101
Publicat in iulie 21, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Lumina Vietii


Suflet vine de la suflu. De la traditiile animiste, pana la cele mai elaborate religii, omul este privit ca o constructie materiala, din apa si lut, peste care Dumnezeu a suflat suflare de viata. Deci, cand ne dam sufletul, de fapt i-l intoarcem Creatorului. Unde apare, insa sentimentul de teama in fata mortii? Ei bine, el nu este de cand lumea, ci mult mai modern. In lumea arhaica, in cea a satelor, Trecerea este privita ca pe o banalitate. Batranii isi pregatesc din timp cele necesare, iar in Oltenia exista un obicei ciudat, „parastasul in viu”.Pana la sfarsitul Evului Mediu, Moartea facea parte din tainele sfinte: botez, cununie, inmormantare, lucru pastrat cu sfintenie si azi in toate marile religii, dar cu precadere in riturile catolic si ortodox. In India, Gangele aduce viata si tot el poarte sufletele mortilor in Lumea Primordiala. Dar sa revenim la teama, ea se cristalizeaza, odata cu aparitia naturalismului, ateismului si materialsmului. Individul rupt din continuitatea vietii, are acum de ce sa fuga de moarte, caci incepand cu sec. al XVIII-lea, stiintele, dar mai ales doctrinele sociale, il indeparteaz pe om de spiritualitate, considerand-o „opium pentru popor”, cum avea sa numeasca Lenin, religiile. Astfel, ca sa tragem o concluzie si sa nu va plictisesc prea tare, bunicii nostrii nu s-au temut de moarte, parintii nostri, cam da, iar noua incepe sa ne fie frica de viata. Si aici, in aceasta triada se afla o taina, asadar, nu poate fi rostita, dar fiecare dintre noi, va ajunge, cand ii va sosi sorocul sa intealeaga tripla intrebare: cine suntem, de unde venim, si incotro ne indreptam.