Puterea Numelui si Taina Botezului
Toti parintii se preocupa sa dea un nume copilului ce se va naste. Noi, crestinii intelegem ca toata informatia neamurilor se transmite prin ADN, progeniturii, iar prin Taina Botezului, ca se face o corectura, pe care stiinta o postuleaza in ARN (adica acel program genetic care curata toate legtaurile din neam cu intunericul si maleficitatea). De aceea nasul ne leapada de Satana (partea intunecata a omului, mostenita ereditar prin perpetuarea pacatului) si ne uneste cu Hristos (Fiul lui Dumnezeu, partea Tatalui, din fiecare suflet).
In aceasta prvinta, Biserica ne recomanda sa purtam numele unor sfinti, caci asa cum stim deja, a numi inseamna a meterializa toate calitatile acelei fiinte. Numele primt, poarta asadar amprenta duhovniceasca si energetica a sfantului care s-a desavarsit si care, devenit inger de lumina, vegheaza viu si bland asupra celui care-i poarta esenta.
Ca sa intelegem mai bine, iata un exemplu simplu: in loc sa spunem despre o fiinta ca este mica, neagra, insecta, traieste in musuroi, slujeste o regina si ajuta din cand n cand un greiere romantic, cu un spic de grau, o numim, pur si simplu furnica, conceptualizand intr-un singur cuvant, un intreg areal de calitati.
O veche traditie iudaica nu recomanda a i se da copilului, numele unei rude aflate inca in viata, caci se credea ca acest procedeu va diminua forta vitala a celui din familie care a primit prima data numele, si in consecinta, acesta va muri mai repede. Totodata se constatase ce cel care poarta numele unei rude in viata, imprumuta ceva din destinul acestuia, avand o soarta mai complicata.
Calugarii, dupa ce se despart de duhul lumii pentru a se impreuna cu Duhul lui Hristos, isi schimba numele, capatand altul nou, o noua viata indumnezeita si toate calitatile cuprinse in numele de inger sau de sfant, pe care l-a primit un nou Frate. Si cei care intra in diferite socetati oculte sau secte, procedeaza in acest fel, insa se unesc cu alte amprente psiho-energo-informatonale.
Putem intelege, de aici importanta tacerii, cand sufletul nostru tulburat si mintea ratacita ne ndeamana sa rostim cuvinte otravite!
