SUA implementeaza scenariul: Noul Orient Mijlociu. Viziunea occidentala se numeste „Teoria Haosului Constructiv”
Instabilitatea din lumea musulmana, (razboaiele din Irak si Afganistan, conflictele indo-pakistaneze, situatia tensionata dintre Palestina si Israel, programul nuclear al Iranului, esecul Primaverii Arabe) poate deveni epicentrul unei noi conflagratii mondiale.In linii foarte mari am putea defini Orientul Mijlociu ca pe butoiul de pulbere al lumii, la fel cum Balcanii au reprezentat pretextul declansarii Primului Razboi Mondial.
Specialistii in geopoltici si geostrategii impart regiunea Orientului Mijlociu in trei mari tari periferice: (Egipt, Iran si Turcia), fiecare cu o populație de aprox. 60 mil. locuitori; tarile centrale (Irak, Israel, Iordania, Liban, Siria) si tarile Peninsulei Arabia (Arabia Saudita, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman, Qatar si Yemen),unde se afla cele mai mari rezerve de gaze naturale si petrol.
Ramasa, pana de curand, singura mare putere militara mondiala, SUA si-a propus sa remodeleze lumea islamica prin introducere conceptului de Noul Orient Mijlociu. Termenul a fost folosit pentru prima oara oficial de catre secretarul de stat american Condoleezza Rice in iunie 2006. Scenariul privitor la o noua ordine regionala propune ca SUA, Marea Britanie și Israelul sa contribuie hotarator la redesenarea frontierelor în Orientul Mijlociu, prin implementarea valorilor democratice si ale economiei occidentale.
Asa s-a nascut Teoria ”haosului constructiv”, care este defapt un concept geopolitic circumscris principiului ca un act de creatie este totodata si un act de distrugere. Noul apare, creste si se dezvolta pe ruinele tiparelor vechi. Asadar, SUA si puterile occidentale, impreuna cu Israel, prin implementarea unui „arc de criză”, generand instabilitate, haos si violenta din Liban pana in Siria, Irak, Golful Persic si Afganistan vor distruge vechea ordine care nu mai furnizeaza pace, stabilitate si securitate, inlocuind-o cu tipare mai bune, sugerand faptul ca un guvern nou si eficient nu poate lua naștere decat daca cel vechi a disparut.
SUA si-au facut un adevarat crez politic, din acest concept facandu-si publice strategiile prin vocea secretarului de stat american Condoleezza Rice:”Nu am nici un interes în diplomație pentru întoarcerea Libanului și Israelului la status-quo-ul anterior. Cred că ar fi o greșeală. Ce vedem acum este, într-un sens, creșterea- nașterea, unui nou Orient Mijlociu, și ce facem de acum încolo trebuie să asigure faptul că ne îndreptăm către Noul Orient Mijlociu, și nu că ne întoarcem la cel vechi.”
Conform scenaristilor Noului Orient mijlociu, granițele din Africa și Orient au fost trasate neglijent de puterile europene, dupa prabusirea Imperiului Otoman in 1916, favorizand izbucnirea de conflicte și generand numeroase probleme, confruntandu-se cu stagnare culturala, inegalitați sociale profunde și mai ales cu extremismul religios. Pentru a schimba aceasta veche paradigma se justifica, in conceptia analistilor americani, ceea ce ei numesc „razboaie de modernizare”. Pai, sa ne amintim:
- 1990-1991 – Războiul din Golf
- 2001–prezent – Războiul din Afghanistan
- 2003-2011 – Războiul din Irak
- 2008-2009 – Războiul din fâșia Ghaza
- 2011-prezent: „Primăvara arabă”: Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Bahrein, Siria, Algeria, Irak, Iordania, Kuweit, Maroc, Oman etc.
- 2011- Intervențiile militare ale NATO în Libia
- 2011-Razboiul din Siria
- 2012- programul nuclear al Iranului
- 2015- Razboiul impotriva Statului Islamic
