Predicate hermetice
Sunt din ce in ce mai multe dovezi ca au existat cateva civilizatii infloritoare inaintea umanitatii pe care noi o cunoastem din preistorie si pana astazi. Cunostinte analoage sau diferite de ale omului modern au fost transmise cu mii de ani in urma mayasilor, incasior, celtilor, egiptenilor si mai apoi grecilor antici. Cu alte cuvinte, tot ceea ce stim astazi, a fost experimentat de stramosii nostri primordiali, terestri sau extraterestri. Hermes Trismegistos, considerat marele invatator al zeilor si initiatorul oamenilor spune din Discurs universal al lui Hermes catre Asclepios: „Neantul, nu poate deveni ceva; insasi natura sa ii interzice sa fie. Natura fiintei,dimpotriva, ii interzice acesteia sa nu fiinteze!”. Observam asadar, ca in zorii antichitatii, stramosii nostri aveau cunostinte extinse de fizica quantica, conceptualizand foarte bine notiunile de potential si dinamica, de vid si plin, spirit si materie. Asclepios este denumiea in greaca a lui Esculap- zeul medicinii. Sa continuam sirul gandurilor lui Hermes:”…O. Asclepios, omul este deci o mare minune, un animal demn de a fi respectat si venerat.Pentru ca el imbraca natura divina, la fel ca un zeu. Toate lucrurile au doua sexe (+) si (-)!”
Mai tarziu, inteleptul Anaxagoras ii spune urmasului lui Esculap, Hippocrate: „Deoarece totul este infinit si etern, chiar si materia, pentru ca in ea si prin ea sunt create nenumarate lumi, coexistente si succesive in spatiu si timp!” Observam limpede, ca stramosii nostri stiau ca universul este multidimensional. Cunostiintele spirito-stiintifice ale inaintasilor nostri le exced pe ale noastre de azi, continuam sa ne minunam de acuratetea si precizia anticilor: „Nu numai natura in ansamblul ei este infinita ci si tot ceea ce o compune in numar si dimensiuni.” Pasajul cheie din Secretul lui Hippocrate a maretului Anaxagoras si care ne poate calauzi spre o intelegere profunda a vietii si mai ales a diferentierii dintre existenta si fiintare este acesta: „Trebuie sa stii, O Hippocrate, ca totul este in tot si ca separarea absoluta nu este in nici un fel posibila, fiindca in tot este o parte din tot!” Ce interesant, ca pe Hermes Trismegistos, egiptenii il numeau Zeul Thot! Concluzia tuturor invataturilor hermetice este trasa tot de Anaxagoras: „Nimic nu se naste si nimic nu dispare; este vorba doar de amestecuri si separari intre lucrurile care exista, sau, daca vrei, pentru a intelege mai bine silogismul meu, ceea ce produce aceste tranformari aparente sunt deplasarile diferitelor substante, cantitatea fiecarui element este incalculabila si ea va ramane mereu in lume, egala cu ea insasi!”
Deci, in fiecare generatie noi traim pe orizontala si verticala exact aceeasi poveste a renuntarii omului la efemer si la unirea lui cu eternitatea, In cheie crestina aceasta se traduce: „M-am lepadat de Satana, m-am unit cu Hristos, ma lepad de Satana, ma unesc cu Hristos si acum si in vecii vecilor!” O parte din fiintarea mortii se afla in trupul viu inca de la nastere, precum si o scanteie din existenta vietii se ascunde in „inima putreziciunii!”. Pentru hermetici ecuatia devenirii este simpla: Omul cu patimile si orgoliile lui trebuie sa coboare in mormant, sa se confrunte cu elementele sale constitutive si mai ales cu Arhontele care pazeste pragurile, sa moara ca individ pentru a putea renaste ca Om Indumnezeit!
-va urma-
