Cateva strategii si obiective pentru controlul planetar

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc intre ei, se intalnesc, impartasesc aceleaşi idei şi au aceleaşi interese. Daca in epoca totalitara, intrarea in sfera puterii se facea prin inregimentarea in partidul unic, in democratia post moderna, membrii cercului de putere sunt initiati in aceeasi societate discreta, dar cu obiective secrete. In consecinta, este firesc ca ei sa se puna in acord cu privire la strategia de control si dominare si sa-si sincronizeze respectivele actiuni catre obiective comune, inducand situaţii economice favorabile realizării scenariului.

Iata doar cateva elemente ale strategiei lor:

1. Slabirea statelor şi a puterii politice. Destabilizare. Privatizarea serviciilor publice.
2. Dezangajarea totala a statelor din economie, incluzand aici sectoarele educaţiei, cercetării, şi la un moment dat ale poliţiei şi ale armatei, destinate sa devina sectoare exploatabile de catre intreprinderi private.
3. Indatorarea statelor cu ajutorul coruptiei, a lucrarilor publice inutile, a subventiilor date intreprinderilor fara justificare, sau a dispenselor militare. Cand se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constranse la privatizare şi la desfiinţarea serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai mult sub controlul „Stăpânilor lumii”, cu atât mai mult el trebuie să mărească datoria tarii sale.
4. Saracirea angajaţilor şi menţinerea unui nivel de somaj ridicat, intretinut prin dislocarea şi mondializarea pietei muncii. Aceasta mareşte presiunea economică asupra salariatilor, care sunt atunci gata să accepte orice salariu şi orice conditii de muncă.
5. Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creşte motivaţia şomerilor de a accepta orice muncă pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate impiedica somajul sa faca presiune in mod efectiv asupra campului muncii.
6. Impiedicarea cresterii revendicărilor salariale în Lumea a Treia, mentinand aici regimuri totalitare sau corupte. Daca lucrătorii din tarilor subdezvoltate ar fi mai bine platiti, acest lucru ar contraveni principiului insuşi al dislocării şi al parghiei pe care ei il exercita asupra pieţei muncii şi al societatii în Occident. Acesta este deci o cheie strategica esenţiala care trebuie pastrata cu orice preţ. Faimoasa „criză asiatica” din 1998 a fost declanşată cu scopul de a păstra aceasta directie.

Aceste sunt doar o parte din Marele Plan Ocult de Dominare a Lumii, aisbergul vizibil, insa strategiile Elitei Antihristice sunt foarte complexe si diversificate continand si scenarii de razboi economic, financiar, psihologic, spiritual, psihotronic, meteorologic, etc