Jurnal de calatorie VI

GPS-ul analog, caruia ii multumesc pe aceasta cale pentru excelentele variante de drum ne propune sa taiem muntele prin Gorges de Galamus pentru a ajunge in zona castelelor cathare. Peisajul iti taie rasuflarea.Fosta ruta romana serpuieste printre stancile ascutite ca dintii unui urias transformat in piatra. Asemanatoare cu Cheile Bicazului regiunea, atat de salbatica, tine departe hoardele de turisti astfel incat te poti delecta linistit cu murmurul vantului printre varfuri si susurul raului care seamana cu un sarpe verde cu pene aurii.

Ajungem apoi in zona fortificatiilor:Château d’Aguilar,Château de Peyrepertuse,Château de Puilaurens,Château de Quéribus,Château de Termes si mai tarziu la Montsegur unde, spre sfasitul secolului al XII-lea s-au stabilit comunitatile de cathari. Intuind prigoana Bisericii Romane, au intarit zidurile, ca in 1232, aici sa fie cartierul general al albigenzilor din Occitania. Totul s-a terminat prost pentru barbatii si femeile imbracati in alb care propovaduiau ca lumea materiala este condusa de un principe intunecat si ca mantuirea conduce umanitatea in lumea spirituala. O data cu caderea Montesgurului, secta catharilor avea sa inceteze oficial sa mai existe. Neoficial insa…Franta moderna ne mai ofera cateva surprize. La Nimes, Avignon, Orange, precum si la nici un hotel sau motel de pe drum nu am gasit camere libere. Dupa 11 ore de condus, am tras intr-o parcare de tiruri si m-am culcat pe iarba, visand ca impart o bucata de paine cu furnici, gandacei si greieri. Micul dejun avea sa repare conditiile. Benzinaria Rompetrol de langa parcare avea dusuri, un magazin alimentar excelent dotat, asa ca am putut porni, din nou proaspat la drum. Am trecut prin tunelul lung de 16 kilometri de la Frejus si am intrat in Italia. Am gasit un hotel de 4 stele la Torino unde o camera dubla costa doar 60 de euro. Am adormit greu, caci la restaurantul de langa receptie incepuse o nebuna nunta cocalareasca. Manelistii isi pitigaiu vocile care, strecurandu-se pe sub usa camerei mi-au creat imaginea unei farse grotesti. Dupa ce am facut de doua ori drumul Milano-Torino, caci mi-am uitat pasaportul la receptie, am reusit sa ma pun pe austostrazile catre tara. Ramas fara bani, am fost nevoit sa conduc 21 de ore pana in Bucuresti, fapt pe care nu-l recomand nimanui- e oribil! Le multumesc celor care m-au acompaniat :. MM V.S; :. SS M.S si :. IL.