sa.
- A fost un lucru bun ca n-a cazut de unul singur ci ca a fost amagit de diavol, caci in felul acesta a primit posibilitatea de a se mantui, prin revenire la ascultarea fata de Tatal, prin Fiul!
- Existenta diavolului si mai ales rezistenta noastra la lucrarea lui se dovedesc intaritoare pentru suflet.
Ispitele si incercarile prin care ne trece diavolul ne sunt necesare pentru trezire, iar aceasta este deja antecamera mantuirii. Viciilor amagitoare, crestinul le opune virtutiile duhovnicesti. „Dumnezeu nu este prietenul celor ce au fost siliti, ci al acelora care izbutesc prin virtute. Virtutea vine din voia libera, si nu din silinta” spune Sf. Vasile cel Mare.