Publicat in ianuarie 15, 2014 de Oreste Teodorescu in Ezoterism
 
 

Extraterestrii, zei sau ingeri cazuti?

descărcare
descărcare

Legendele si miturile antice vorbesc despre raportul de subordonare dintre zei si oameni. Conform traditiilor semitice, acesti zei erau ingerii cazuti care-i luasera in robie pe oameni oferindu-le iluzoriul “rai pamantesc”.Detasati de patimi si subiectivisme, am putea privi istoria cu luciditate si bun simt.Scrierile sacre relateaza despre venirea unor ingeri, zei, straini din spatiu care, asemeni lui Prometeu, aduc cunoasterea Omului. Anumite papirusuri egiptene plaseaza locul de origine al acestor civilizatori pe planeta Venus, cunoscuta ca Luceafarul, Steaua Diminetii. De aici, in traditia dogmatica a aparut ideea de cunoastere luciferica, adica provenita de la venusienii civilizatori.

Bizar, dar in urma cu cateva mii de ani, pe intreg Pamantul apar sincron civilizatiile mayase, egiptene, asiro-babiloniene, persane, feniciene. Zeii initiatori apar descrisi asemanator ca niste serpi cu pene: Quetzalcoatl, Viracocha, Orejona, Istar, Astarte, Anahita, Prometeu, Zamolxe. Egiptul erupe ca o uriasa civilizatie cu “regi divini, veniti din cer sa aduca justa guvernare tuturor fiintelor“. Sa ne imaginam ca o misiune spatiala terestra descopera undeva intr-o cine stie ce galaxie o planeta populata de niste indivizi abia aflati la inceputul evolutiei constiintei lor, care se chinuiesc ingrozitor sa-si duca zilele luptandu-se cu animale gigant si fiind intr-un permanent razboi tribal.

Credeti ca intelegand toate acestea, cosmonautii nostri nu vor incerca sa le aduca acestor bastinasi, conditiile necesare unei dezvoltari ulterioare? Poate pentru bastinasi, cosmonautii nostri ar deveni niste zei. Si daca unul dintre cosmonauti, tradand un caracter dubios isi va aroga drepturi supreme, devenind un “zeu gelos” ar ordona instituirea unei religii in care toti cei care nu se supun sunt considerati dusmani…aproape ca am avea senzatia de deja vu…ce spuneti?

Pentru o buna cunoastere a subiectului va recomand Victor Kernbach: MITURILE ESENŢIALE