Uneori, ne ratacim si pe cararile drepte
Am terminat de recitit evanghelia dupa Iuda si ma las invaluit de ereziiile catarilor, arsi pe rug de catre Inchizitia inflexibila, care postula la vreme aceea ca la Dumnezeu se ajunge doar prin suferinta. La aceasta apocrifa, ma atrage mult latura umana, agitatia, nesiguranta, compasiunea, intelegerea individului Yesua. Pentru mine, e mai putin important daca Iisuse sau nu, fizic, fiul lui Dumnezeu, daca a inviat, sau nu, fizic.Nu sunt teolog, nici dogmatic si nici bigot. Pentru mine e suficient ca exista Iisus Christos ca model, si nu stiu de ce,dar de cate ori ma gandesc la el ma simt fericit, parca as fi intalnit un vechi si foarte bun prieten. Ma enerveaza rau lipsa de toleranta a unor “buni” crestini care tipa facand spume la gura ca doar catolicismul, sau ortodoxia detin adevarul Despre Dumnezeu, ma irita felul in care a devenit crestinismul religie universala, detest inchizitia, imi displace profund imparatul Constantin, care dupa ce si-a vazut opera implinita a murit la fel de pagan,crezand in “Sol Invictus”. Nici mama lui nu s-a dovedit a fi o femeie prea deosebita! Am intuit de multa vreme, mana iscusita a omului in ierarhiile bisericesti si impactul emotional gen show biz al unor prezente precum Papa, dar simt si cred ca dincolo de toate astea exista forte care guverneza lumea dupa o logica a binelui, frumosului si adevarului. Imi place de mor, pilda cu cainele mort, de care se feresc oripilati apostolii, dar despre care Iisus spune ca are totusi, dintii frumosi. Cred in destinul, complice cu individul care isi doreste cu adevart sa implineasca ceva important (sunt aici, partizanul lui Coelho), ma emotioneaza solidaritatea in fata saraciei si demnitatea in fata mortii, si imi place Iisus Christos pentru ca aduce uneori sabia acolo unde raul trebuie taiat! Si mai cred, ca prin Marea Sa lectie, Iisus ne-a aratat Calea, ne-a adus Adevarul, ca noi, prin truda mintii si ravna sufletului sa ajungem la Viata!
da…chiar sambata am vorbit cu un preot(pe o terasa) si l-am intrebat apropo de ce zicea zen'doe-de ce se imbraca ei in negru. a zis ca nu e o forma de control,ci prin vestmantul negru-ne amintesc de moarte'memento mori'-adica traieste din plin,dar aminteste-ti ca vei muri,deci traieste…frumos.
incepe tot mai mult sa ma fscineze don-quijote.cred ca o sa ma apuc sa-l recitesc
ioana–uni preoti au sutanele maro ,….iar in timpul liturghiei au hainel liturgice nu sutane. E usor sa judeci povestile. Pentru a sti sa combati pe cineva trebuie sa-l cunosti,iar zen-doe si chiar tu am impresia habar nu aveti de ce se intampla in timpul unei liturghii.
E adevarat ce spune Oreste ca nu e neaparat ortodoxismul sau catolicismul calea pe care ajungi la mantuire. Dar e si mai adevarat ca e una din cai si daca incepi sa umbli dintr-o poarta in alta la sfarsit nu iti mai gasesti adapost niciunde.
Nu toti preotii in sutane sunt drepti cum ar trebui sa fie,dar sunt oameni. Daca IISUS a zis,a zis pentru toata lumea si cine a avut urechi de auzit a auzit si cine a avut ochi de vazut a vazut. Are atatea pilde prin care ne arata calea incat e greu sa mai condamni si preotii.
Fara crestinism nu am fi progresat,fara cuvantul lui IISUS.
Oreste, rabdarea e una dintre cele mai mari virtuti. Este una din invataturile cele mai importante. De ce nu ai avea rabdare cand traiesti vesnic? Unde te grabesti?:) Ioana, da, aminteste-ti ca vei muri dar sa-ti fie frica, poate ajungi in iad, asa ca behave…nu, nu si nu. Omul trebuie sa constientizeze potentialul INFINIT pe care-l are si ca Dumnezeu ne iubeste pe toti si ca nu ne vrea pe toti buni ca altfel nu am putea evolua individual si nu ar avea iubita sa perspectiva care il ajuta sa construiasca o lume din ce in ce mai frumoasa. Partea de toti „buni” aici pe Pamant si ca oameni nu poate fi decat ceva temporar si pentru a lua decizia directiei viitoare. Dup-aia raman povestea trecutului, a directiei si pazitorii din varful piramidei( dar care isi merita locul si o sa-l merite pana cand vine momentul unei noi decizii…pe care o luam cu totii- si nu ma refer numai la oameni). Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti este cheia trezirii.
cred ca daca poporul roman ar citi scriptura asa cum este ea ,nu cred ca ar mai fi ratacire,am mai urmarit emisiunile dumneavoastra si cateodata ma minunez de invitati,de cate erezii afirma.Noi trebuie sa credem ca ISUS este fiul lui DUMNEZEU si este singurul Salvator ,Mantuitor al omenirii,Cel care a inviat si este viu in veci veciilor.Doar el ne poate ierta pacatele ,nu traditii ,banii sau vreun om.
uneori ne ratacim pe drumul drept pt ca nu stim ca el e acela…sau poate pt ca ne atrag celelalte drumuri…si nu avem taria sa le refuzam…
Natura umana…uneori greu de inteles, alteori previzibila.Desi Iisus ne-a aratat calea prin pilde si exemplu personal, preferam sa ignoram, ocolim sau chiar sa trunchiem adevarul. De aceea ne-am construit legi pamantesti interpretabile, am creat institutii monstruoase si ne-am aratat din ce in ce mai pregnant lacomia,dorinta de dominare a semenilor chiar impotriva vointei lor, iar slabiciunile ni le-am acoperit cu sloganuri(scopul scuza mijloacele).
Dar…tot raul spre bine, nu? Intre timp lumea a evoluat si nu cred ca evolutia se va opri vreodata . Aveti dreptate, sa pretuim binele, frumosul si adevarul acolo unde il gasim, e singura noastra sansa si…,,sa nu strivim corola de minuni a lumii”.
Am observat ca agreati simbolistica.Copiii deseneaza frecvent fulgii de zapada ca in imaginea de mai sus.Ne puteti vorbi odata despre geometria sacra?
Am fost profund impresionata de fiecare propozitie din textul de azi.
Nu pot sa mai adaug ceva, si plec din Bucuresti fara sa mai am cum, pentru un timp, sa scriu ceva cand am sa fiu in stare.
Astfel incat, nu pot decat sa-mi exprim respectul pentru curajul fiecarui cuvant din acest text.
Cu drag, Cristiana
Foarte buna postarea de azi ! Sunt de acord in fiecare cuvant al ei si asta nu mi se intampla des cu nimeni !
@Ramonabai -tu chiar crezi ca Dumnezeu nu ne vrea buni pe toti sau am inteles gresit ?
Pntru ca nu cred ca exista o dorinta mai mare la Dumnezeul Iubirii in care credem majoritatea dintre noi decat ca toti sa fie buni ! Liberul arbitru este cauza ca nu toti suntem asa ,multi dintre semenii nostri alegand sa fie egositi ,lacomi ,rai ,lipsiti de scrupule ,nu Dumnezeu vrea asta…! Ne -a creat fiinte libere !
Oreste, tot imi vin piramide in minte…cand nu-s piramide sunt munti sau triunghiuri sau romburi…constant imi vin in minte. Ce sa fac?:( Degeaba imi tot apar in minte daca nu stiu ce sa fac cu informatia. Damn. Si iarasi am senzatia aia de iubire coplesitoare. Ce-ar fi sa ma ajuti si pe mine putin?:)”Si mai cred, ca prin Marea Sa lectie, Iisus ne-a aratat Calea, ne-a adus Adevarul, ca noi, prin truda mintii si ravna sufletului sa ajungem la Viata!” Cat de frumos spus}{ Oameni buni, prieteni vechi, de ce nu mai scrieti nimic?
Cita dreptate ai tu Oreste,ma consider o norocoasa ca am dat peste blogul tau.
Nu am sa ma lansez in comentarii pe marginea materialului tau ca nu sint in stare ,si decit sa calc in strachini ,mai bine tac.
Dar am sa spun o poveste chiar daca ma repet ca am mai spus-o la o alta postare de a ta.
Povestea zice asa;ca a fost odata doi oameni care aveau de carat fiecare cite o cruce,trebuiau sa urce un munte si fiecare sa-si duca crucea pina in virful muntelui unde i-i astapta mintuirea sufletului.
Zis si facut,dar pe masura ce innaintau crucea se facea din ce in ce mai grea si tot mai greu de suportat si de carat.
Atunci unul dintre ei ce s-a gindit,ca daca mai taie din cruce o sa-i fie mai usor…pe cind celalalt se ruga bunului Dumnezeu sa-i dea putere ca sa -si poata duce crucea pina la capat.
Si tot asa au dus-o pina au ajuns in virful muntelui, unul taind mereu din cruce ,si celalalt cu gindul la Dumnezeu si la ajutorul ce i-la cerut……..dar aici nu sa terminat pt. mintuirea sufletului trebuiau sa treaca riul de foc si pucioasa ca sa ajunga in gradina mintuiri.Atunci au stat un pic pe ginduri cum sa faca sa treaca dincolo ,ca nu era nici un pod. Cel cu crucea intreaga a facut-o pod si a trecut, iar celalalt care ramasese cu un ciot din toata crucea ,a incercat si el dar nu a putut sa treaca ,ba mai mult a cazut………(poveste auzita de la bunica mea)
Elvis , ne vrea dar doar in illo tempore.:) Un moment in care ne unim cu totii in armonie(echilibru). Si nu e vorba doar de Dumnezeu…am mai spus ca Dumnezeu reprezinta tote aspiratiile noastre(tu ce vrei, paradis sau evolutie? este naiv sa crezi ca pot coexista in pardigma data). Dumnezeul iubirii e doar cheia spre momentul 0. Crestinismul este doar povestea si poporul evreu, natia aleasa.
'Individul Yeshua?' La asta a fost redus 'fiul lui Dumnezeu, unul nascut mai-nainte de totii vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dummezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu creat; de-o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut..?
Cel care i-a aratat Terezeu de Avilla natura Tatalui, care i-a daruit lui Ioan al Crucii, lui Francisc de Assisi, lui Padre Pio, lui Serafim de Sarov extazuri si inaltari spirituale de o profunzime halucinanata; cel despre care Sundar Singh il descria ca avand 'puterea de a sustine milioane de universuri' a fost redus la un biet 'individ', la un 'prieten' amabil, care in fond tot un om a fost..
Bravos.. halal sa-ti fie domnu Oreste…!!
„I was blind,but now i can see!Cat de rau imi pare pentru lipsa mea de clementa in tot ce am zis,pentru negarea unui Dumnezeu real,care,impreuna cu fiul lui Isus au fost tot timpul langa mine ghidandu-mi pasii spre lumina,pentru anii pe care i-am petrecut departe de biserica,casa noastra intru lumina,ca am ponegrit preotii,parintii nostri spirituali…
Imi pare rau ca m-am indoit de curatenia sufleteasca a acestui minunat popor in mijlocul caruia traiesc,ca am urat aceasta lume care mi-a fost casa si masa si care m-a facut sa realizez ca binele chiar exista.M-am indoit de credinta si judecata voastra,prieteni,voi care vedeti atat de clar,calea spre mantuirea sufletului,caci numai prin credinta,prin spovedania sufletului si alungarea raului,voi ajunge sa vad lumina raiului.Iar Apocalipsa poate fi impiedecata doar cu credinta pura in Dumnezeu si cu speranta ca Isus,fiul va fi in curand printre noi”…
„imparatia lui dumnezeu este in voi si in tot ceea ce va inconjoara.nu in cladiri din lemn sau piatra.desprinde-ti o bucata de lemn si ma veti gasi,ridicati o piatra si voi fii acolo.”
ar fi o impietate sa comentez fragmentul,desi e generos si da orizonturi totemice omului,in toata esenta sa.
textul face parte dintr-o alta lucrare apocrifa,asemeni evangheliei dupa iuda.
este vorba despre o evanghelie scrisa in aramaica si atribuita ,de catre unii,lui iisus christos.este datata undeva prin sec 1
…interesant este faptul ca vaticanul o tine departe de ochii curiosilor,chiar daca nu o recunoaste ca si evanghelie,o considera lucrare eretica.
Draga jaques, este evident, ca seful tau, din criza de personal nu te-a inlocuit, dar daca crezi ca poti diverta tema spre o directie, atat de departe de subiect, te inseli. Diferenta mare, soldat, este ca retorica asta a ta, provine dintr-un sediment de gandire, usor reconoscibil. Atentie, la ce bei…sa nu fie prea fierbinte!
Foarte frumos spus.In lumea asta toti vor sa ne manipuleze . Si totusi lucrurile sunt asa de simple .Nu trebuie decat sa ai in Inima IUBIREA si in Suflet LUMINA ,restul vine de la sine .Este atat de simplu……
@ramonabai – si cand sunt beat vorbesc mai coerent ,dar m-a mancat undeva sa-mi dau cu parerea la un comentariu de-al tau ! Ce sa spun ? Ai dreptate !:)
@Jacques -totdeauna cand cineva are curajul sa spuna ce simte despre Isus cu adevarat,se trezeste un „ultras” sa-si arate dragostea netarmurita si nestirbita pentru Mantuitorul nostru ! De declaratii de acestea pline de indignare sfanta suntem satui,tare as vrea sa vad cum esti si ca persoana in viata de zi cu zi,pentru ca din vorbe toti suntem eroi ai „Fiului lui Dumnezeu, unul nascut mai-nainte de totii vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dummezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu creat; de-o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut..!”
ileana,sigur ca din vorbe este simplu,dar pana si marii intelepti au umblat prin valea mortilor dupa comoara si s-au intors de-acolo cu iubirea,pe care -da-o avem in noi dar adanc ingropata in intuneric. pt a o gasi e necesar sa ne afundam in cel mai negru abis;asa a fost scris la izgonirea din eden: sa cautam singuri aceasta comoara,si nu te cred deloc cand spui cu atata usurinta:'e simplu'…
Nu sunt soldatul nimanui, iar daca ai sti cine imi e seful, cu siguranta ti-ar fi frica.
Cultivi o paranoia bizara despre sefi, trimisi si subordonati nebazata pe nimic.
Cu cineva care nu e de acord cu tine si cu unele dintre bazaconiile pe care le emiti uneori, devine rapid trimis al unui manipulator iar tu un mare rautacios. De fapt cred ca asta iti e adevata natura: un paianjen la panda imbracat in haina unui colibri. Orice pasare pe limba ei va pieri..
Sincer, nu am nimic nimic cu tine, in ciuda comentariilor. Am intrat pe blog urmand adresa de pe ecran; am crezut ca voi gasi ceva intructiv. Am gasit doar o ceata de pupincuristi care habar n-au de capul si viata lor si un 'esoterist' de duminica, care se crede Coelho, impuind capul naivilor cu bazaconii eretice fara cap si fara coada.
Am zis:.
jaques,asculta draga: cu cat dai mai tare in oreste,cu atat noi il iubim mai mult!!!!!!!!!!!
Bravo, Ioana!
Cum zice Badea-hai, pa pa pa pa pa!
Cea mai stupidă invenţie a omului e dumnezeu…
sylver…si pe om… cine l-a inventat?
ramonabai, prietenii vechi ,cum le spui,sunt pe blogul d-lui Ioanitescu. Tot acolo am gasit si un minunat dans al celor 1000 de maini.
Țelurile pe care ni le alegem în viață ne ajută să nu ne rătăcim. Când știm ce vrem și ne alegem obiective concrete avem toate șansele să le și atingem. Cărțile sunt, fiecare dintre ele, o experiență, o descoperire, mai mică, sau mai mare. Și știi ceva, uneori e bine să ne rătăcim. Rătăcindu-ne descoperim și lucruri despre care nu știam nimic, lucruri pe care nici nu le bănuiam, dar care pot adăuga un plus de farmec vieții noastre și, paradoxal, ne-ar putea chiar ajuta să ne re-descoperim. Din pacate nu putem sa schimbam societatea, dar putem, fiecare dintre noi, sa incercam sa ne facem partea noastra si astfel sa ne facem viata mai frumoasa, noua si celor din jurul nostru.…Se spune ca prietenii adevarati in viata ii poti numara pe cateva degete de la o mana iar restul sunt doar persoane efemere, care trec prin viata alaturi de noi in unele etape, fie bune , fie rele, dar mai apoi se retrag.Dar prietenii reali sunt aceia pe care nu ii avem mereu langa noi, sunt aceia care te iubesc si se gandesc la tine de peste mari si tari…sunt aceia care te viseaza noaptea si care a doua zi te suna sa te intrebe daca esti bine..sunt cei cu care simti in acelasi fel, telepatic inexplicabil poate, carora li se intampla lucruri asemanatoare, in aceleasi perioade de timp.Durerea, zambetele, suferinta, drama, depresia, toate se pot imparti in mod egal.Nu stiu cati prieteni adevarati am sau daca am vreunul macar, pot sa cred ca am putin din fiecare, un pic de prieten adevarat, un pic de iubire adevarata, un pic de adevar, un pic de bine si de frumos…Binele , adevarul si frumosul : cele mai de pret valori ale lumii.Daca atat cat avem din fiecare e adevarat si ne face sa ne simtim ca traim viata din plin, cu rasete, plansete si tragedii, inseamna ca ne putem considera impliniti.Pentru ca perfectiunea nu exista: nici in iubire, nici in prietenie, nici in matematica sau in stiintele exacte macar.Totul e relativ in lume.Singurul adevar e cel din interiorul nostru…Exista un adevarat rai pe Pamint, minunatele gradini inundate de flori si parfum, in care uneori este bine sa ne ratacim.
Mie deja mi se urcă sângele la cap! Deci chiar aşa, în halu' ăsta?? Eu înţeleg că televiziunile manipulează grosolan şi fără scrupule şi în mare parte şi internetul, dar măcar pe unele bloguri să mai avem şi noi parte de puţină cunoaştere adevărată şi trezire din amorţeala de zi cu zi… Şi apar şi aici „manipulatori” şi denigratori de joasă speţă, cu şefii lor cu tot!
(să înţelegem că e ăl mai tare din parcare mason din ţară, probabil)
Oreste ,eu cred ca faci o treaba minunata.
Nu am stiut cum sa te abordez pana acuma pt ca am vazut putine emisiuni, dar am gasit pe net cateva emisiuni noi si am si vazut cateva care mau lamurit in anumite privinte …
Eu sunt plecat din tzara si vreau sa zic ca aici unde sunt, ruleaza o emisiune de gen/ foarte
urmarita si interesanta.
Publicul o accepta ca atare si nu interfereaza nimeni cu realizatorii ca sa isi verse naduful burdushit de convingeri si reglari de conturi filozofale intr-un mediu care nu e menit pt asta,unde nu exista o provocare in ideea asta.
Observ ca un blog de genul asta ,poate fi creativ si recreativ cu,comentatori care isi pun intrebari reale,pt ca in realitate lucrurile stau destul de grav si e normal sa porti discutii pe teme diverse si sa te indoesti sau sa strambi din nas la unele absurditati traditionale care si-au dovedit in timp inutilitatea…
mie imi place sa ma musc cu comentatorii uneori,dar nu din rautate ci de dragul unui ton sanatos al discutie;insa,cand ataci fara sa-ti motivezi flegmele acuzative,numai pt ca tie nu tise pare constructiva o idee( in faza in care se gaseste),neprelucrata pt mofturile la care sunt supusi unii de catre standardele lor sau de catre unii sefi(pe care daca i-am vedea am muri de frica), atunci nu pot decat sa o calific drept nesimtire, pana la proba contrarie sau pana cand acuzatiile se transforma intrO discutie obiectiva potrivit careia se pun la bataie anumite reguli(date ale problemei) care sa medieze coerent deoparte si de alta a adversarilor.
scuzama, nici acuma nu stiu cum sa te abordez potrivit, insa pare sa fie totul in regula…
pace!!!
Aseara facusem un test,cu postarea siropoasa despre autocritica si pareri de rau,binenteles cu ghilimele,deoarece nu am vorbit serios nici o secunda si am observat o lipsa normala de reactie din partea comentatorilor,spre marea mea usurare,caci,daca urmau laude si complimente,sincer as fi facut o criza de ras.Deci,daca esti critic,cinic si ironic e…rau.Daca esti plin de bunavointa,pios pana la ridicol si pacifist e…insignifiant.Asa ca solutia ar fi,pur si simplu aprobarea fara drept de replica,in tot ceea ce propune Oreste si daca se poate si niste osanale,atunci esti membru cu drepturi depline.Am ramas prost ce cuvinte am putut insira mai sus,nu credeam ca pot unge cu atat de multa miere o doza de cianura.Guzganii sunt daunatori omului,oricine o stie,dar sunt parte integranta,sunt multi,incisivi si…nu prea poti scapa de ei.Asa ca Jacques,strategia ta de combat e complet gresita,orice ai zice e degeaba,iar parerile tale nu sunt in ton cu rozul orbitor de aici.
Ramona,eu inteleg ca la capul patului tau ai in loc de icoana,un poster cu Oreste,dar daca ti-ai turna o galeata cu apa rece in cap,ai fi surprinsa cat de oarba ai fost.Valabil si pentru ceilalti miei care zburda pe plaiuri mioritice,pline de flori gingase si in acorduri de muzica divina.Dispretul nu e virtute,dar e o arma eficienta impotriva ignorantei si mai ales a prostiei crase.
@jollyroger – ai grija Jolly ,vrei sa fii anatemizat ? E o modalitate de gandire f des intalnita la „ crestini ” daca nu esti de acord cu ei, sa fii automat de partea Satanei !!! Nu poti avea alte pareri , alte credinte si indoieli ca esti anatemizat si considerat eretic, pagan, ateu!
Desi mi-a placut mult postarea de azi, desi Oreste nu a sustinut ca Isus pentru el e un om ,cum e pentru mine, avem acelasi sentiment cand ne gandim la el si anume ca ne este un bun prieten ! Bineinteles ,ca daca nu as fi casatorit ,nu l-as lua la femei ,el are aici alte pareri ,dar in rest e un partener virtual de discutie f interesant pt mine, pana la un punct !
Ma rog ,blasfemii umane din partea mea la adresa lui Isus ! Dar ce sa-i faci ,daca, ca si tine ,am gandire proprie ?
@Elvis-Anatemizat sau nu,e egal cu minus zero pentru mine,sunt doar bucuros ca,eu cel putin,imi stiu locul.Ma scoate din sarite lipsa de tact,exemplul lui Jacques care nu a facut altceva decat sa-si expuna o parere si a fost executat in cei mai josnici termeni.Nu-l simpatizez pe Jacques si de cele mai multe ori nu sunt de acord cu el,dar nu asta e esenta,ci tentativa de cenzura inutila care se practica pe aici de la o vreme.Dan Ioanitescu,Zen'Doe,Cornelia au fost cateva exemple de comentatori care s-au retras in lumea lor cand au sesizat directia de mers de pe aici.Dar ei cautau altceva.
@Jolly -Asa e Jolly ! Si eu am fost oripilat de comentariul de ieri al lui Oreste si apelativele pe care le-a folosit pentru cei care erau sceptici privitor la viitorul de aur al Romaniei ! Apelative de genul „livid,panicat,crizat,”guzgan”, incrancenat , cu un psihic care uneori frizeaza patologicul ” m-au facut KO si mi-am zis ca daca nu ma calmez, o sa se sfarseasca rau cu toate credintele mele despre „ intelepciunea lui Oreste ” !
Norocul meu a fost ca imediat a aparut postarea asta ,plus ca am citit postarea in care ii acorda tot sprijinul lui Mircea Badea in lunile care vin ,desi nu cred sa aiba nevoie , si m-am inmuiat ! Apoi,din subconstient mi-a revenit un gand mai vechi de-al meu ,de al vedea si pe Oreste nervos si m-am calmat si mai bine ! Pana la urma e si el om ! Il pot enerva teribil anumite comentarii si reactioneaza ca fiecare dintre noi ,astia mai cu motoare turbo in creiere ,adica mai nervosi ,cu foarte mare virulenta si m-am linistit de tot !
Mi-am zis ca aceasta asteptare de a-l vedea pe Oreste un sfant, pana la urma, e si nepotrivita ,el ne impartaseste din experienta , literatura si reflexiile sale din ce a citit si a experimentat in anii sai de viata si noi comentam ,aprobam sau dezaprobam dupa credintele si experietele noastre anumite idei !
Pana la urma ,nimeni nu ar trebui sa fie prea radical aici si sa creada ca are toata dreptatea ! E o lege in comunicare pe care,daca nu o respectam ,apar problemele si anume :Incearca sa intelegi ,inainte de a fi inteles ! Am incercat sa-l inteleg pe Oreste ,am realizat ca e om si el si m-am linistit ! Toti invatam pana la urma de aici, din aceste contacte si dialoguri mai mult sau mai putin „ nervoase ” !
@Elvis-Cu atat mai mult,Oreste e in primul rand un moderator,deci dubla diplomatie,plus ca virtual e foarte simplu sa-ti stapanesti nervii.Aici,pe net e simplu de fabricat calmul,personalitatea si chiar si cultura generala.Dar ma intreb de ce ar fi interzis sa te indoiesti serios de” viitorul de aur al Romaniei”?Suntem cumva un exemplu de toleranta in lume?Avem cele mai multe biserici pe km patrat de pe glob,crestinismul a avut cea mai buna priza la noi,si totusi nu dam pe afara de bunatate crestineasca si pacifism.Franta,Spania,Italia,Portugalia sunt tari cu aceleasi radacini latine ca si noi,si am petrecut suficient timp in toate ca sa vad marile diferente.Sunt cu mult peste noi in orice:cultura,civilizatie,morala si chiar si religie,asa catolica cum e ea.Atunci,nu poti sa nu te intrebi,de ce suntem unde suntem si nu in fruntea lor,sau macar in rand cu ei.Asta pentru ca ne place mult sa flecarim,sa asteptam sa ne pice ceva moca din cer,sa dam vina pe vecin si sa nu respectam nici macar un verset din acea biblie care,chipurile ne ghideaza.Neghina se supara?Guzganii rod temelia utopica a acestei lumi rozalii?Am o presimtire sumbra ca tocmai aceste elemente,vor fi cele care vor reconstrui aceasta lume,dupa colapsul iminent care se prefigureaza.Dar poate ca ma insel,poate ca Oreste are dreptate si trebuie o deratizare.Insa,ceva,in sinea mea imi spune ca instinctul nu ma inseala.
@Jolly- majoritatea romanilor sunt formalisti in credinta crestina ! Ei se indigneaza daca spui ca Isus e om sau ca el nu e crestin pentru ca nu respecta invataturile lui Isus care diferentiaza crestinii de restul lumii,ca iubeste-ti dusmanul ,cel tare sa-l suporte pe cel slab in credinta si sa-l ridice cu duhul blandetii ! Cat despre Oreste ,ai dreptate ,o sa fim excomunicati amandoi ,pentru ca intr-adevar ca moderator ar trebui sa aiba o mai puternica stapanire de sine ,mai ales ca are ca sprijin timpul de reactie ; poate sa scrie si dupa o zi de la postarea unui comentariu ,timp in care logic ar trebui sa se mai calmeze, dar asa cum am dorit sa vad si omul din el nu pot si nu am voie sa ma supar ca este asa virulent cu cei care nu sunt de acord cu ce scrie si ce spera pentru Romania !
Cred ca asteptarea mea era gresita , el putand fi cum doreste si dupa cum vad si in celelalte bloguri, tine sa fie sincer pana la Dumnezeu cu cei care citesc blogurile sale !
Pana la urma cred ca e un fel de purificare spirituala, pe care eu nu o inteleg, aceasta sinceritate excesiva a sa ,dar imi place mai mult acum! E om si va creste in intelepciune impreuna cu noi ! Pana la urma nu are 120 de ani ,ci 34 ! Trebuie sa fim mai mult decat toleranti ,daca nu pentru motivele umane ,fiecare dintre noi suntem asa ,cel putin pentru varsta tanara pe care o avem !
Nu sunt oarba, Jolly, si nu ma inchin decat la Dumnezeu, ci colind internetul pentru ca am timp (sunt in vacanta) si ma opresc acolo unde gasesc idei cu care rezonez.Unde nu imi place nu ma arunc in dispute inutile care sunt la fel de nocive ca si laudele in exces.Identitatea virtuala de care vorbeai mai devreme nu iti da dreptul, in opinia mea, sa judeci oameni pe care nu-i cunosti absolut deloc.Libertatea ta nu ar trebui sa dauneze libertatii mele Am observat ca unii care au intrat printre primii pe aici au inceput sa se comporte ca niste gazde mai mult sau mai putin primitoare cu noii oaspeti, emitand judecati de valoare asupra calitatii scriiturii nepoftitilor sau, mai grav, punind la indoiala calitatile lor umane.Mda… esti multumit ca am reactionat?
@Ramona-Asa ca paranteza,as paria pe orice vrei tu ca in materie de mitologie greaca esti cu mult sub mine.Am avut ocazia,chiar sa vad Olimpul,si nu e asa spectaculos cum se spune.Iar in vremuri mitologice,Olimpul a fost un veritabil turn Babel,iar Zeus un lider de neacceptat chiar si pentru cel mai cretin.Daca iti imaginai un piedestal de referinta,crede-ma ca Olimpul e o nefericita alegere;)
Jolly, ECHILIBRU scrie pe mine, e clar ca nu suntem pe aceeasi frecventa…
@Ramona-Postarea ta a venit simultan cu a mea,asa ca simt nevoia de o completare.Din multe puncte de vedere admir ce face Oreste,care pana la urma incearca ce nu reuseste sa faca biserica de foarte multi ani.Sa uneasca oameni.Ca esti fan,pentru mine este neinteresant,doar ca criteriul de selectie este oarecum injust,ilogic si discriminant.Vrei sa separi neghina,du-te pe camp,e mai ecologic si mai practic.Iar daca ai mai citi si printre randuri,raspunsurile la intrebarile tale s-ar putea sa vina de acolo de unde te astepti cel mai putin;)
Pana la urma adevarul absolut nu este detinut de nici o dogma religioasa, adevarul este in noi iar biserica este trupul nostru
interesant blogul…si comenturile….
Dragii mei prieteni, sa fac niste precizari:
1.Sunt un biet cautator, nu doresc fani, dispretuiesc sectele, deci nu am nevoie de adepti.
2. Printre noi exista si unii care sub diferite nickname-uri arunca teme derizorii in discutie pentru a creea confuzie, altii cauta sa racoleze adepti pentru diferite secte. Pe acestia ii voi monitoriza la fel de atent.
3. Nu ma deranjeaza deloc, parerile critice sau chiar contondente despre mine, ca dovada cu nu le sterg commurile. Ma amuza teribil sa vad incrancenarea unora si frustrarea ca nu reusesc sa-si atinga obiectivul.
4.Desi am postat o doleanta in dreapta ecranului, unii dintre cei rugati sa-si desfasoare activitatea sectara in afara acestui spatiu s-au hotarat sa-si „faca de cap”, pierduti printre randuri. Efect zero, prieteni, lasati-o mult mai moale.
5. Traim timpuri interesante si avem cu totii nevoie de pace, lumina si iubire. Ganditi liber, greselile din ignoranta sunt usor iertate, cele din rautate insa…mai greu.
6. Intotdeauna va exista o lupta intre antivirusi si paraziti. Fiecare dintre noi isi alege tabara, iar celor care isi dispretuiesc tara, ii rog sa se mai uite odata in ochii mamelor lor!
Multumesc pentru atentie si presimt ca vom mai scapa de unii „amici”…
Zilele acestea am citit cateva meditaţii ale Sf. Teofan Zăvoratul, m-au pus însă pe ganduri următoarele randuri:
“ Tu zici “Sunt creştin” şi te mulţumeşti cu asta. Aceasta e prima amăgire – să-ţi însuşeşti darurile şi făgăduinţa creştinismului, însă fără nici o grijă pentru a înrădăcia în tine adevăratul creştinism; sau să-ţi adaugi ceea ce nu poţi dobândi decît prin virtutea şi vrednicia cea din lăuntru. Arată-ţi singur că e o amăgire să nădăjduieşti într-o simplă denumire, că Dumnezeu poate ridica fiii lui Avram şi dintr-o piatră şi că poate lua făgăduinţa de la tine oricand, atata vreme cât cele de trebuinţă pentru a avea parte de ea nu sunt îndeplinite degrabă. Mai ales, caută să înţelegi ce înseamnă a fii creştin, uneşte-te cu acest ideal şi vei vedea cât ţine această proptea a orbirii tale.”
Cred în Dumnezeu şi sunt creştin ortodox. Aşa spun majoritatea românilor pe care îi întâlneşti pe stradă. Acum 18 ani, mă uitam la un televizor amărât, alb negru, cum tineretul româniei, striga în Piaţa Universităţii din Bucureşti şi în faţa catedralei din Timişoara;
“ Exista Dumnezeu”, “Dumnezeu este cu noi”. Atunci în viaţa mea s-a întâmplat ceva, mi-am dat seama că nu-i deajuns să spun, cred în Dumnezeu şi sunt creştin ortodox. În viaţa mea a avut loc o schimbare, în viaţa multora din tinerii de atunci nu s-a schimbat nimic.
Intâlneşti astazi oameni care sunt îngrijoraţi doar de bucata de paine şi de confortul familiei, care îşi pierd zilele in dulceaga rutină a bucuriei de a exista. Nu le pasă de durerile altora, nu-i frămantă sufletul cu întrebări dezmorţitoare. Cred în Dumnezeu şi sunt creştin ortodox. …
…Trist, dar aceştia sunt creştinii zilelor noastre; oameni care au devenit creştini doar pentru că cineva ia dus la biserică şi ia botezat, iar nu prin asumarea conştientă a învăţăturii ortodoxe în viaţa personală. Cea mai înspăimântătoare primejdie pentru toţi creştinii ortodocşi – apostazia – începe să-şi arate primele roade. Apostazia aceasta seamănă într-un fel cu cea a primelor secole creştine, aşa cum apare ea în Istoria Bisericii si în Vieţile Sfinţilor, dar şi în perioada din nainte de revoluţie, pentru că te desparte tot de Hristos, tot de mântuire, tot de Biserică, dar este mult mai periculoasă astăzi. De ce? Apostazia zilelor noastre a îmbrăcat forme noi, „binevoitoare”, „diplomatice”, „umaniste” „drepturile omului”, etc. Cei care au avut de sufeit în perioada din nainte de revoluţie, spun despre comunism: era tiranic, oprimant şi lucrul aceste era vizibil şi-ţi dădea posibilitatea de a identifica duşmanul şi de a te apăra, de a te împotrivii, de a rezista. Dovadă sunt martirii închisorilor comuniste. Astăzi nu mai este aşa. În numele democraţiei, apostazia, este prezentă peste tot, ne pândeşte ca un fur, la şcoală ( a se vedea încercarea de scoatere a Sfintelor Icoane din sala de curs), la locul de muncă şi chiar prin casnicii noştrii, părinţi fraţi şi surori. Nu iartă pe nimeni. Absolut toţi suntem in vizorul ei.
Adevăratul creştin ortodox al zilelor noastre este hărţuit din toate direcţiile. Astăzi nu se mai strigă “ Exista Dumnezeu”, “Dumnezeu este cu noi”, se strigă altceva. Oare pentru ce s-a întrupat, răstignit şi înviat Domnul Iisus? Pentru confortul nostru, pentru mărirea salariilor pe care să le cheltuim pe lucruri trecătoare?! Orice drept măritor creştin ortodox ştie că nu.
Ceea ce este şi mai trist, este că omul zilellor noastre nu mai sesizează că a păcătuit în faţa lui Dumnezeu, că a călcat poruncile Bisericii şi ale Mântuitorului Hristos, săvarşeşte păcatul şi apoi, nepăsător se bucură mai departe de viaţă fără frământări şi mustrări de conştiinţă.
Părintele Paisie Aghioritul numea lumea de astăzi “Generaţia nepăsării”, zicând că “nepăsarea faţă de Dumnezeu aduce nepăsarea faţă de toate celelalte”
Într-adevăr datorită nepăsării astăzi asistăm la multiple lepădări; lepădări de dragoste pentru semenii noştrii, lepădări de curaj, lepădări de dreptate, lepădări de adevăr, lepădări de credinţă, lepădări de Biserică. Sfantul părinte Ignatie Briancianinov spune: “ In vremurile din urmă oamenii vor cădea din duh in trup, din vieţuirea cea duhovnicească în vieţuirea cea trupească. Vor uita cu desăvarşire de cer şi de veşnicie. Se vor ocupa întru totul de organizarea treburilor pămanteşti, vor căuta să-şi facă o societate şi un trai perfetc pe lume. Vor căuta să aducă raiul pe pământ. Şi-n lumea asta vor uita cu desăvarşire de Dumnezeu Îşi vor satisface poftele în cea mai mare parte a lor…”
Dacă asistăm astăzi la atatea lepădări, acestea nu se datorează numai lor, celor ce s-au lepădat, ci în mare măsura, cred, şi acelora care puşi să fie călăuză, au iubit greşit pe Dumnezeu şi nu au dat exemplu de trăire cu Hristos. Cineva îmi spunea că a ascultat o caseta cu predica unui fost preot ce a trecut la baprişti şi că în aceea predică respectivul mărturisea că până nu a trecut la baptişti, fuma, înjura şi făcuse multe grozăvii. Cine era de vină pentru toate acestea? Binenţeles, Ortodoxia. Poate că am păcătuit, dar mi-am zis: “Bine că a plecat”. Ortodoxia noastră, cu adevărat, astăzi este supusă unui tir teribil care loveşte în ea
Deci a spune doar “Cred în Dumnezeu şi sunt creştin ortodox” nu-i deajuns.
A fi creştin ortodox înseamnă a gandi potrivit cu învăţătura dreaptă, a respecta Cuvantul lui Dumnezeu şi al lăuda pe Dumnezeu potrivit învăţăturii sănătoase. …
…A fi creştin ortodox, înseamnă a fi căutător de Hristos şi de fraţi.
“Dar nu este uşoară această slujbă. Greutăţile ei ni le arată şi istoria lui Iosif. Iosif a căutat pe fraţii săi, dar ce s-a întamplat cand i-a aflat? Fraţii l-au întampinat de departe cu batjocuri, strigand:”Iată vine visătorul” (Facerea 37,19) Aşa se întâamplă – şi se va întâmpla – şi cu noi. Pe căutătorii de fraţi, lumea şi oamenii cei lumeşti îi întâmpină cu batjocuri. Când te apropii de oamenii cei lumeştii cu chemările mântuirii, de departe te întâmpină cu batjocuri ca acestea: Iată vine „pocăitul”!….iată vine iar ”sfântul acela” …” ( din cartea “Ce este Oastea Domnului” de Părintele Iosif Trifa )
Dragul meu, poate că nu am reuşit să mă fac înţeles, poate că ţi se va părea că am fost părtinitor, dar nu uita: Nu-i deajuns să spunem;” Cred în Dumnezeu şi sunt creştin ortodox.”, dar în acelaş timp să mergem la Biserică doar la Paşti şi la Crăciun.
“Uită-te în jurul tău şi cântăreşte ceea ce vezi, dar nu te grăbii, chiar dacă va trebui să “ratezi” o zi de distracţie…… Prea mulţi dintre noi am zidit câte un dumnezeu pe care îl purtăm cu noi oriunde mergem. Un fals dumnezeu care este gata să ne ierte tot ce facem, căruia nu trebuie să te rogi niciodată, care nu-ţi cere să posteşti, care îţi acceptă cu stoicism toate patimile şi toate mizeriile tale….” ( Monahul Neofit – Rugăciuni către tineri)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Oreste mi-a placut enorm cand ai arfimat ca te simti fericit de fiecare data cand te gandesti la Iisus Hristos.Iubirea si fericirea din noi e samanta iubirii Lui Dumnezeu cu care ne-a creat.Dar de cele mai multe ori uitam,iar redescoperirea ei e nemasurabila.
@sylver
esti un cretin. daca nu o spune, Oreste o spun eu.
Am zis:.