Sa opunem fricii iubirea!
Spre sfarsitul timpului aceste civilizatii inechitabile se va accentua foarte mult urmatorul soc planetar. Nu este vorba despre vreo dezvaluire teribila, sau descoperire medicala epocala, ori o inovatie tehnologica ci ne vom confrunta cu Frica! Teama de boala, de moarte, de terorism, de catastrofe, cataclisme, incalzire globala, singuratate, saracie, si lista poate continua la nesfarsit. Tuturor care vor sa iasa din aceasta angoasa sterila si chinuitoare le propun sa mediteze asupra celei mai vechi revelatii din Viziunea lui Enoh:
„ Dumnezeu asa vorbeste omului:
Iti spun: Fii linistit, sa stii ca Eu sunt Dumnezeu, ti-am vorbit cand te-ai nascut, la prima ta vedere, la prima ta vorba rostita, la primul tau gand, la prima ta iubire, la primul tau cantec. Iti vorbesc prin iarba pasunilor, prin arborii padurii, prin vai si dealuri, prin muntii sfinti,prin ploaie si zapada, prin valurile marii, prin roua diminetii si prin pacea serii, prin splendoare soarelui, prin stelele stralucitoare, prin furtuna si nori, prin tunet si fulger. Iti voi vorbi cand vei fi singur, prin intelepciunea Parintilor, la sfarsitul timpului, cand tu vei fi vazut ingerii Mei, in toata eternitatea. Ieri, Astazi si Maine nu uita: Fii linistit sa stii ca Eu sunt Dumnezeu!”
Mentalitatea fricii dupa ce devine dominanta si te invadeaza, te transforma in sclav. Daca vrei sa te eliberezi, cauta Adevarul, dupa pilda si povata Maestrului Universal, Fiul Omului si al Domnului, Iisus Hristos. Iar Adevarul are un sinonim: IUBIREA!
cautarea iubirii nu e deloc usoara…! tu poti sa vrei sa daruiesti(si isus a vrut)dar daca celalalt nu si-a sapat pamantul fiintei…?…si te izbesti mereu de…ceva?! Si Isus a incercat si s-a izbit de acelasi lucru,sa nu uitam…si atunci,noi,biete suflete in evolutie,cum sa nu ne izbim? exact asta e cuvantul:izbire! vrei sa daruiesti,dar tu nu poti sa sapi si sa cultivi pamantul fiecarui om….
deci?
Deci ramane adevarat ce a spus Isus ucenicilor sai :Matei 13:9 Cine are urechi de auzit, să audă.”
Matei 13:10 Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
Matei 13:11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
Matei 13:12 Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
Matei 13:13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Matei 13:14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
Matei 13:15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.'
Matei 13:16 Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
Matei 13:17 Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.Sa fim dintre ucenicii sai si nu numai dintre cei care asculta !Si cand te gandesti ca toate lucrurile astea le spune un liber -cugetator !Sa mai spuna cineva ca Isus nu poate face pietrele sa vorbeasca ! 🙂
Spiritualitatea înseamnă trezire. Majoritatea oamenilor, chiar dacă nu o ştiu, sunt adormiţi. Ei s-au născut adormiţi, trăiesc adormiţi, se căsătoresc în somn, nasc copii în somn, mor în somn – fără să se trezească vreodată. Nu înţeleg niciodată farmecul şi frumuseţea acestui lucru pe care noi îl numim existenţa umană.
……………
Marele Socrate a spus: „Viaţa inconştientă nu merită trăită.” Acesta este un adevăr evident. Cei mai mulţi oameni nu trăiesc vieţi conştiente. Ei trăiesc vieţi mecanice, gânduri mecanice.
Câţi oameni cunoşti, care să nu fie influenţaţi de laudă sau dojană? Aşa ceva nu corespunde comportamentului uman, zicem noi. Comportament uman înseamnă să fii ca o maimuţică, pe care oricine o poate trage de coadă – iar tu să faci tot ce se presupune că trebuie să faci. Dar, oare, asta înseamnă să fii uman? Dacă ţi se pare că sunt fermecător, înseamnă că, în acest moment, eşti într-o dispoziţie bună – nimic mai mult.
Daţi-mi voie să vă mai spun ceva: Dacă vă veţi permiteţi vreodată să vă simţiţi bine, atunci când omenii vă vor spune că sunteţi OK, înseamnă să vă pregătiţi pe voi înşivă să vă simţiţi prost, până când vă vor spune că nu suntenti buni. Atât timp cât trăieşti pentru a îndeplini aşteptările altor oameni, ar fi bine să ai grijă ce porţi, cum te piepteni, dacă ai pantofii lustruiţi – pe scurt, dacă eşti la intaltimea tuturor aşteptărilor lor afurisite. Şi asta numeşti tu, a fi uman? Asta vei descoperi, când te vei privi atent pe tine însuţi! Vei fi îngrozit! Realitatea este că tu nu eşti nici Ok, nici ne-OK. Tu poţi corespunde stării, tendinţei, sau modei actuale! Oare asta înseamnă că ai devenit OK? De asta depinde Ok-ul tău? Depinde de ce spun oamenii despre tine? Iisus Hristos trebuie să fi fost destul de ne-OK, având în vedere standardele din vremea lui. Tu nu eşti OK şi nici ne-OK – tu eşti.
………….
Mării maeştri ne spun că cea mai importantă întrebare din lume este: „Cine sunt eu?” Sau, mai degrabă: „Ce este eu?” Ce este acest lucru pe care îl numesc „eu”? Ce este acest lucru pe care îl numesc sine? Vreţi să spuneţi că aţi înţeles orice altceva pe lume şi nu aţi înţeles tocmai asta? Vreţi să spuneţi că aţi înţeles că aţi înţeles astronomia şi găurile negre şi quasarii, şi că aţi înţeles ştiinţa calculatoarelor, dar nu ştiţi cine sunteţi voi? Vai, sunteţi încă adormiţi. Eşti un om de ştiinţă care doarme. Vrei să spui că ai înţeles ce este Iisus Hristos şi nu ştii cine eşti tu? De unde ştii că L-ai înţeles pe Iisus Hristos? Cine este persoana care înţelege? Aflaţi asta mai întâi. Acesta este fundamentul tuturor lucrurilor, nu-i aşa? Pentru că nu am înţeles asta, avem atâţia credincioşi tâmpiţi, angajaţi în atâtea războaie religioase prosteşti – musulmani contra evrei, protestanţi contra catolici şi toate celelalte prostii de acelaşi fel. Ei nu ştiu cine sunt, pentru că, dacă ar şti n-ar mai exista războaie.
…………
Vrei să schimbi lumea? Ce-ar fi să începi cu tine? Ce-ar fi să te transformi mai întâi pe tine însuţi? Dar cum o poţi face? Prin observare. Prin înţelegere. Fără intervenţie sau judecată din partea ta. Pentru că ceea ce judeci nu poţi înţelege.
Nu-i cere lumii să se schimbe – fii tu primul care se schimbă.
P.S.: Doar niste fragmente din Conştienţa – Capcanele şi şansele realităţii de Anthony De Mello. Daca nu ai citit aceasta carte, poate aceste fragmente iti spun ca trebuie sa o citesti, sa reflectezi, sa intelegi. Din punctul meu de vedere, e o carte foarte buna, pe care o recomand cu caldura pentru ca indeamna la trezire, la constienta, la spiritualitate. Cartea poate fi gasita in format electronic in link-ul: http://www.scribd.com/doc/2871738/Anthony-MelloConstientaCapcanele-si-Sansele-Realitatii
Numai bine!!!
Ma gandesc ca poate ati fost prea dur spunand ca frica este cel mai mare pericol pentru viitor. Exista frici din prea multa iubire pur si simplu. In general femeile sunt mai fricoase decat barbatii, dar mai responsabile, cred eu. Doresc sa va felicit pentru emisiunea de ieri si sa va traiasca fetita, o adevarata domisoara sigura pe ea si plina de personalitate. Doamne ajuta!
UPDATE:
Nu se poate spune nimic despre starea de trezire; nu se poate vorbi decât despre starea de adormire. Se pot emite păreri despre starea de trezire. Nu se poate spune nimic despre fericire. Fericirea nu poate fi definită. Ceea ce poate fi definit este nefericirea. Renunţă la nefericire – şi vei şti. Iubirea nu poate fi definită; lipsa iubirii poate fi. Renunţă la lipsa de iubire, renunţă la frică şi vei şti. Noi vrem să aflăm cum este să fii în stare de trezire. Dar nu vei şti, decât când vei atinge această stare. Toată lumea mă întreabă despre ce se va întâmpla când, în sfârşit, vor atinge această stare. Este oare vorba doar de simpla curiozitate? Ne întrebăm intotdeuna cum s-ar potrivi asta cu sistemul, sau dacă ar avea sens în acel context, sau cum ne vom simţi când vom ajunge acolo. Începe şi vei şti. E ceva ce nu poate fi descris. Maestrul nu va poate oferi adevărul. Adevărul nu poate fi exprimat în cuvinte, printr-o formulă. Acela nu este adevăr. Aceea nu este realitate. Realitatea nu poate fi cuprinsă într-o formulă. Maestrul nu poate decât să vă arate greşelile. Când renunţaţi la greşeli, veţi cunoaşte adevărul. Dar nici măcar atunci nu-l puteţi spune. Este ca şi cum n-aţi fi mâncat niciodată mango verde şi mă întrebaţi pe mine: „Ce gust are?” V-aş putea spune „Acru”. dar dacă vă dau un cuvânt, vă induc în eroare. Încercaţi să înţelegeţi acest lucru. Majoritatea oamenilor nu dau dovadă de prea multă înţelepciune; se cramponează de un cuvânt – de cuvintele din scriptură, de exemplu – şi înţeleg totul greşit.
Se vorbeşte mult despre Dumnezeu; lumea s-a săturat de atâtea vorbe. Există prea puţină conştientă, prea puţină iubire, prea puţină fericire – dar hai să nu folosim nici aceste cuvinte. Există prea puţină renunţare la iluzii, renunţare la greşeli, renunţare la ataşamente şi cruzime, prea puţină conştientă. Din cauza asta suferă lumea – nu din cauza lipsei de religie. Jean Guiton, un scriitor francez foarte evlavios şi ortodox, adaugă o remarcă terifiantă: „Ne folosim adesea degetele pentru a scoate ochii.” Nu e îngrozitor? Conştientă, conştientă, conştientă! În conştientă este vindecare; în conştientă este este adevăr; în conştientă este salvare; în conştientă este spiritualitate; în conştientă este creştere; în conştientă este iubire; conştientă este trezire. Conştientă. Cum poate cineva să facă faţă râului? Nu luptând împotriva lui, ci prin efortul de a-l înţelege. Prin înţelegere, el dispare. Cum face cineva faţă întunericului? Nu cu pumnul. Nu izgoneşti întunericul din cameră cu mătura, ci aprinzând lumina. Cu cât te lupţi mai mult cu întunericul, cu atât devine el mai real pentru tine şi cu atât mai mult te orbeşte. Dar când aprinzi lumina conştienţei, întunericul se topeşte. (Conştienţa – Capcanele şi şansele realităţii de Anthony De Mello)
ce cuvinte linistitoare …multumim ca ni le.ai adus mai aproape.
Iubirea este în noi! Nu trebuie sa o cautam ci sa o aducem la suprafata si sa o oferim neconditionat asa cum si Dumnezeu ne iubeste pe toti – neconditionat. Felicitari pentru emisiunea de aseara, copiii sunt extraordinari, avem foarte multe de invatat de la ei, sunt foarte întelepti. Mi-am schimbat viata in momentul in care am coborat in sufletul fiicei mele si am inceput sa vad lumea prin ochii ei. Bunul Dumnezeu sa ne lumineze!
Dragii mei,
in primul rand exista 2 feluri de frici: este o frica foarte ok care vine ca un semnal de alarma si te avertizeaza despre una alta..si exista frica ca opus al iubirii ,mintea face scenarii..are anumite tipare etc.. dar la majoritatea este foarte inconstienta..
primul pas cum spun si citatele de mai sus este constientizarea si apoi acceptaea lor ca ele sa se transforme in Iubire..credeti-ma ca lectura unei carti nu o sa va salveze dar e un inceput..e mult de munca ..dar daca faceti alegerea Sufletul vostru o sa va ajute..si o sa va scoata toate fricile la suprafata ca sa le vedeti ..stiti ce fain e? nici nu stii ce te „loveste”..:)
Din cauza ca sunt un aiurit si un uituc, de foarte multe ori se intampla sa pierd notiunea timpului (joi devine vineri, vineri devine sambata) astfel ca am pierdut emisiunea de pe data de 5…
Am inteles ca l-ati avut din nou ca si invitat pe Alexandru si imi pare extrem de rau ca nu am putut sa-l vad.
Pe exoteric.gardianul.ro sunt doar emisiunile vechi. S-ar putea face ceva in sensul acesta? Sunt convins ca mai multi privitori fideli ai codului au pierdut sau pur si simplu vor sa revada anumite editii…
Multumesc anticipat si sper sa nu mi se intample la fel si vinerea viitoare cand va fi acolo domnul Pavel Corut. Tocmai citesc „Arta succesului la romani”. O carte excelenta pe care o recomand tuturor. 🙂 [de fapt prima carte a domnului Corut pe care o citesc, iar asta tot datorita aparitiilor sale televizate]
liliana,iubirea e in noi,dar oricum trebuie sa o cautam(inauntru!) e o intreaga odisee drumul pana la iubirea din noi.Gandeste-te la alchimistul lui coelho sau la povestirea lui borges in care eroul pleaca in cautarea unei comori care defapt este in spatele casei lui.Asta am vrut sa spun.
ai dreptate Ioana, Iubirea e in noi si calea e asa cum e ..dar nu cred ca Isus s-a izbit de ceva sau de cineva,,stia exact prin ce va trece si care e rolul sau..
si noi daca daruim fara asteptari din partea celorlati e de ajuns.fiecare trebuie sa si faca doar partea lui..cat despre restul..momentul nu vine la toti odata..Compasiune pana atunci!( nu sunt suflete mai putin evoluate, au si ei rolul lor si ne ajuta asa rai cum ii vedem..ei sunt o sustinere pentru ceilalti acum!
http://www.revistaexcelenta.ro- ANCHETA IN CAZUL UNUI COPIL SUPRADOTAT DIN ALBA IULIA
ma alatur si eu lui cristi pt cererea pe care a facut-o .
sa speram ca se poate aranja pt ca eu pierd efectiv toate emisiunile…
auzi la asta,joi divineri !
Multi sunt constienti dar nu o arat atat de inflacarat ca Anthony de Mello. Mai presus de constienta cred eu este ratiunea. Ratiunea e de mare pret in viata. Daca traiesti alaturi de oameni rationali ti-e bine, daca traiesti alaturi de oameni irationali ti-e rau. Eu iubesc ratiunea, si constienta e ok, dar fara ratiune nu e nimic. Si inca ceva apropos de toti suntem una. Ce ne facem cu „Nu dati margaritarele voastre porcilor”.
am doar un lucru de spus: opusul Iubirii nu este nici ura, nici indiferenta ci frica. Daca iubesti din toata inima, din tot Sufletul poti sa treci peste orice frica, peste cea mai mare frica!
Lumina Divina sa coboare asupra voastra si apropiatolor vostri!
Camelia, vreau sa zic ca eu te cred ca lectura unei carti nu te salveaza dar intr-adevar poate fi un inceput. Nici lectura unei biblioteci intregi nu te poate salva, nimeni si nimic nu te poate salva, tu fiind singurul care poate sa faca ceva pentru el insusi. In schimb nu te cred cand zici ca e mult de munca, nu cred ca e greu, nu cred ca e un drum anevoios, aceasta nu e atitudine de a porni in cautarea ta. Eu cred ca e un drum placut, e un drum pe care daca intri nu poti sa mai dai inapoi pentru ca atunci cand ajungi sa te cunosti suficient de bine nu o sa mai ai unde sa te ascunzi, nu o sa mai ai dupa care deget sa te dai. Dar oamenii in general prefera varianta mai comoda, varianta in care sa ai ceva dupa care sa te ascunzi, ei nu vor cu adevarat sa se trezeasca si gasesc tot felul de motive, cum ar fi ca e greu.
„Cei mai mulţi oameni îţi spun că vor să treacă de grădiniţă – dar să nu-i crezi. Nu-i crede! Tot ce vor de la tine este să repari jucăriile stricate. Dă-mi înapoi soţia. Dă-mi înapoi slujba. Dă-mi înapoi banii. Dă-mi înapoi reputaţia mea, succesul meu. Asta este ce vor ei; vor doar alte jucării în locul celor vechi. Atât. Chiar şi cel mai bun psiholog îţi va spune că oamenii nu vor cu adevărat să fie vindecaţi. Ceea ce vor este alinare; vindecarea este dureroasă. Trezirea este neplăcută, să ştii. Te simţi bine şi confortabil în pat. E enervant să fii trezit. În definitiv, nu este treaba mea, chiar dacă vă spun câteodată: „Treziţi-vă!” Datoria mea este să-mi fac treaba. Dacă profitaţi de pe urma acestui lucru, bine; dacă nu, foarte rău! Cum spun arabii: „Natura ploii este aceeaşi, dar ea face să crească şi spini în mlaştini şi flori în grădini.”
In al doilea rand, fricile nu sunt doar de doua tipuri, dar nu conteaza in cate categorii se pot imparti, conteaza ca frica vine doar cand te temi sa pierzi ceva. Si nu exista frica care sa fie „ok” nu exista frica care sa fie buna si daca vrei sa ma contrazici poate o sa-mi dai un exemplu de frica care sa fie buna si care nu are in spate teama de a pierde ceva.
„Exista doar un singur rau in lume: frica. Exista doar un singur bine in lume: iubirea. Cateodata i se spune fericire sau libertate, sau pace, sau bucurie, sau Dumnezeu, sau altfel. Dar eticheta nu conteaza cu adevarat. Persoana care este cu adevarat non-violenta, care este incapabila de violenta, este persoana care nu cunoaste frica. Devii furios atunci cand iti este teama. Gandeste-te cand ai fost furios ultima data. Hai, gandeste-te. Aminteste-ti de ultima data cand te-ai infuriat – si cauta frica din spatele maniei. Ce te-ai temut ca pierzi? Ce ti-a fost teama ca ti-ar putea fi luat? De acolo vine mania.”
Eu am venit cu diverse citate din acea carte pentru ca eu rezonez cu ce scrie in ea si am vrut sa zic si altora despre existenta cartii, poate se hotarasc sa arunce un ochi peste ea si daca ajung sa inteleaga, cred ca o sa fie un mare pas facut in autocunoasterea lor.
„Sunniface” nu vreau sa te combat, eu nu vreau sa intru in discutii in polemica, nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, dar cred ca nu e vorba de o ierarhizare. Si pana la urma daca e sa o zic mai concret, ceea ce conteaza in final este calitatea de om pe care o obtii atunci cand te trezesti, atunci cand iesi din turma, cand atingi un nivel de intelegere care sa-ti permita sa nu te mai cramponezi de nimic. Si Anthony De Mello vorbeste despre calitatea de om, care pana la urma e esenta si scopul final spre care tinzi. Cine nu se plange de lipsa timpului si isi face timp pentru dezvoltarea sa personala, o face pentru el, pentru ca e constient ca are nevoie sa se trezeasca, sa inteleaga. Dar pentru asta e nevoie de actiuni concrete la nivelul tau, nu ai nevoie de vorbaraie multa, de teoria batului de chibrit, ai nevoie doar sa actionezi, ai nevoie ca ochii tai sa fie larg deschisi, sa reusesti sa te trezesti si sa vezi esenta.
„Criss” a reusit sa surprinda foarte bine in doar 3 randuri cum e cu iubirea si cu frica, dar de multe ori avem nevoie de explicatii cat mai detaliate pentru a intelege anumite fenomene si Anthony De Mello in aceasta carte care reprezinta o serie de conferinte pe care le-a tinut in decursul vietii sale, reuseste sa explice cat mai pe intelesul celor care chiar isi doresc sa se trezeasca, sa inteleaga si sa devina mai buni.
Oare nu ar trebui sa incepem prin a renunta sa ne fie frica de Frica?!? Sunt om si Frica nu mi-e straina, insa Iubirea ma ridica mereu… Spunea cineva ca nu e usoara cautarea Iubirii… fireste, cum ar putea fi, nimic din ce e pretios nu se gaseste usor ma ales pentru ca, de cele mai multe ori nu cautam unde trebuie… dar sa cautam in noi, sa invatam sa sporim Iubirea dn noi! Sa iubim mereu ca si cum nu am suferit niciodata!
@mills-thoughts
La frica nu poti sa renunti , pur si simplu. E ca si cum ai vrea sa renunti la mancare. Frica trebuie constientizata, pentru a vedea de unde vine, care ii este cauza, trebuie acceptata si pe urma transformata cu ajutorul Iubirii.
Atata timp cat omul are ceva de pierdut, ii va fi frica.
@marian
Cred ca aveti dreptate. Recurgand la Biblie si Petru cand a fost pus de Iisus sa mearga pe ape la El ezita. Ezitarea ii aduce scufundarea. Intr-adevar Iubirea alunga orice frica, in Iubire nu exista frica, dar oare frica sanatoasa de Dumnezeu n-ar trebui totusi sa existe?
Vreţi să râdeţi ! Intraţi aici :http://elvisica.blogspot.com/
Ganditi pozitiv,iubiti,iertati si veti fi mai bogati spiritual si sufleteste!(Angel_Gabriel)
Va trimit la Santul Maxim care explica frica in Filocalia 3 si spune ca frica curata de Dumnezeu ramane in veacul vecilor.
camelia,nu ti s-a intamplat sa te daruiesti unei persoane,unui om,fiinta si sa nu TE PRIMEASCA? ma refer la orice tip de relatie,de ex cu socrul sau cu o ruda etc.tu vrei sa areti dragostea din tine dar el(ea)nu intelege.Eu cred ca isus a trecut prin asta cand a venit cu toata iubirea spre oameni si ei nu au primit-o,pt ca nu si-o cultivasera.Asta pateste si acum cristosul din noi.Pt ca sincer nu mi se pare ca lumea asta e dominata de iubire.
despre celalalt aspect,ca cei rai din viata noastra sunt defapt BUNI'ingeri'intrupati ca sa ne faca sa intelegem adevarul,am citit si eu acest lucru,sau mai bine zis m-a gasit si aceasta teorie,pe care momentan nu pot s-o accept,dar sper sa pot intr-un viitor….daca e reala.
Ioana numai daca daruiesti cu asteptari, cu conditionari cei din jur nu primesc..iubirea nu e un targ te iubesc ca sa ma iubesti..nu cea neconditionata..
dar daca daruiretsi neconditionat, vei primii iubire chiar daca nu de la aceleasi persoane..
Marian iti doresc sa aplici cu mare usurinta tot ceea ce citesti!
de ce e frica buna? am scris putin despre asta pe blog astazi.
„Intr-adevar Iubirea alunga orice frica, in Iubire nu exista frica, dar oare frica sanatoasa de Dumnezeu n-ar trebui totusi sa existe?”
Sunniface, daca in iubire nu exista frica si daca pe Dumnezeu il iubesti cu adevarat, ce cauta frica in ecuatie? De ce ar trebui sa-ti fie frica de Dumnezeu? Daca ti-ar fi frica, inseamna ca ai fi conditionat si ai asculta de frica, ar insemna ca nu-L intelegi. Adica daca vrei sa fii bun, daca vrei sa iubesti, nu trebuie sa o faci din frica. Nu poti sa fii bun din frica pentru ca daca nu esti o sa mergi in Iad, nu poti sa iubesti din frica si in consecinta din punctul meu de vedere nu are de ce sa-ti fie frica de Dumnezeu si am incercat sa-mi explic pe scurt punctul de vedere. Daca tu ai un punct de vedere care explica de ce trebuie sa-ti fie frica de Dumnezeu, astept sa-l impartasesti.
Camelia, iti multumesc pentru urare, dar nu am sa pun in aplicare tot ce citesc. Eu pot sa rezonez sau nu cu diferite opinii. Poate cu unele carti rezonez poate cu altele mai putin, poate cu altele deloc. In consecinta nu pot sa pun in aplicare tot ceea ce citesc, pentru ca am un filtru care analizeaza si nimeni nu poate sa-ti dea o cale pe care sa mergi pentru ca astfel ai fi conditionat. Nici nu e nevoie de prea multa teorie, cred ca oamenii se tot incurca in teorie, isi pun singuri pedica cand considera ca vai… da ce greu e, dar nu actioneaza si se multumesc doar cu vorbe, cu teorie frumoasa care nu ajunge niciodata sa fie pusa in practica pentru ca e mai comod sa discuti doar la nivel ideologic. Cred ca am facut prea multa teorie si totul se reduce la a actiona la nivel personal, cum ar zice latinul: Fapte nu vorbe!
@Marian
Nu iti mai este frica de Dumnezeu atunci cand El iti spune asta. Adica daca suteti voi doi asa buni prieteni si ii vorbesti la per tu e ok. Daca inca mai esti la faza „Tatal nostru” ma gandesc ca respectul si frica daca vrei, dar o frica in sens de smerenie adanca pentru ceva pe care mintea ta nu va ajunge niciodata sa conceapa atunci da si o „frica curata” cum spune prorocul poate fi acceptata in ecuatie. Multumesc pentru dialog.
Oreste, ganduri bune iti doresc… Doamne ajuta!
..pai tocmai despre asta vb…despre iubire neconditionata;dar de o astfel de iubire mi se pare ca nu sunt oamenii in stare.Pilda aceea cu raiul si iadul:un om moare si pt ca facut numai fapte bune i se da posibilitatea sa vada cum e in iad si cum e in rai;intra in iad prima data si aici vede o masa mare,plina cu bunatati si in jur oameni;acestia sunt foarte palizi,tristi si slabiti;omul observa ca oamenii au si niste linguri foarte lungi,astfel ca nu se pot hrani si de asta sunt tristi.
merge in rai:o masa la fel de bogata,insa oamenii desi au linguri la fel de lungi,sunt toti veseli si imbujorati si deloc slabiti.Omul iese si-l intreaba pe insotitor cum e asta posibil;la care insotitorul raspunde: E POSIBIL PT CA IN RAI,oamenii SE HRANESC UNII PE ALTII cu lingurile alea lungi!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Sunniface, trebuie sa recunosc ca nu inteleg cum e cu frica in sens de smerenie. Cum am zis si mai sus, eu nu vreau sa intru in discutii in polemica. Sincer nu sunt la per tu cu Dumnezeu si totusi nu simt o frica si nici nu inteleg de ce ar trebui sa simt o frica fata de El. Smerenia, e smerenie, frica are in spate teama si frica nu aduce nimic bun in nici intr-o circumstanta.
Trebuie sa recunosc ca eu personal sunt un mare prost, un dobitoc, sunt foarte rau, egoist, dar vestea buna e ca ma tratez. De ceva timp chiar am inceput sa inteleg ce inseamna iubirea cu adevarat, am inteles cum e sa iubesti fara sa depinzi de acea persoana, cum e sa iubesti sa nu suferi, cum e sa iubesti neconditionat. Sper sa reusesc pe zi ce trece sa devin mai intelept, mai bun, mai echilibrat dar pentru asta e nevoie de observare de sine si cautandu-mi greselile si rautatile din mine pot sa le inteleg si sa renunt la ele. Cand am citit prima data aceasta carte mi-a placut foarte mult si consideram ca am inteles multe, cand am citit cartea a doua oara mi-am dat seama ca inteleg si mai bine si acum dupa mai ce am ajuns sa o rasfoiesc de mai multe ori, inteleg cat sunt de prost, de rau, cat de mult trebuie sa ma concentrez pe mine, pe schimbarea mea.
Dar eu m-am bagat ca musca-n lapte si m-am apucat sa scriu niste citate din carte, in speranta ca cei interesati o sa citeasca cartea, incearca sa o inteleaga si poate asa aduce ceva plus valoare in viata lor. Am reusit sa starnesc discutii in polemica despre ce inseamna iubire, frica pentru ca am incercat sa-mi expun punctul de vedere la diverse comentarii. Pana la urma urmei nu e treaba mea, pentru ca e intre fiecare si Dumnezeu si eu nu am nici un drept sa-mi expun, sustin si apar ideile. Fiecare crede ce vrea, iubeste cum vrea, vede viata cum vrea pentru ca pana la urma la final fiecare raspunde pentru el si greselile lui. Daca prin ce am scris, i-am gresit cuiva imi cer scuze ca m-am exprimat si mi-am explicat un punct de vedere. Dumnezeu e cel ce m-a creat, eu probabil nu o sa pot sa inteleg puterea creatiei Lui, ceea ce ar trebui sa pot, e sa reusesc sa-mi vad barna din ochiul meu.
Ioana_moldovan1979, eu consider ca oamenii pot fi in stare de iubire neconditionata, trebuie doar sa vrea, trebuie doar sa indeparteze obstacolele din fata lor, pe care chiar ei le ridica de fiecare data cand se descurajeaza prin „nu pot”, „e greu” etc. Intr-adevar putini, foarte putini oameni cunosc ce e aceea iubire neconditionata, dar toti suntem capabili de asa ceva, trebuie foar sa vrem sa traim aceasta forma suprema a iubirii. Pilda data de tine e minunata, e graitoare si zice cat nu poti sa zici intr-un milion de cuvinte. Un exemplu absolut superb despre ce inseamna iubire, fericire, bunatate!
Toate cele bune, tuturor si cautati in sufletul vostru iubirea despre care se vorbeste atat de frumos!
Dragi prietrni,
CEL MAI MARE MEDIC A FOST, ESTE ŞI VA RĂMÂNE DUMNEZEU, IAR CEL MAI PUTERNIC MEDICAMENT ESTE IUBIREA.
Toate bolile poartă în ele germenele vindecării. Fiinţa umană este un tot indisociabil, este o unitate trup-suflet-spirit. Pentru înţelepţi, omul nu este numai corpul fizic, ci şi un corp energetic, un corp emoţional, un corp mintal şi un spirit.
Niciodată boala nu apare din senin, întotdeauna ea este precedată de nenumărate semnale, pe care viaţa ni le trimite, semnale subtile, sincronicităţi, aşa-zise coincidenţe, care să ne facă să înţelegem CĂ NU SUNTEM ARMONIOŞI, CĂ MERGEM PE UN DRUM GREŞIT, dar de obicei noi le neglijăm, rămânând orbi faţă de aceste avertizări. Dacă această stare persistă, intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem să-l ignorăm cu atâta uşurinţă.
A „asculta” boala ca şi cum ar fi un limbaj, un semnal al organismului către noi pentru a înţelege cauzele ei, este o modalitate de autocunoaştere, de comunicare cu noi înşine, în aspectele noastre cele mai profunde şi este un prim pas către vindecare. Deci, boala este un semnal, semnalul că ceva anume determină proasta funcţionare a organismului nostru.
Boala pare un duşman dornic să ne facă rău, dar dacă ajungem să înţelegem ce a cauzat-o, se poate transforma într-un element transformator pentru viaţa noastră. Ea ne oferă marea şansă de a afla mai multe despre cine şi despre cum suntem.
Dacă înţelegem mesajul spiritual al bolii, atunci ea va pleca singură, pentru că ea nu a venit ca să ne facă rău, ci ca un prieten care vrea să ne spună CĂ TREBUIE SĂ NE SCHIMBĂM, CĂ AM STAGNAT ÎN EVOLUŢIA NOASTRĂ SPIRITUALĂ, CĂ NU DORIM SĂ NE ASCULTĂM VOCEA INTERIOARĂ ŞI CĂ EXISTĂ POSIBILITATEA DE A NE RATA SCOPUL EXISTENŢEI ACESTEIA.
Boala este un semn de dezechilibru, de dezordine, care apare în universul nostru lăuntric. Această dezordine generatoare de suferinţe se naşte din tendinţele şi obiceiurile noastre rele, din dorinţele noastre nenumărate legate de această lume, care NE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE INFLUENŢA BINEFĂCĂTOARE A SUFLETULUI.
BOALA APARE ATUNCI CÂND DORINŢELE NOASTRE TRUPEŞTI AJUNG SĂ DOMINE NATURA NOASTRĂ SPIRITUALĂ.
Orice durere, suferinţă, boală, reprezintă o experienţă pe care o merităm, datorită greşelilor pe care le-am făcut şi le mai facem.
TREBUIE SĂ ÎNŢELEGEM CĂ DUMNEZEU NU NE PEDEPSEŞTE, CĂ TOT CEEA CE TRĂIM ESTE O CONSECINŢĂ A PROPRIILOR NOASTRE ACŢIUNI ANTERIOARE.
Boala, deşi pare greu de crezut, poate fi un mare ajutor, ea este din punct de vedere spiritual, ultima soluţie de armonizare.
ÎNŢELEPŢII SPUN CĂ DUMNEZEU NU PERMITE SĂ SE PRODUCĂ NICI UN AŞA ZIS RĂU, FĂRĂ CA SĂ SCOATĂ DIN EL UN BINE DE DOUĂ ORI MAI MARE.
Depinde de atitudinea noastră mentală, dacă ne descurajăm devenim şi mai nefericiţi şi considerăm boala o nenorocire, sau dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă înţeleaptă, înţelegând că este o atenţionare a faptului că greşim şi că boala ne arată unde greşim.
Boala poate fi un instrument ce poate să ne conducă către o trezire spirituală. Adeseori bolile şi suferinţele NE PURIFICĂ FIINŢA, NE TREZESC SENSIBILITATEA, NE FAC RECEPTIVI FAŢĂ DE ANUMITE ASPECTE ALE REALITĂŢII, PE CARE ÎNAINTE NICI MĂCAR NU LE BĂGAM ÎN SEAMĂ DATORITĂ ORGOLIULUI ŞI A OBTUZITĂŢII NOASTRE.
Orice boală şi-r pierde sensul dacă ar putea fi vindecată fără să i se cunoască cauza. Dacă, de exemplu, unei persoane care a fost plină de resentimente şi ură întreaga viaţă, i se va face un transplant de inimă, fără ca să-şi schimbe atitudinea şi fără să înţeleagă ce a dus la situaţia în care se află, cu siguranţă, chiar dacă se găseşte un donator, inima donată va fi rejectată de un organism care este otrăvit de ură.
Dacă spre exemplu, fiinţa a nutrit o perioadă lungă gânduri negative de lipsă de încredere în sine, de lipsa valorii proprii şi a utilităţii, trebuie să gândească acum cu putere contrariul, adică să fie încrezătoare în ea, ÎNŢELEGÂND CĂ PUTEREA ÎI VINE PERMANENT DE LA DUMNEZEU, TOTUL ESTE SĂ O FOLOSEASCĂ ÎNTR-UN MOD ÎNŢELEPT, TREBUIE SĂ ÎNŢELEGEM CĂ FIECARE DINTRE NOI ARE ROLUL SĂU ÎN CREAŢIA DIVINĂ ŞI CĂ NIMIC DIN CEEA CE A CREAT DUMNEZEU NU ESTE INUTIL ŞI FĂRĂ VALOARE.
ESTE IMPORTANT SĂ ÎNŢELEGEM CĂ AM FOST CREAŢI DE DUMNEZEU ŞI CĂ SUNTEM ÎN PERMANENŢĂ SUSŢINUŢI DE CĂTRE EL ŞI CĂ ÎN CONSECINŢĂ, DATORITĂ ENERGIEI ATOTPUTERNICE A DIVINULUI, PE CARE O PUTEM ATRAGE FULGERĂTOR ÎN UNIVERSUL NOSTRU ÎNTR-O MARE CANTITATE, NIMIC ŞI NIMENI NU NE POATE FACE RĂU.
Boala apare ca urmare a încălcării Legilor sau pricipiilor divine, încălcare care conduce la perturbarea Armoniei şi Ordinii Universale. Boala este consecinţa greşelilor pe care le facem, prin greşeală înţelegându-se tot ceea ce ce omul face şi gândeşte în contradicţie cu legile divine spirituale.
ÎNDEMNUL LUI IISUS: ” SĂ IUBEŞTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU, CU TOATĂ INIMA, CU TOT SUFLETUL TĂU ŞI CU TOT CUGETUL TĂU ŞI SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI”. Matei 22-37,39
Fiinţa umană trebuie să înţeleagă că dacă lipseşte ASPIRAŢIA CĂTRE BINE, IUBIRE, ADEVĂR, DREPTATE, OPTIMISM, ÎNCREDERE, este imposibil să ne bucurăm de o stare de sănătate perfectă, pentru că gândurile şi acţiunile noastre greşite, rele, vicioase conduc la apariţia şi intensificarea unor dezechilibre energetice şi inclusiv somatice, făcând să apară anumite otrăvuri generatoare de boli.
Albert Einstein spunea că: „Întâmplarea este o altă mască a Divinului, atunci când nu doreşte să fie recunoscut”.
Este important să înţelegem că avem întreaga responsabilitate în viaţă în legătură cu ceea ce ni se produce, atât bine cât şi rău. Că noi am însămânţat odată, în această viaţă sau într-o viaţă anterioară roadele pe care le culegem acum. Acest adevăr îl regăsim în spusele lui Iisus: „Dacă semeni vânt, culegi furtună”.
Trebuie să devenim conţtienţi că, în realitate noi înşine şi nimeni altcineva, suntem singura cauză a pierderii stării de sănătate, bucurie, armonie, că noi în permanenţă alegem să rezonăm cu tristeţea sau cu bucuria, cu frica sau cu starea de curaj, cu neîncrederea sau cu starea de încredere, cu neputinţa sau cu sentimentul că atâta timp cât facem voia lui Dumnezeu, El ne oferă o stare colosală de forţă lăuntrică, cu lipsa de voinţă sau cu voinţă puternică de a ne transforma, cu stare de pesimism sau cu o stare de optimism, cu starea de suferinţă şi boală sau cu starea de sănătate, de bine lăuntric.
Fiinţa umană are deplina libertate de a-şi trăi aşa cum vrea propria viaţă, dar este bine şi necesar pentru ea să înţeleagă cum funcţionează lumea şi ce principii stau la baza ei. Încălcarea conştientă sau inconştientă a acestor principii va genera anumite efecte neplăcute, pe care fiinţa respectivă le va suporta în mod inevitabil.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Totul este mental, Universul este Mental” Kybalion
Legea supremaţiei Mentaluilui Divin afirmă că tot ceea ce există aparţine Minţii lui D-zeu. Tot ceea ce găsim în Univers a fost creat de Mentalul Divin.
Întregul, Totul, fiind absolut, este Spirit pur, în timp ce spaţiul, timpul, viaţa sunt manifestări şi exprimări ale acestui Spirit. Conştiinţa şi Materia sunt aspecte inseparabile de Spirit. Particulele atomice şi sub-atomice care formează materia provin din energie, iar energia provine din Spiritul Viu al Divinităţii, cel care guvernează viaţa şi soarta tuturor.
Trebuie să înţelegem că viaţa noastră, asemeni vieţii tuturor fiinţelor, este sacră pentru că este un dar de la Dumnezeu. Ne naştem şi trăim cu un singur scop, ca să evoluăm spiritual şi în mod liber şi conştient să dorim să ne întoarcem la Creator, la Dumnezeu Tatăl.
Principiul corespondenţei
„Ce este sus, este şi jos; ce nu este jos, nu este nici sus” Kybalion
Legea corespondenţei dintre Microcosmosul fiinţei si Macrocosmosul, dintre Spirit individual şi Spiritul Universal. Tot ceea ce există în Dumnezeu există şi în noi, nu putem găsi ceva în noi, care să nu aibă corespondent în Absolut! Este principiul armoniei Vieţii şi a comuniunii totale între toate planurile existenţei.
Acest principiu explică faptul că la fel cum este structurat Universul, la fel este structurată şi fiinţa umană şi că în Macrocosmos sunt valabile aceleaşi legi ca în Microcosmos, „Precum în cer aşa şi pe pământ”
Corespondenţa dintre „sus” şi „jos” face posibilă cunoaşterea oricărui lucru, fiinţă sau aspect al manifestării.
Înţelegând acest principiu, realizăm că putem să cunoaştem Totul, să avem intuiţia cauzelor care au generat dizarmonia noastră, să putem privi situaţia în care ne aflăm din cu totul altă perspectivă, fiind capabili să vedem întregul şi nu numai bucăţi disparate.
Principiul vibraţiei
Nimic nu e nemişcat. Totul este vibraţie care se manifestă în game diferite.
Vibraţia explică diferenţierile dintre feluritele manifestări ale materiei, gânduri, scara evolutivă este alcătuită din gradări ale frecvenţelor de la dens spre subtil, ajungând până la ascpectul cel mai rafinat, Conştiinţa Divină. Cu cât vibraţia e mai înaltă, cu atât manifestarea este mai elevată. În realitate materia e alcătuită din particule energetice aflate într-o constantă mişcare cu un anumit ritm.
Legea vibraţiei exprimă capacitatea de a interveni la nivele inferioare de manifestare pentru a produce transformarile pe care le dorim.
Înţelegerea acestui pricipiu, generează o stare spontană de respect faţă de tot ceea ce a creat Dumnezeu şi faţă de viaţă în general.
Înţelegem că fiecare fiinţă are rolul şi locul său în Univers, nimeni nu lipseşte, nimic nu prisoseşte.
Fiinţa umană realizează că viaţa este un mare dar de la Dumnezeu, DAR FĂCUT DIN IUBIRE.
DUMNEZEU A CREAT ÎNTREGUL UNIVERS DIN IUBIRE, CU IUBIRE ŞI PENTRU IUBIRE, aşa cum spunea Iisus „Dumnezeu este iubire”.
„Nimic din ceea ce este creat nu este în afara Iubirii lui Dumnezeu (Vibraţia Supremă), Totul este impregnat întru eternitate de iubirea Sa, pe care fiecare fiinţă o percepe în funcţie de nivelul ei de evoluţie.”
DACĂ ALEGEM IUBIREA, ATUNCI VOM TRĂI ÎN IUBIRE, CU TOT CEEA CE IUBIREA INCUMBĂ. DACĂ VOM ALEGE URA, OPUSUL IUBIRII, TREBUIE SĂ ÎNŢELEGEM CĂ ACEASTA ATRAGE DUPĂ SINE FRICĂ, DURERE, SUFERINŢĂ, BOALĂ.
E posibil ca uneori să fi făcut o alegere greşită pentru noi, nu ne rămâne decât să corectăm această alegere, iubirea este sursa vindecării, şi ea este disponibilă oricând, oriunde, pentru oricine.
Dacă acum ne dorim sănătatea, binele, frumosul, puritatea, adevărul, nu avem altceva de făcut decât să ne deschidem către IUBIRE, CĂTRE DUMNEZEU.
Principiul cauzei şi efectului
Nu suntem pedepsiţi pentru acţiunile noastre, ci de acţiunile noastre!
Orice cauză îşi are efectul său şi orice efect care apare îşi are propria sa cauză care îl determină. Totul se desfăşoară în conformitate cu existenţa legilor universale stabilite de Dumnezeu.
Norocul, întâmplarea, sunt doar nişte nume pe care ignoranţa le atribuie legii necesităţii. Nimeni nu se poate sustrage legilor Divine create de Dumnezeu.
Fiecare gând, cuvânt exprimat, faptă bună sau respectiv rea pe care o realizăm în prezent, reprezintă o cauză care va genera într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat efect, consecinţe bune sau respectiv rele.
Aceasta este Legea cauzei şi a efectului, cunoscută în Orient şi ca Legea Karmei (în sanscrită cuvântul karma înseamnă acţiune).
Fiecare gând, cuvânt, sentiment şi fiecare acţiune se întorc asupra celui care le-a emis asemeni unui bumerang.
A treia lege a lui Newton, legea acţiunii şi a reacţiunii, afirmă că fiecare forţă exercitată asupra unui obiect va da naştere unei forţe egale şi de sens contrar (traducerea în lumea fizică a legii karmei).
Ca urmare a existenţei acestei legi, nu mai este nevoie de intervenţia lui Dumnezeu, pentru a judeca, a răsplăti, a pedepsi sau a premia. Funcţionarea permanentă a legii cauzei şi efectului asigură echitatea, corectitudinea în întregul Univers. Doar judecata noastră strţâmtă, parţială, deci incorectă, ne poate face să credem că există inechitate, nedreptate, şi aceasta în principal din cauza factorului timp, pa care noi îl privim fragmentar şi nu ca pe un continuum.
Privim doar această existenţă, neînţelegând că ea este doar un fragment al vieţii noastre. Trebuie să înţelegem că viaţa noastră nu începe în momentul naşterii în această lume fizică şi că nu se tremină o dată cu moartea fizică. Că înaintea acestei existenţe am mai avut altele în care am pus seminţele roadelor pe care le culegem acum. Dacă seminţele au fost bune ne vom bucura de efectele lor, dacă au fost rele atunci vom suporta consecinţele gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre..
La fel cum în agricultură, dacă plantăm buruieni, nu putem să aşteptăm să crească flori, la fel şi dacă seminţele gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre sunt rele nu putem să ne aşteptăm să culegem iubire, armonie, înţelegere, sănătate.
Prin intermediul gândurilor, atitudinilor noastre influenţăm în permanenţă mediul ambiant, iar dacă noi suntem în permanenţă negativi, nocivi faţă de mediul înconjurător, atunci şi el se va manifesta la un moment dat negativ faţă de noi.
Este foarte important să înţelegem că nutrind anumite gânduri şi sentimente negative nu perturbăm doar propria noastră fiinţă, la toate nivelele, ci poluăm şi mediul în care trăim cu energiile noastre negative. Dacă am înţelege că acestea se vor întoarce împotriva noastră mai devreme sau mai târziu împotriva noastră am fi mult mai atenţi
Greşelile pe care le facem în acţiunile noastre, generând dureri, suferinţe celor din jurul nostru, le vom plăti mai devreme sau mai târziu prin propriile dureri, suferinţe, boli.
Există seminţe pe care le plantăm în existenţa aceasta şi culegem roadele tot în această existenţă, mai repede sau mai târziu, dar există seminţe pe care plantăm în această existenţă dar roadele bune sau rele le vom culege într-o existenţă ulterioară. În acest fel se explică bolile genetice, malformaţiile ereditare, bolile apărute la copii, dar şi talentele desăvârşite şi stările de genialitate la vârste fragede.
Sfântul Pavel spunea: „…pe Dumnezeu nu-l puteţi înşela, fiindcă întotdeauna ceea ce omul cândva a semănat, aceea va şi recolta mai târziu. (Epistola către Galateni, cap VI)”
Iar Iisus spunea: „Cine seamănă vânt, culege furtună”
Înţelepciunea populară ne învaţă: „după faptă şi răsplată”, „Cum îţi aşterni aşa dormi”
SĂ NU UITĂM CĂ NU SUNTEM PEDEPSIŢI PENTRU ACŢIUNILE NOASTRE, CI DE ACŢIUNILE NOASTRE.
De exemplu, un om care ucide va fi ucis în existenţa aceasta sau în existenţa viitoare. Iisus spune: „toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.” Matei 26-52
Înţelegând această lege, realizăm că nu există noroc şi nici ghinion, că suntem autorii propriei noastre vieţi, a stării noastre de bine şi de sănătate sau din contră a stărilor noastre de suferinşă. Pricepem că nu există întâmplare sau accident, pentru că fiecare eveniment care ne afectează este strâns legat de nişte cauze anterioare, care vin din trecut şi care la momentul opourtun ne influenţează prezentul.
Deoarece ignoranţa sau inconştienţa noastră ne ocultează de cele mai multe ori trecutul cât şi viitorul, nouă ni se pare că toate evenimentele care ne afectează survin pentru noi din neant, fiind toate, fără excepţii nişte situaţii pur accidentale.
Nimic nu e întâmplător, există un raport strâns între evenimente şi ceea ce urmează după ele. Toate gândurile apar din minte, toate acţiunile sunt consecinţa gândurilor noastre, toate sunt lanţuri ale cauzei şi efectului.
SECRETUL CONŢINUT ÎN LEGILE UNIVERSALE DIVINE ESTE NECESITATEA STRUCTURĂRII GÂNDIRII ÎN VEDEREA REALIZĂRII FERICIRII, CARE ESTE REPREZENTAREA EMOŢIONALĂ A EVOLUŢIEI SPIRITUALE.
Principiul polarităţii
Dumnezeu este Unicul, Fiinţa Unitară, care transcende orice dualitate. El este Neutrul, sau Echilibrul Contrariilor.
Pentru a putea crea Lumea, Infinitul Unic s-a polarizat. Păstrându-şi starea de unitate, Divinitatea iese din starea d transcendentă neutră şi se manifestă pe sine în două moduri distincte, care au fost denumite de înţelepciunea chineză Yin şi Yang.
Înţelepciunea indiană numeşte aceleaşi principii divine (dar pe un nivel mai înalt) Shakti şi Shiva, ştiinţa spirituală Yoga le numeşte Tha şi Ha, înţelepciunea misticilor occidentali le-a denumit Luna şi Soarele, ştiinţa occidentală contemporană face referire la polul pozitiv şi polul negativ al fenomenelor.
Aceste două principii cosmice stau la baza existenţei lumii, în fapt, toate fenomenele, evenimentele, fiinţele sunt produsul interacţiunii permanente a acestor forţe polar opuse şi complementare. Aprofundarea modului în care interacţionează Yin-ul şi Yang-ul conduce la descoperirea adevărului despre Lume şi Dumnezeu.
Fenomenele, fiinţele sau lucrurile au un aspect dual, având atât caracteristici de tip Yin cât şi caracteristici de tip Yang (lumina-întuneric, mişcare-nemişcare, căldură-frig).
Atunci când fenomenele, lucrurile sau fiinţele au caracteristici ca emisivitate, control, activitate, căldură, lumină, excitaţie, solaritate, forţă – ele sunt preponderent Yang.
Atunci cand fenomenele, lucrurile sau fiinţele au caracteristici ca receptivitate, sensibilitate,repaus, răceală, întuneric, inhibiţie, lunaritate, slăbiciune – ele sunt preponderent Yang.
Există o manifestare alternativă specifică, ciclică, acelor două pricipii, astfel că nu există fenomen, fiinţă sau lucru care să fie pentru totdeauna preponderent Yin sau preponderent Yang, orice lucru, fiinţă, fenomen manifestă o ciclicitate (specifică fiecăruia) a preponderenţelor Yin şi Yang. Armonia se atinge atunci ciclul de schimbare a preponderenţelor este cel optim.
Principiul rezonanţei
Rezonanţa este numele dat fenomenului de comuniune, adică de transfer energetic şi informaţional care apare între două entităţi care au vibraţie asemănătoare.
Legăturile care unesc şi susţin aspectele diferite ale Universului au la baza fenomenul de rezonanţă. Datorită asemănării dintre ele, fenomenele, obiectele sau energiile subtile consonează, adică vibrează la unison, interacţionând astfel la distanţă, întocmai ca în cazul aparatelor de radio. Se ştie că intensitatea şi claritatea sunetului radioului creşte în funcţie de reglarea aparatului pe o frecvenţă cât mai apropiată de cea a staţiei radio de emisie.
Rezonanţa este un proces selectiv şi reversibil, dinamic, manifestându-se la distanţă. Rezonanţa este imaterială, energetică (invizibilă)şi creează ceea ce numim un câmp rezonant. Nu există nici măcar un proces sau fenomen în creaţie care să nu se supună legilor rezonanţei.
În Macrocosmos există focare gigantice de energe, care emit continuu energie pe o frecvenţă apropiată de frecvenţele specifice universului lăuntric al fiinţei umane. De aceea în fiinţa umană regăsim anumiţi centrii energetici (chakre), care sunt veritabili rezonatori, capabili să intre în vibraţie, stimulaţi de energia cosmică care ne înconjoară permanent. Această rezonanţă ne îmbogăţeşte energetic şi informaţional fiinţa şi ea obiectivează faptul că fiecare dintre noi este în contact permanent cu sursele energetice infinite ale Cosmosului.
Acest proces de rezonanţă poate fi perceput şi amplificat dacă omul îşi menţine focalizată atenţia, petru a sesiza cât mai fidel posibil punerea la unison a propiului său focar energetic cu focarul energetic corespondent din Macrocosmos.
Continuitatea procesului de rezonanţă în universul lăuntric al fiinţei umane va exista la o intensitate crescută numai datorită concentrării neîntrerupte. Amplitudinea vibraţiilor energetice induse şi resimţite atunci sunt veritabile unde purtătoare de armonie, sens şi informaţii. Cunoaşterea este posibilă datorită fenomenului de rezonanţă.
Explorând şi stăpânind aceste frecvenţe de vibraţie, putem obţine o stare de armonie remarcabilă. Efectele remarcabile ale cunoaşterii de sine sunt exprimate în celebrul dicton „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte astfel universul împreună cu toate forţele ascunse ale sale.”
Dacă o persoană este agresivă şi plină de ură, atunci ea nu este sensibilă la iubire, Fiecare poate să perceapă numai domeniile realtăţii cu care el se află în rezonanţă. Mediul nostru înconjurător ne va prezenta întotdeauna ce emitem noi înşine. Dacă minţim, vom fi minţiţi. Dacă suntem în rezonanţă cu iubirea, vom avea parte de multă iubire. Dacă trăim în bucurie, vom găsi întotdeauna ceva de care să ne putem bucura. Dacă rezonăm cu nefericirea, putem să fim foarte bogaţi, frumoşi şi sănătoşi, dar existenţa noastră va fi un şir de evenimente nefericite, pe care le atragem prin rezonanţă.
Dacă ne schimbăm modul de a vedea lucrurile, atunci mediul nostru înconjurător ne va arăta aceasta ca o oglindă. Dacă vom urmări să intrăm şi să rămânem permanent ÎN REZONANŢĂ CU GÂNDURI DE IUBIRE, BUCURIE, ÎNCÂNTARE, DE FORŢĂ LĂUNTRICĂ, DE ARMONIE, EXISTENŢA NOASTRĂ SE VA TRANSFORMA ÎNTR-UN MOD MIRACULOS.
hai nu mai vorbiti(scrieti) unii atat de mult .mie una stiu ca mi-e mereu frica si nu stiu cum sa merg mai departe. multumesc lui Oreste care imi arata ca mai sunt multi ca mine , si ca exista o sansa, chiar daca inca nu o intrevad prea bine
Sunteti foarte frumosi cu totii. 🙂
Alinutzavit….. comentariul este remarcabil.
Cand fatul de imparat se horaraste sa vina pe lume cere ” Vreau tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, doar asa vin pe lume altfel treaba voastra ce faceti. Asta mi-a trecut prin cap citind frumoasa prezentare a principiilor care stau la baza universului.
@Marian iti multumesc pentru carte, este interesanta si foarte utila, in special daca cineva este pe punctul de a se trezi adica abia incepe sa faca ochisori si simte ca il orbeste lumina…
@alinutzavit iti multumesc, este foarte adevarat. Despre legile universale se poate citi si in pagina urmatoare: http://www.geocities.com/viata.spirituala/legile_universale2.htm
Ba sa nu opunem nimic.
Frica, ca oricare alta stare, daca este in procent echilibrat, face bine… daca nu, ca oricare alta stare poate deveni nociva, face rau.
Sa NU opunem nimic, doar sa ECHILIBRAM!
Bună ziua dragi prieteni şi bună să vă fie inima,
Mihaela01 îţi mulţumesc pentru link, mi-ai făcut o bucurie, mulţumesc…
Dan Ioanitescu vă mulţumesc pentru cuvintele dumneavoastră…
Domnule Oreste Teodorescu vă mulţumim pentru iniţiativa dumneavoastră, vă mulţumim pentru că treziţi în noi setea de cunoaştere, VĂ MULŢUMIM PENTRU CĂ NE TREZIŢI.
DUMNEZEU SĂ VĂ OCROTEASCĂ!
PACE, LUMINĂ ŞI IUBIRE!
ACATIST DE MULTUMIRE
” SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE”
Dupa obisnuitul inceput se zic Condacele si Icoasele.
CONDACUL I
Imparate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricaciune, Tu tii in dreapta Ta toate cararile vietii omenesti cu puterea proniei Tale celei mantuitoare. Iti multumim pentru binefacerile Tale cele aratate si cele ascunse, pentru viata pamanteasca si pentru cerestile bucurii ale Imparatiei Tale. Arata-ne si de acum mila Ta, celor ce cantam: Slava Tie, Dumnezeule in veci!
ICOS I
Venit-am pe lume prunc slab si neajutorat, dar Ingerul pazitor a intins aripi luminoase, ocrotind leaganul copilariei mele. Dragostea Ta straluceste de atunci peste toate cararile mele, in chip minunat calauzindu-ma catre lumina vesniciei. Cu slava sau aratat, din prima zi si pana acum, darurile Proniei Tale cele imbelsugate. Iti multumesc si strig cu toti cei care Te cunosc pe Tine:
Slava Tie, Celui ce mai chemat la viata;
Slava Tie, Celui ce mi-ai aratat frumusetea lumii;
Slava Tie, Celui ce ai deschis inaintea mea cerul si pamantul ca pe o carte a vesnicei intelepciuni;
Slava Tie, pentru vesnicia ce se arata in luma cea vremelnica;
Slava Tie, pentru milele Tale cele aratate si cele ascunse;
Slava Tie, pentru fiecare suspinare in incercarile mele;
Slava Tie, pentru fiecare pas al vietii, pentru fiecare clipa de bucurie;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL II
Doamne, ce bine e sa fii oaspetele zidirii Tale: vantul bine inmiresmat, muntii care tind spre cer, apele ca niste oglinzi nemarginite in care se rasfrang aurul razelor si curgerea lina a norilor. Intreaga fire sopteste tainic, toata e plina de mangaiere, pasarile si dobitoacele poarta pecetea iubirii Tale. Binecuvantat este pamantul cu frumusetea cea degrab trecatoare care desteapta dorul de vesnicul locas unde intru nestricacioasa frumusete se aude cantarea: Aliluia!
ICOS II
M-ai adus in viata aceasta ca intr-un rai preasfant. Am vazut cerul ca un potir albastru si adanc, in azurul caruia canta pasarile, am ascultat fosnetul linistitor al padurii si susurul dulce – glasuitor al apelor, m-am infruptat din roadele bine inmiresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumata. Ce bine e la Tine pe pamant si cata bucurie sa fii oaspetele Tau!
Slava Tie, pentru praznicul vietii;
Slava Tie, pentru buna mireasma a lacramioarelor si a trandafirilor;
Slava Tie, pentru felurimea cea desfatata a roadelor si a semintelor;
Slava Tie, pentru stralucirea de giuvaer din roua diminetii;
Slava Tie, pentru surasul desteptarii scaldate in lumina;
Slava Tie, pentru frumusetea zidirii mainilor Tale;
Slava Tie, pentru viata veacului acesta, prevestitoare a celei ceresti;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL III
Prin puterea Sfantului Duh imprestie mireasma orice floare – tainica adiere de parfum, gingasa alcatuire de culori, frumusetea Celui mare intru cele smerite. Lauda si cinste Facatorului de viata Dumnezeu, Cel Care a incununat tarina cu aurul spicelor si cu azurul abastrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliti-va si-I cantati Lui: Aliluia !
ICOS III
Cat de minunat esti in sarbatoarea primaverii, cand se trezeste la viata toata faptura si noi strigam ca bucurie catre Tine: Tu esti Izvorul vietii, Tu esti Biruitorul mortii !
Mangaiate de lumina lunii si de cantecele privighetorilor stau vaile si codrii in vesminte de nunta. Intreaga lume e mireasa Ta si ca pe Mirele ei vesnic te asteapta. daca iarba campului astfel o imbraci, pre noi , oare cum ne vei preschimba in veacul Invierii ce va sa fie? Cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor straluci?
Slava Tie, Celui ce ai scos dintru intunecimile pamantului felurite culori si gusturi si miresme;
Slava Tie, pentru zidirea cea primitoare si bogata in mangaiere;
Slava Tie, ca ne-ai inconjurat cu mii si mii de fapturi;
Slava Tie, pentru adancul intelepciunii Tale, care si-a pus pecetea peste intreaga lume;
Slava Tie, cu evlavie sarutam urmele pasilor Tai nevazuti;
Slava Tie, Celui ce ai aprins inaintea noastra lumina cea stralucitoare a vietii vesnice;
Slava Tie, pentru nadejdea vietii nestricacioase, nepierritoare , desavarsite;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL IV
Cu cata dulceata ii indestulezi pe cei ce se gandesc la Tine, ce Facator de viata este Cuvantul Tau cel Sfant! Mai placuta decat untdelemnul si mai dulce decat fagurii este impreuna – grairea cu Tine. Rugaciunea adusa Tie prinde viata si se inaripeaza: cu ce cutremur se umple sufletul si cat de marete si pline de talc par atunci viata si faptura toata! Unde nu esti Tu – acolo este pustiu. Unde esti Tu – acolo e bogatia sufletului, acolo se revarsa, ca un suvoi de apa vie, cantarea: Aliluia!
ICOS IV
Cand se lasa inserarea pe pamant si se asterne linistea aducand vremea odihnei si a somnului obstesc, palatele stralucitoare inchipuite de norii poleiti cu aurul amurgului imi par a fi camara Ta. Foc si porfira, aur si azur graiesc proorocind despre frumusetea cea negraiata a cerestilor Tale salasuri si cu glas de praznuire striga:
Slava Tie, Celui ce ai revarsat asupra lumii adanca pace;
Slava Tie, pentru raza de ramas – bun a soarelui care apune;
Slava Tie, pentru darul somnului odihnitor;
Slava Tie, pentru bunatatea Ta vadita in intuneric prin lumina pe care i tesi in inimile noastre;
Slava Tie, pentru rugaciunile smerite ale sufletului pazit de inger;
Slava Tie, pentru desteptarea fagaduita in bucuria vesnicei zile neinserate;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL V
Nu sunt cumplite viforele pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur – vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar in sufletul lui pace si lumina: acolo e Hristos ! Si inima canta: Aliluia!
ICOS V
Vad cerul Tau stralucitor de stele. O, cat esti de bogat si cate lumini ai ! Prin razele indepartatilor luminatori ma priveste vesnicia; sunt asa mic si neinsemnat, dar cu mine este Domnul si pretutindeni sunt pazit de dreapta Lui cea iubitoare.
Slava Tie, pentru necontenita Ta purtare de grija;
Slava Tie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus in cale;
Slava Tie, pentru dragostea rudelor, pentru daruirea prietenilor;
Slava Tie, pentru blandetea dobitoacelor care-mi slujesc;
Slava Tie, pentru clipele luminoase ale vietii mele ;
Slava Tie, pentru bucuriile limpezi ale inimii;
Slava Tie, pentru fericirea de-a trai, de-a ma nevoi si de-a contempla;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL VI
Cat esti de maret si de apropiat intru cumplita suflare a furtunii, cum se vadeste atotputernicia mainilor Tale in serpuirea fulgerelor orbitoare: minunata este maretia Ta. Glasul Domnului peste campii si in fosnetul codrilor, glasul Domnului in purcederea tunetelor si ploii, glasul Domnului peste ape multe. Laudat fii in vuietul muntilor care scuipa foc. Tu scuturi pamantul ca pe un vesmant; Tu inaltii pana la cer valurile marii. Lauda Tie, Celui ce ai smerit trufia omeneasca, facand se se inalte strigat de pocainta: Aliluia!
ICOS VI
Ca fulgerul cand lumineaza camarile ospatului si dupa el par jalnice toate facliile, asa ai stralucit si tu in sufletul meu, fara de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar dupa lumina ta de fulger, ce palide, intunecate si firave pareau aceste bucurii… Sufletul meu nazuieste spre Tine!
Slava Tie, culme a celor mai inalte visuri omenesti;
Slava Tie, pentru setea noastra nepotolita dupa impartasirea cu Dumenezeu;
Slava Tie, Celui ce ai aprins in noi un dor mai mare de cele ceresti decat de cele pamantesti;
Slava Tie, Celui ce faci din noi fii ai luminii invesmantandu-ne cu cele mai gingase raze ale Tale;
Slava Tie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor intunericului si ai sortit tot raul nimicirii;
Slava Tie, pentru descoperirile Tale;
Slava Tie, pentru fericirea de a Te simti si a vietui cu Tine;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL VII
In sanul minunatei simfonii care ne infasoara cu bogatele ei armonii se face auzita chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul Imparatiei ce va sa fie in dulceata cantarilor, in minunatele acorduri ale suntetelor, in simtirea inalta din glasuirea lor, in stralucirea lucrarii artistului. Orice adevarata frumusete ne poarta sufletul spre Tine, ca o puternica chemare, facandu-ne sa inaltam cu glas de sarbatoare cantarea: Aliluia!
ICOS VII
Cu pogorarea Sfantului Duh, Tu luminezi si faci sa rodeasca arta pictorilor, inspiratia poetilor, gandirea savantilor. Cu puterea cunoasterii de sus patrund ei legile Tale, luminandu-le adancul intelepciunii Tale de Ziditor. Lucrarile lor si fara de voie Te marturisesc: O, cat te mare esti in operele lor, cat esti de mare in omul pe care tu l-ai facut!
Slava Tie, Celui ce Ti-ai aratat puterea in legile ce carmuiesc zidirea;
Slava tie, ca toata faptura e plina de legile pe care i le-ai randuit;
Slava Tie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tau;
Slava Tie, pentru ceea ce cu intelepciune ne-ai ascuns;
Slava Tie, pentru geniul mintii omenesti;
Slava Tie, pentru puterea de-a lucra cele de folos;
Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL VIII
Cat de apropiat esti de noi in ziua bolii! Tu Insuti cercetezi pe cei bolnavi, Tu Insuti Te apleci spre patul celui suferind. Si inima lui sta de vorba cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace in vremea grelelor patimiri si scarbe, Tu trimiti ajutor neasteptat. u mangai, Tu cercetezi cu dragoste si mantui, Tie Iti intaltam cantare: Aliluia!
ICOS VIII
Cand, prunc fiind, Te-am chemat cu intelegere pentru prima oara, mi-ai implinit rugaciunea si mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tau. Atunci am inteles ca Tu esti bun si fericiti sunt cei ce alearga la Tine. Am inceput a Te chema din ce in ce mai des, iar acum strig:
Slava Tie, Celui ce plinesti cererea mea pentru cele bune;
Slava Tie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;
Slava Tie, Celui ce tamaduiesti neputintele si scarbele cu trecerea vindecatoare a timpului;
Slava Tie, Celui ce singur stii de ce ingadui sa fim prigoniti pe nedrept;
Slava Tie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neinlocuit si tuturor le daruiesti viata de veci;
Slava Tie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel inalt si bun;
Slava Tie, Celui ce ne-ai fagaduit reintalnirea cea dorita cu cei de aproape ai nostri adormiti intru nadejdea Invierii;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL IX
De ce zambeste tainic toata faptura in zilele de praznic? De ce atunci se ravarsa in inima o minunata usurare, fara asemanare cu cele si insusi vazduhul devine altar si biserica purtatoare de lumina? E adierea harului Tau, e stralucirea Taborului, cerul si pamantul canta atunci lauda: Aliluia!
ICOS IX
Cand m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminandu-mi sufletul cu umilinta, atunci una din razele Tale nenumarate a cazut asupra inimii mele, si ea s-a facut purtatoare de lumina, fier in vapaie: am privit chipul Tau tainic si neapropiat.
Slava Tie, Celui ce ai preschimbat viata noastra cu faptele bunatatii;
Slava Tie, Celui ce ai pecetluit cu negraita dulceata fiecare din poruncile Tale;
Slava Tie, Celui ce Te salajluiesti in chip nevazut acolo unde adie buna mireasma a milostivirii;
Slava Tie, Celui ce ne-ai trimis nereusite si scarbe , ca sa ne intoarcem ochii spre suferinta celorlalti;
Slava Tie, Celui ce ai pus mare rasplata in insasi fapta buna;
Slava Tie, Celui ce primesti avantul spre cele inalte;
Slava Tie, Celui ce invalui cu iubirea mai presus de toate;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL X
Un lucru prefacut in pulbere nu se alcatuieste iarasi din acesta, dar Tu invii pe cei a caror constiinta s-a stins si intorci la frumusetea cea dintai sufletele ce o pierdusera fara nadejdea de-a o mai dobandii. Cu Tine nimic nu e cu neputinta de indreptat. Tu esti cu totul dragoste. Tu esti Cel ce pe toate le zidesti si Cel ce iarasi dai viata. Pe Tine te laudam cantand: Aliluia !
ICOS X
Dumnezeul meu, Cel ce cunosti caderea ingerului trufas al zorilor, mantuieste-ma cu harul Tau, nu ma lasa sa ma indepartez si sa ma indoiesc de Tine. Ascute auzul meu, ca sa aud in toate clipele vietii mele glasul Tau tainic si sa-ti strig, iubitorule de oameni:
Slava Tie, pentru minunatele potriviri de intamplari pe care le-a randuit pronia Ta;
Slava Tie, pentru presimtirile daruite de har;
Slava Tie, pentru povetele glasului tainic;
Slava Tie, pentru descoperirile din vis si din trezie ale cuviosilor Tai;
Slava Tie, Celui ce zadarnicesti planurile nefolositoare;
Slava Tie, Celui ce ne trezesti prin suferinte din betia patimilor;
Slava Tie, Celui ce smeresti spre mantuire trufia inimii;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL XI
Prin lantul de gheata al veacurilor simt suflul fierbinte al dumnezeirii Tale si dragostea Ta de oameni. Tu esti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Vad Crucea Ta: ai indurat-o pentru mine. In pulbere se asterne duhul meu inaintea Sfaintei Cruci: aici e biruinta iubirii si a mantuirii, aici nu inceteaza in veci lauda: Aliluia!
ICOS XI
Fericit cel care va cina in Imparatia ta, insa Tu m-ai impartasit inca de pe pamant cu aceasta fericire, de fiecare data cand mi-ai intins cu dreapta Ta dumnezeiasca Trupul si Sangele Tau, iar eu, mult pacatosul, am primit Sfintele Taine si am simtit iubirea Ta cea negraita si mai presus de fire.
Slava Tie, pentru puterea harului Tau cel necuprins si de viata facator;
Slava Tie, Celui ce ai inaltat Biserica Ta ca adapost lumii ostenite;
Slava Tie, Celui ce ne-ai nascut a doua oara prin apele cele de viata facatoare ale Botezului;
Slava Tie, caci Tu intorci celor ce se pocaiesc neprihanirea crinilor;
Slava Tie, adanc nesecat al iertarii;
Slava Tie, pentru paharul vietii si pentru painea bucuriei vesnice;
Slava Tie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL XII
De multe ori am privit cum se rasfrangea Slava Ta pe chipurile celor raposati. Cum straluceau de nepamanteasca frumusete si bucurie, cat de nematerialnice pareau trasaturile lor: cu adevarat era praznicul fericirii si al odihnei in sfarsit atinse; tacerea lor striga spre Tine. In ceasul sfarsitului lumineaza si sufletul meu, cel care striga: Aliluia!
ICOS XII
Ce inseamna laudele mele inaintea Ta ! Eu nu am auzit cantarea heruvimilor – aceasta este partea sufletelor inalte – dar stiu cum te slaveste firea. Am privit iarna cum, sub tacerea lunii, intreg pamantul Iti aduce tihnita rugaciune, invesmantat in haina alba, stralucind de nestematele zapezii. Am vazut cum se bucura de Tine soarele care rasare si-am auzit corurile pasarilor slavoslovind. Am auzit cum fosnesc codrii, canta vanturile si apele susura cu taina despre Tine, am a uxit cum Te propovaduiesc cetele luminatorilor prin miscarea pe care le-ai randuit-o, cu intelepciune pe nesfarsitele intinderi.
Ce e lauda mea ! Firea este ascultatoare, iar eu nu sunt. Atata cat traiesc si vad dragostea Ta, ravnesc sa-Ti multumesc, sa ma rog Tie si sa strig:
Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat lumina,
Slava Tie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adanca, nemasurata si dumnezeiasca,
Slava Tie, Celui ce ne umbresti cu lumina, cu cetele sfintilor si ingerilor Tai,
Slava Tie, Preasfantule Parinte, Care ne-ai chemat sa dobandim Imparatia Ta,
Slava Tie, Duhule Sfinte, Soare De-Viata-Facator al veacului ce va sa vina;
Slava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, incepatura a mantuirii noastre;
Slava Tie, pentru toate, Treime Dumnezeiasca si Preabuna;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
CONDACUL XIII
O, Preabuna si De-Viata-Facatoare Treime, primeste multumire pentru toate milele Tale si ne arata vrednici de binefacerile Tale ca, inmultind talantii care ne-au fost incredintati, sa intram in vesnica bucurie a Domnului nostru cantand cantare de biruinta: Aliluia !
Acest Condac se zice de trei ori.
Apoi se zice Icosul intai: Venit-am pe lume… si Condacul intai: Imparate al veacurilor…
Si se face otpustul.
Alinutzavit, multumim mult..eu as vrea sa ne spui si din psalmi ca eu nu i gasesc pe nicaieri..
Iubire si Lumina ..
Dragă Camelia,
Link-ul te duce direct la Psalmi, 🙂
http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni.htm
DOAMNE AJUTĂ!
Rugăciune
a lui Mihai Eminescu
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Si pururea Fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea Fecioara,
Marie!
Mihaela01, nu ai de ce sa-mi multumesti 🙂 Eu nu am facut decat sa las informatia sa curga. Ma bucur ca ai ales sa te uiti peste ea, ma bucur daca acea carte iti e de folos. Daca cineva incepe sa se trezeasca e doar meritul lui si numai al lui, chiar daca in procesul de trezire au intervenit diversi factori, meritul e al lui pentru ca a fost sensibil la acei stimului, a reactionat si actionat.
Toate cele bune!
oreste daca ai timp si chef poate citesti asta 🙂
http://r-onlyhuman.blogspot.com/
@alinutza si dragi comentatori
Ia incercati sa cititi poezia lui Eminescu , vers de vers, incepand cu sfarsitul ei.
Mulţumim Dan Ioaniţescu, minunat…