Platon si Atlantida
Platon, in Timaeus si Critias, aduce pentru prima oara, in istoria umanitatii, asa cum o stim noi un capitol pe cat de incitant pe atat de misterios: civilizatia Atlantidei. Cele doua dialoguri ii urmeaza altuia in care Socrate vorbea despre statul ideal, visul umanitatii, Utopia, intitulat Republica. Inceputul este mitologic, un razboi de care stiu din cronici, preotii egipteni ii opune pe atenieni unei teribile flote venita de dincolo de Coloanele lui Hercule, cunoscuta astazi, drept Stramtoarea Gibraltar. Ciudata armata venea dintr-un continent unde zece fii ai lui Poseidon, zeul marii ridicasera o mare civilizatie. Capetenia lor se numea Atlas asa cum avea sa fie numita si tara. Palatul regal, in care aceasta ierarhie divina isi desfasura programul se afla pe o insula circulara inconjurata de alte doua insule mari. Legate intre ele prin canale in forma de inel, cele trei insule formau o figura geometrica care seamana cu o tinta cu cinci cercuri. In centru se afla templul lui Poseidon.
Initial aceasta civilizatie era pasnica si se conducea dupa cunostinte vaste despre univers, timp, efemeritate si eternitate, insa a degenerat supusa morbului coruptiei. Un ego tenebros a acaparat mintile si sufletele atlantilor, care au inceput sa-si foloseasca talentele creative in masinaria de razboi. Au inceput sa strabata marile si oceanele cu ambarcatiuni ultra performante in incercarea de a cuceri Europa si Asia. In Dialogurile sale, Platon prin vocea lui Critias povesteste sfarsitul tragic al Atlantidei.
Dupa infrangerea de catre atenieni, atlantii s-au intors pe continenetul lor, insa din cauza folosirii necugetate a tehnologiei ultra avansate, civilizatia avea sa faca implozie. Catastrofe uriase, culminand cu un mega potop au scufundat continentul in Atlantic intr-o singura zi. Arheologia moderna plaseaza aceasta epoca acum aproximativ 11.500 de ani. Acestea sunt datele de la care avea sa creasca cel mai mare mit al civilizatiilor preumane…
-va urma-
