Despre Cabala…
Motto: „Fericirea, prosperitatea si implinirea de sine se dobandesc, doar printr-o mai mare cunoastere a lui Dumnezeu”
Kabbalah inseamna a primi. In jurul acestui corp de texte, cu virtuti teologale,filosofice, teologice si mistice, atat in plan speculativ cat,mai ales in cel operativ,pluteste un aer de mister divin si are, dincolo de puterile incifrate in limbaj, simboluri si nume secrete ale Celui Prea Inalt si marea calitate de a dezvalui aspectul feminin al religiei iudaice, care se extinde in crestinism prin Maria si in Islam prin Fathima. Sa facem putina istorie: In ciuda radacinilor ancestrale si a caracterului supra-uman, Cabala apare sistematizata si matemizata abia in anul 1100, intr-o comunitate initiatica de evrei din sudul Frantei, fiind purtata peste Pirinei pana in comunitatile de sefarzi din Spania. Sub influenta esoterismului crestin, mai ales cel gnostic, Cabala va fi innobilata de elemente din hermetism, mistica pitagoreica, neo platoniciana si sufita. In 1492, in urma expulzarii evereilor din Spania, majoritatea cabalistilor ajung in Orientul Mijlociu stabilizandu-se, cu precadere in Palestina. Poate, cea mai celebra regiune de dezvoltare cabalistica, in sec. al XV-lea, este satul Safed din Galileea, iar autorul cel mai renumit si elevat a fost Moise Cordovero, care a scris Livada de rodii, in care face o sinteza a trei secole de intelepciune cabalistica. Opera sa, va fi continuata de Isaac Luria, cunoscut si ca Ha-Ari (Leul). Sub influenta sa, apare hasidismul, un curent inovator in dogma iudaica, care apare , in primul rand ca o reactie la masacrele anti-semite de la sfarsitul sec. al XVII-lea. Filosofia propunea debarasarea de dogmele rigide si formele fara continut si propovaduia o mai profunda aplecare asupra caracterului practic, operativ al Cabalei si venerarea lui Dumnezeu in ori ce lucru si prin ori ce act.Ulterior, marele umanist Pico Giovanni della Mirandola, in superba sa Despre demnitatea omului, lucrare ce va avea sa influenteze toata doctrina renasterii, sustine caracterul sacru al Cabalei, decalarand ca toate textele, vorbesc despre Hristos, ca fiu al Omului si al lui Dumnezeu. Cabala se va universaliza de atunci, devenind o cale a tuturor neamurilor, prin efortul initiatic, intelectual si mistic al unor autori non-evrei precum Gottfried Leibniz, Emanuel Swedemborg, William Blake, Eliphas Levi, Papus. In epoca moderna, o viziune foarte ampla si notorie asupra sensurilor Cabalei ii apartine lui Avraam Isaac Kook, care retrezeste interesul fata de aceasta spre sfarsitul sec. al XIX-lea. Azi,poate cea mai citata abordare livresca a Cabalei este Curente majore in misticismul iudaic, scrisa in 1961 de Gershom Scholem, parintele studiului academic modern al Cabalei.
-Va urma-
