Spre deosebire de indemnul la credinta oarba dat enoriasilor de catre Biserica oficiala a Romei, gnosticii puneau cunoasterea ratiunii lui Dumnezeu in lume ca singura cale spre mantuire. Neomogeni, gnosticii isi construisera teosofia pe intelesurile tainice, adresate initiatilor, sau mai degraba iluminatilor din textele Evanghelieie Sf. Ioan, epistolele apostolului Pavel, din Apocalispa tradusa in latina ca Revelatio! Gnosticii credeau ca invataturile lui Iisus Hrsitos nu sunt intelese in adevarata lor natura Dumnezeiasca de catre preotii oficiali ai Romei, credeau in rolul de prim apostol al Marieie Magdalena, bazandu-se pe cultul pagan al constructieie templului din zeu si zeita, masculin si feminin, zi si noapte. Pornind de la fraza :”Eu nu am venit sa stric legea ci s-o implinesc”, unii gnostici nu intelegeau de ce cresinismul roman refuza rolul femeii in dezvoltarea spirituala a fiintei umane. Ei celebrau unirea sacra intre principiul masculin si feminin, iar influentele eseniene venite din iudeea cucerita de romani ii invatatsera ca toleranta, iubirea aproapelui, spiritul de sacrificiu, universalitatea principiului Binelui sunt caile mantuirii. Gnosticii credeau ca Iisus Hristos este principiul unitatii si renasterii omului din pacatul originar. „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” sau „Eu sunt Inceputul si sfarsitul. Alfa si Omega!” sunt frazele care ii convinsesera pe gnostici, ca in Principiu toata umanitatea il contine in esenta pe Fiul lui Dumnezeu! Apropo, de unele trepte initiatice, Valentin impartea oamenii in : hilici ( materialisti care sunt robii iluziei si sclavii propriilor vicii) psihici ( oameni care se apropie de Lumea Initiala prin faptele bune) pneumatici sau gnostici (cei care cunosc sursa luminii vietii si inteleg pe deplin Logosul lui Dumnezeu, verbul in actiune!) O alta particularitate a credintelor gnostice era pozitionarea entitatilor ostile evolutiei umane catre Principiul Creator, si chiar existenta unui Demiurg rau. Iisus Hristos spunea: „Regatul meu nu este din lumea aceasta!” sau „ Il vad pe stapanitorul acestei lumi apropiindu-se”; ori „Nu poti sluji la doi stapani!” Initiatii aveau semne de recunoastere, foloseau simboluri in exprimarea ideilor. (diagramele, gemele, figuri schematizate, personaje simbolice, de ex. O figura cu cap de cocos, cu bust si brate de om su cu picioare in forma de serpi, care tine un scut intr-o mana si un bici in cealalta, sau uroborus, sarpele care isi devoreaza coada, un barbat si o femeie, soarele si luna, etc…). Gnosticismul a nascut, chiar o forma de religie inspirata de reformistul iranian Mani. Maniheismul se extinde rapid in occident, in orient, pana in China si Turkestan. Desi devenita o religie cu caracter universal, maniheismul se comporta ca o societate initiatica, iar adeptii se imparteau in doua categorii: 1.auditorii, sau catehumenii. 2. alesii. Impartirea intre simpli credinciosi si puri va fi preluata mai tarziu de catre alte directii ostile catolicismului roman, ca bogumilii si catarii.
Spiritualitate, ezoterism, politica, psihotronica
