Capcane pe drumul evolutiei spirituale
Pentru buddhisti, cea mai grea incercarea a Eului este sa se piarda in Marea Minte Universala. Nici Hristos nu si-a mai ingaduit persoanei sa ocupe vreun loc in incinta fiintarii Sale spunand „Eu si Tatal Unu suntem„! Eul, acest demon separator se infiltreaza in toate gandurile si-l va slavi pe Stapanul Materialismului Mental. Aici se pierd multi guru, maestri spirituali, care inca nu pot accepta ca nu ei sunt Lumina Lumii, ci doar canalele prin care Ea se manifesta. Gandurile egocentriste au nevoie de stabilitate si siguranta si vor incerca sa ne convinga ca nu exista nimic mai presus de propria minte. Aici isi gaseste locul pe calea spirituala meditatia al carei rol este de a ne elibera de preconcepte, clasificari, axiome. Drumul spre Iluminare trece prin interior. Mantuirea, Pacea, Linistea la care tanjim de cand ne constientizam efemeritatea sunt sadite de Creator in fiecare dintre noi, nu trebuie decat sa stam in fata sufletului amintindu-ne: „Bate si ti se va deschide!” Stim ca ne aflam cu adevarat pe o cale spirituala cand nu ne mai luam in serios fiecare incercare de „a deveni mai bun„. In prima faza, egoul ne va intinde niste capcane facandu-ne rigizi. Invataceii la inceput de drum vor fi foarte mandri ca ei fac meditatie, sunt vegetarieni, sunt sfiosi, generosi, buni crestini, cu frica de Dumnezeu sau tin post, stau ore intregi in ashramuri etc. Pana nu ne vom detasa de forme si pana nu vom gasi toate cele de trebuinta in sine, nu vom fi altceva decat niste somnambuli visand ca se trezesc. Cand ne pierdem umorul, buna dispozitie si disponibilitatea inseamna ca am ratat eliberarea si ne-am facut prizonierii altor concepte. Cel mai mare dusman al Iluminarii este fanatismul, iar cea mai grea dintre erori este confundarea caii cu scopul! Aici se afla marea suferinta a lumii!
