Cunoasterea intregului si dobandirea nemuririi

Inteleptul va pastra intotdeauna in minte intregul, cand trece prin viata. El stie ca exista nenumarate forme care-l exprima pe Tao. Aceasta armonie interioara il face pe omul cautarii sensurilor vietii sa accepte unitatea lui Dumnezeu in diversitatea formelor energetice. Viata se exprima prin totalitatea ei, si totul in Univers apartine unui prezent continuu. Trecutul si viitorul sunt carcase, forme in care se manifesta sufletul naturii aflat mereu in evolutie: mineralul tinde catre vegetal, acesta catre animal, animalul va evolua in om, iar acesta se va intoarce in Intreg, in Tao, avand pe deplin intrega cunoastere. Taoistul a iesit din ori ce conditionare, el umbla liber, fara urma prin diferitele etape ale vietii. „A te crampona de ceva inseamna sa negi realitatea vietii, cei care cunosc lumea doar prin ceata prpriilor ganduri si idei nu vor intelege niciodata maretia princiopiului Tao„. Pentru cel care se afunda in Tao, devenind una cu intregul, timpul dispare ca notiune, caci constiinta eliberata de ciclurile viata-moarte, vindecata de opozitiile bine-rau; noroc-ghinion; saracie-bogatie etc il plaseaza pe initiat in „Regatul stabil al mintii universale, in care toate esentele si forme devin cuvinte„. Iata cat de profund asemanatoare sunt caile Taoiste si cele Christice. „Eu si Tatal, unu suntem„! spune Iisus, iar Taoismul fixeaza: „Nu exista cer separat de pamant si pamant separat de om. Ceea ce reprezinta adevarul poate fi inteles ca intregul: pamant-om-cer”!